Modificări legislative privind călătoria în străinătate a cetățenilor români minori


Informații importante pentru mediatori, avocați, consilieri juridici, judecători, procurori:

Modificări legislative privind călătoria în străinătate a cetățenilor români minori

Joi, 06 Octombrie 2016

Începând cu data de 06.10.2016, Poliția de Frontieră Română pune în aplicare noile reglementări privind condițiile de ieșire din România ale cetățenilor români minori, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 169 din 30.09.2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Astfel, din punct de vedere al atribuțiilor Poliției de Frontieră, principala modificare este introducerea, la art. 30 din lege, a alineatului (61) care prevede că în cazul minorilor, cetățeni români cu domiciliul/reședința în străinătate, care se deplasează însoțiți în statul în care au domiciliul/reședința, nu mai este necesară prezentarea declarației părinților/tutorilor la ieșirea din România. Dovada domiciliului sau a reședinței în străintate se face cu documente oficiale care atesta acest fapt.

Legea 248/2005, în forma inițială, nu prevedea posibilitatea ca minorul cu domiciliul/reședința în străinătate să părăsească România în lipsa acordului  părintelui/părinților/reprezentantului legal.

În situația în care minorul respectiv călătorește în altă țară decât în cea în care își are domiciliul sau reședința, însoțit de către un părinte sau un alt însoțitor major, actul normativ menține în continuarea necesitatea ca părintele/părinții/reprezentantul legal să își dea acordul cu privire la călătoria minorului. Respectivul acord este materializat într-o declarație care are forma și conținutul stabilite de lege.

A doua modificare majoră pe care o vizează actul normativ este faptul că valabilitatea declarației date de către părinte/părinți/reprezentantul legal pentru ieșirea din România a unui cetățean român minor poate fi maximum 3 ani.

Potrivit formei inițiale, era obligatorie o declarație autentificată pentru fiecare ieșire din România a minorilor, care trebuia să cuprindă statul sau statele de destinație, data plecării și data sosirii din călătorie.

De asemenea, se elimină obligativitatea menționării scopului deplasării și a rutei din cuprinsul declarației notariale privind acordul părintelui pentru efectuarea călătoriei în străinătate de către minor, însoțit de o altă persoană.

Totodată, reamintim că rămân în vigoare celelalte condiții prevazute de Legea 248/2005 privind călătoria cetăţenilor români minori în străinătate și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, în sensul că aceştia pot ieşi din ţară în aceleaşi condiţii ca şi persoanele adulte, în baza unui document de călătorie valabil – paşaport sau carte de identitate (minorii peste 14 ani)/carte de identitate electronica – numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră şi cu acordul părinţilor. De asemenea, reamintim că însoțitorii minorilor, alții decât părinții, trebuie să prezinte la controlul de frontieră și extrasul de cazier judiciar.

Sursa:

https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i-modificari-legislative-privind-calatoria-in-strainatate-a-cetatenilor-romani-minori-7797.html

 

 

Despre medierea şi recuperarea restanţelor la cotele de întreţinere la asociația de proprietari


18.05.2016 | Avocatura.com

Gelu Puşcaş, avocatul Asociaţiilor de proprietari

Avocatul Gelu Puşcaş, despre medierea şi recuperarea restanţelor la cotele de întreţinere

Restanţierii mai au o şansă! Aceştia pot ajunge la o înţelegere cu asociaţiile de proprietari şi îşi pot plăti eşalonat plata restantă la întreţinere. Avocatul Gelu Puşcaş, expert în asociaţiile de proprietari, a dezbătut pe larg acest subiect pentru Avocatura.com.

Existenţa datoriilor proprietarilor faţă de asociaţiile de proprietari reprezintă o adevărată problemă, de multe ori neglijată, dar care poate avea consecinţe grave asupra tuturor celor din „condominiu”. Preşedintele şi administratorul, în astfel de cazuri, trebuie să caute soluţii, astfel încât costul în vederea recuperării unor astfel de datorii să fie unul minim şi timpul în care se recuperează sumele să fie cât mai scurt.

Într-un mod, parcă mult prea uşor, a fost abandonată ideea de mediere şi de încercare de rezolvare a unor astfel de situaţii în afara sălilor de judecată şi/sau într-un mod care să ofere satisfacţie ambelor părţi.

Modalitatea avută în vedere şi tratată în prezentul material vizează posibilitatea de ajungere la o înţelegere reciproc avantajoasă între proprietarul restanţier şi asociaţia de proprietari, înţelegere materializată fie într-un acord de mediere, fie într-un acord de plată, semnat de părţi, act care să conţină drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi.

Avantajele unei astfel de înţelegeri pot fi:

  1. a) pentru proprietar

–    posibilitatea de a achita contravaloarea restanţei în tranşe lunare;

–    uşurarea efortului financiar prin plata eşalonată;

–    posibilitatea de sistare a aplicării de penalităţi de întârziere;

–    posibilitatea diminuării sumelor calculate ca şi penalităţi (prin negociere);

–    evitarea unor costuri suplimentare: taxe, onorarii etc

–    evitarea unui proces;

–    evitarea unor demersuri ale asociaţiei privind instituirea unui privilegiu;   

  1. b) pentru Asociaţia de proprietari

–    posibilitatea de a recupera sumele restante într-un anumit termen;

–    recunoaşterea sumelor restante de către proprietar prin semnarea angajamentului;

–    evitarea unor costuri suplimentare: taxe, onorarii etc

–    evitarea unui proces;

–    scurtarea perioadei  în care are loc încasarea efectivă a unor sume de bani;

–    posibilitatea de punere în executare a acordului, în caz de nerespectare;

–  uşurarea misiunii de recuperare, în cazul existentei acordului şi nerespectării acestuia de către proprietarul restanţier.

Nimic nu împiedică preşedintele să invite restanţierul / restanţierii fie la o şedinţă de mediere, prin intermediul unui mediator autorizat, fie la o discuţie între părţi, scopul fiind ajungerea la un numitor comun, benefic ambelor părţi.

Înţelegerea părţilor va fi transpunsă de către mediator într-un acord de mediere, semnat de părţi, acord ce conţine drepturile şi obligaţiile acestora, termenul de plată, suma de plată etc. Părţile pot încheia şi un acord de plată sub semnătură privată, acord care să consfinţească înţelegerea şi termenii înţelegerii dintre acestea.

Suntem de părere că, o înţelegere materializată într-un acord de mediere, realizat prin intermediul unui mediator autorizat, prezintă suficiente garanţii pentru Asociaţia de proprietari ca, în situaţia în care proprietarul nu îşi respectă termenii acordului, acesta (acordul) poate fi fructificat astfel:

–  poate fi introdus în faţa instantei de judecată, în vederea obţinerii unei hotărâri, care să consfinţească acordul părţilor, cerere fundamentată pe prevederile art. 59 din Legea 192/2006;

– formularea unei cereri în faţa instanţei de judecată, de emitere a somaţiei de plată, cerere fundamentată pe prevederile art.1014 şi urm. Cod de Procedură Civilă.      

De cele mai multe ori, intervenţia unor dispute personale între preşedinte şi proprietar sau a unor orgolii, pot afecta interesul general al asociaţiei şi fiecare parte se poziţionează manifestând o atitudine de forţă, ce nu este constructivă şi nu duce la găsirea unei soluţii, care să fie reciproc avantajoasă.

Astfel că, interesul preşedintelui nu poate fi altul decât aducerea la masa negocierii a acestor restanţieri şi găsirea unui canal de comunicare, care, mediat de către o terţă persoană, poate duce la găsirea unui numitor comun.

Aceste proceduri nu pot fi înlăturate din „arsenalul” de lucru al asociaţiilor de proprietari, iar preşedintele asociaţiei trebuie să aibă abilitatea de a înţelege că timpul şi suma efectiv recuperată „lucrează” în favoarea, dar şi în defavoarea asociaţiei, fiind necesară o analiză a avantajelor şi dezavantajelor unor astfel de demersuri, de la caz la caz.    

Medierea- o soluție foarte greu acceptată de bănci pentru soluționarea litigiilor cu clienții


http://www.kanald.ro/multimedia/medierea-bancara–o-modalitate-de-a-scapa-de-ratele-de-la-banca-cand-ramai-in-imposibilitataea-de-plata-video_60958.html

 

Ordinul de protecție în regim de urgență – Legea 217/2003


În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003 „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre” măsurile, obligaţiile sau interdicţiile indicate expres de lege. Între aceste măsuri se numără:

  1. evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.
  2. reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei. Fără îndoială, măsura are în vedere cazurile în care cei agresaţi au ales sau au fost obligaţi să părăsească locuinţa pentru a evita continuarea sau repetarea comportamentului agresiv;
  3.  limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
  4. obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate. Întrucât legea nu stabileşte o anumită distanţă, aceasta urmează să fie indicată expres de către instanţă în ordinul de protecţie;
  5. interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic.
  6. interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
  7. obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
  8. încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Prin hotărârea prin care se emite ordinul de protecţie, instanţa poate dispune şi cu privire la alte măsuri:

  • ca agresorul să suporte şi contravaloarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială;
  • obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie;
  • poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

În conformitate cu art. 52 din Convenția de la Istanbul, ordinul de protecție se emite în maxim 72 de ore de la data depunerii cererii. Durata măsurilor de protecție dispuse de instanța de judecată este determinată în mod explicit de către judecător. Cu toate acestea, durata pentru care le-au luat nu poate depăși șase luni de la data intrarii in vigoare a ordinului de protectie. Chiar dacă decizia nu indică în mod expres durata măsurilor luate, ele vor intra în vigoare pentru o perioadă de șase luni de la data emiterii.

Competenţa de emitere a ordinului de protecţie aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

Titularul cererii de emitere a unui astfel de ordin este însăşi victima. Cererea poate fi introdusă personal sau prin reprezentant legal şi este scutită de taxa de timbru judiciar.

Citarea se poate face și telefonic.

Descarcă: Cerere privind emiterea ordinului de protectie

În mod alternativ, cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:

a) procuror;

b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie;

c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Cererea de emitere a unui ordin de protecţie se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

În caz de urgenţă deosebită (care ar putea exista, spre exemplu, atunci când riscurile pentru integritatea sau poate chiar pentru viaţa victimei agresiunii sunt iminente), instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Citiți Planul de siguranța pe site-ul nostru și pregătiți-vă.

http://www.necuvinte.ro/cere-ajutor/ordinul-de-protectie/

 

Memoriul mediatorilor către Consiliul de mediere și unele instituții


                                                                      MEMORIU

Către:
Consiliul de Mediere
Spre Ştiinţă:
Ministerul Justiţiei
Guvernul României
Parlamentul României
Comisia Europeană/Parlamentul European

Încă din anul 2006, România a legiferat prin Legea 192/2006 medierea și profesia de mediator, lege ce a fost completată și modificată, în câteva rânduri. Medierea, conform acestei legi, s-a dorit a fi și o alternativă la instanța de judecată, prin punerea la dispoziția cetățenilor a unei proceduri prin care aceștia să-și soluționeze pe cale amiabilă conflictele/ disputele.
Unul din beneficiile implementării medierii, ar fi fost acela de a degreva instanțele de judecată din România, reducându-se astfel substanţial cheltuielile statului cu procese laborioase, care multe dintre ele, ar fi putut fi evitate, cel puţin în speţe de natură comercială, familială, succesiuni, partaje, grăniţuiri, etc. ceea ce nu s-a întâmplat până la această dată (anul 2016). Instanțele de judecată din România sunt în continuare copleșite de numărul mare de dosare, penitenciarele și aresturile sunt extrem de aglomerate, iar cetățenii și chiar unii reprezentanți ai instituțiilor statului, după 10 ani, nu cunosc beneficiile și avantajele procedurii de mediere.
Există un corp profesional al mediatorilor de peste 6.300 de practicieni autorizați și 10.000 de persoane care au fost instruite. Însă, numărul mediatorilor care efectiv practică profesia este de maxim 3 %. În același timp, în țara noastră, peste 6 milioane de cetățeni își caută dreptatea doar în instanțele de judecată. Din acest motiv, soluționarea litigiilor pe calea instanțelor de judecată grevează bugetul de stat cu costuri de peste 20 miliarde de USD.
Dorința practicienilor medierii din România este de a contribui la prevenirea și soluționarea constructivă a conflictelor dintre părţi, în mare parte prin metode amiabile și soluții necostisitoare, reciproc avantajoase și trainice, ca un semn al maturităţii şi evoluţiei societăţii.
Profesia de mediator este o punte de legătură între cetățenii aflați în conflict și o soluție rapidă și convenabilă pentru degrevarea Justiției.
În anul 2003 Ministerul Justiției a decis să se implice activ în susținerea medierii, considerând-o o alternativă viabilă de soluționare a numeroaselor litigii aflate pe rolul instanțelor și totodată a contribuit decisiv la apariția, în 2006, a primei forme a Legii privind medierea și organizarea profesiei de mediator. Principalele atribuții conferite de lege organismului au fost și sunt executive și de reglementare: autorizarea celor care doresc să devină mediatori, publicarea și actualizarea tabloului mediatorilor, autorizarea furnizorilor de formare și a programelor de formare, promovarea profesiei.
În continuare, în mod firesc, lucrurile ar fi trebuit să se îndrepte spre înființarea unui Congres, cu propunere de modificare a legii, după consultarea Corpului Profesional și în acord cu voința acestuia. În acest mod, procesul de consultare cu mediatorii ar fi devenit unul profund și cu caracter permanent, ceea ce ar fi conferit credibilitate și încredere hotărârilor Consiliului de Mediere.
În contradicție cu această evoluție firească, Consiliul de Mediere a început treptat să se impună abuziv în relația cu mediatorii, urmărind să controleze profesia şi încălcând adeseori drepturile mediatorilor. Consiliul de Mediere și-a înțeles în mod greșit rolul, adoptând în nenumărate rânduri decizii împotriva intereselor mediatorilor. Astfel, a inventat taxe neprevăzute de lege, le-a majorat după bunul său plac, a îngrădit dreptul mediatorilor de a candida, de a vota, a adoptat hotărâri prin care a încălcat legea sau a adăugat la aceasta, în funcție de interesele grupurilor care au condus instituția.
De-a lungul timpului, la conducerea Consiliului de Mediere, s-au succedat o seamă de membri aleşi prin vot direct de către Corpul Profesional al Mediatorilor. De fiecare dată au existat mari semne de întrebare şi reale frământări privind corectitudinea alegerilor membrilor Consiliului de Mediere, din cauza modalităţilor netransparente și restrictive de desfăşurare a acestora.
Demersurile iniţiate de membrii Consiliului de Mediere nu au avut rezultatele scontate şi promise Corpului Profesional al Mediatorilor.
Majoritatea protocoalelor cu autorităţile statutului sau alte instituții nu au produs efecte iar scopurile pentru care au fost încheiate nici pe departe atinse.
Promovarea medierii către cetăţeni a fost deficitară, majoritatea nefiind informaţi nici până în prezent despre dreptul de a apela la procedura medierii, despre avantajele şi beneficiile acesteia în raport cu procesul din instanța de judecată.
De la apariția sa, Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator a suferit o serie de modificări, care din nefericire nu și-au atins scopul, acela de a lărgi sfera de practică a medierii, deoarece nu au fost initiate după un proces de consultare a Corpului Profesional al Mediatorilor și nu au avut în vedere necesitățile reale ale profesiei.
În prezent, Legea nr.192/2006 are nevoie urgentă de modificări și corelări ca urmare a deciziilor succesive ale Curții Constituționale, care au redus în mod drastic activitatea, chiar și așa scăzută, a mediatorilor. Prezentul proiect de modificare a legii, aflat în Senatul României, nu este de natură să redreseze profesia, ci mai degrabă activitatea de formare inițială a mediatorilor. De altfel, proiectul este rezultatul viziunii majorității membrilor Consiliului de Mediere și nu rezultatul unui proces consultativ pe scară largă, în cadrul unei adunări a mediatorilor, de tip Congres-Conferință Națională.
Modalitatea în care se desfășoară procesul de formare inițială în profesia de mediator este departe de a genera un sistem bazat pe calitate. Serviciul de formare este furnizat de entități private autorizate de Consiliul de Mediere, ce are această atribuție conferită prin lege. Până în prezent, desi legea oferă această posibilitate, niciun program postuniversitar de nivel master al vreunei universități acreditate din România nu a fost avizat de Consiliul de Mediere.
Deoarece legea nu prevede în mod expres incompatibilitatea între calitatea de membru în Consiliu și aceea de formator activ/asociat într-o școală de formare, toți cei care au deținut calitatea de membru în Consiliul de Mediere de-a lungul timpului, fie au fost formatori activi, fie au devenit formatori pe parcursul mandatului sau și-au autorizat propriile școli de formare cu formatori angajați. La toate acestea s-a adăugat un examen de absolvire formal ce nu a diferențiat calitativ și nu a generat decât o concurență de tip cantitativ între furnizorii de formare.
Formarea continuă a mediatorilor a urmat aceeaşi linie ca şi cea iniţială. Deşi nivelul de practică al medierii a fost unul redus(aspect confirmat şi de statisticile furnizate de instanţe şi parchete) membrii consiliilor de mediere au luat hotărâri prin care au impus obligativitatea pentru mediatori de a urma cursuri de formare continuă. Multe din aceste cursuri sunt furnizate de școlile de formare deținute de membri sau foști membri ai Consiliilor de Mediere.
În prezent, pe rolul instanțelor de judecată există peste 100 de dosare în care ca și părți figurează fostul și actualul Consiliu de Mediere și mediatori. Aceasta, cu toate că există calea amiabilă de soluționare a conflictelor, respectiv medierea, iar Consiliul de Mediere a emis o hotărâre prin care astfel de divergențe din cadrul Corpului Profesional ar fi trebuit supuse unei proceduri de mediere.
Resursele financiare ale Consiliului de Mediere au însemnat în toți acești ani banii mediatorilor. Proveniți majoritatea din taxele de autorizare și în foarte mică măsură din alte surse, acești bani au fost cheltuiți de actualul consiliu și cele anterioare fără un minim de aprobare, justificare și transparență. Membrii consiliilor de mediere au avut indemnizațiile pe care le-au dorit și au cheltuit banii instituției după cum au considerat de cuviință. În prezent, cheltuielile cu indemnizațiile membrilor Consiliului de Mediere se cifrează la suma anuală de 708.418 lei(lunar aprox. 59.000 lei) iar deficitul depășește în medie 100.000 lei/lună.
Situația financiară precară în care se găsește instituția care, conform legii, promovează activitatea de mediere și reprezintă interesele profesionale ale mediatorilor, este rezultatul modului în care actuala conducere a instituției și cea anterioară au gestionat resursele financiare provenite exclusiv din banii mediatorilor. Refuzul actualului Consiliu de Mediere de a adopta măsurile necesare reducerii deficitului existent(reducerea indemnizațiilor membrilor- foarte mari comparativ cu nivelul scăzut al activității mediatorilor din țară și reducerea cheltuielilor cu personalul angajat- supradimensionat față de activitatea din ultimii doi ani) ne întărește convingerea că în foarte scurt timp, instituția va intra în incapacitate de plată, cu consecințe grave pentru profesia noastră.
În prezent, medierea și profesia de mediator au ajuns într-o situație limită. Lipsită de resurse financiare, dezorganizată, cu un nivel aproape zero de încredere al potențialilor beneficiari de servicii de mediere și chiar al propriilor membri, profesia se îndreaptă încet dar sigur spre desființare.
Pentru aceste motive, solicităm actualului Consiliu de Mediere:
1. Convocarea Conferinţei Naţionale a mediatorilor, nu mai târziu de 30 noiembrie 2016, la care să participe toţi mediatorii şi care să poată lua decizii cu ½+1 din numărul celor prezenţi. Mediatorii care nu pot participa pot transmite prin procură notarială dreptul unui alt mediator prezent de a vota în numele său.
În cadrul acestei Conferinţe pe ordinea de zi vor figura obligatoriu următoarele puncte:
a. Modificările legislative – oportunitatea lor şi amendamentele ce pot fi aduse actualului proiect;
b. Validarea actualului Statut al profesiei;
c. Prezentarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi aprobarea acestuia;
d. Înființarea Comisiei de Cenzori și alegerea membrilor acesteia dintre mediatorii care doresc şi au competenţele necesare;
e. Adoptarea unei rezoluții privind realizarea unei platforme online pentru consultarea mediatorilor cu privire la alegeri, hotărârile Consiliului de Mediere şi deciziile preşedintelui CdM de interes major pentru profesie;
f. Stabilirea cuantumului indemnizațiilor membrilor Consiliului de Mediere;
g. Prezentarea cererilor de oferte ( minim 5 oferte) și alegerea firmei ce va efectua auditul general extern pentru ultimii 5 ani;
h. Adoptarea unei rezoluții privind instituirea în Codul de etică și deontologie al membrilor Consiliului de Mediere a incompatibilității între calitatea de formator activ/asociat în școală de formare și acea de membru în Consiliul de Mediere;
i. Stabilirea provizorie, până la momentul reglementării prin lege, a cuantumului contribuției mediatorilor la susținerea cheltuielilor minime de funcționare a Consiliului de Mediere;
j. Revocarea membrilor actualului Consiliu de Mediere.
2. Dispunerea unei cereri de oferte în vederea efectuării unui Audit General extern (pentru ultimii 5 ani).
3. Abrogarea imediată a recentelor hotărâri privind majorarea taxei profesionale și sancționarea mediatorilor care nu achită această taxă. (Hotărârile 30/O/08.08.2016, 31/O/08.08.2016);
4. Sistarea imediată a plăţii indemnizaţiilor membrilor CdM, până la aprobarea în Conferinţă Naţională, de către mediatori, a cuantumului acestora.
5. Suspendarea actualilor membri ai Consiliului de Mediere din calitatea de formatori, respectiv retragerea acestora din calitatea de asociați în școlile de formare de mediatori pe care le dețin, pe durata mandatului în Consiliul de Mediere; solicităm ca actualii membri ai Consiliului de Mediere să facă publice aceste dovezi până la data de 15.11.2016;
6. Publicarea pe site-ul Consiliului de Mediere a anunțului privind convocarea Conferinței Naționale până la data de 10.11.2016;
7. Publicarea acestor solicitări pe site-ul CdM, până cel târziu la data de 30.10.2016.
În cazul în care Consiliul de Mediere nu va da curs prezentelor solicitări, noi, mediatorii care participăm la acest protest şi cei care au aderat on-line prin semnătură la acest Memoriu, dorim să găsim soluții fără a mai consulta membrii actualului Consiliu de Mediere şi vom efectua demersurile care se impun în vederea convocării Conferinței Naționale de către Corpul Profesional al Mediatorilor. Totodată, vom continua protestele până când membrii actualului Consiliu de Mediere îşi vor da demisia.
Solicităm instituţiilor Statului implicarea lor directă, pentru ca medierea şi profesia de mediator să ajungă un instrument eficient, pus la dispoziţia societăţii româneşti în ansamblul ei, aşa cum se întâmplă deja în multe state din Uniunea Europeană precum şi în alte state din lume.

PETIȚIE ON-LINE CĂTRE CONSILIUL DE MEDIERE


http://www.petitieonline.com/petitie_on-line_catre_consiliul_de_mediere

PETITIE ON-LINE CATRE CONSILIUL DE MEDIERE

Dragi colegi mediatori, 

lansam aceasta PETITIE (anexa la Memoriu), adresata actualului Consiliu de Mediere, prin care SOLICITAM:
1. Convocarea Conferinţei Naţionale a mediatorilor, nu mai târziu de 30 noiembrie 2016, la care să participe toţi mediatorii  şi care să poată lua decizii cu ½+1 din numărul celor prezenţi. Mediatorii care nu pot participa  pot transmite prin procură notarială dreptul unui alt mediator prezent de a vota în numele său.
În cadrul acestei Conferinţe pe ordinea de zi vor figura obligatoriu următoarele puncte:
a.      Modificările legislative – oportunitatea lor şi amendamentele ce pot fi aduse actualului proiect;
b.      Validarea actualului Statut al profesiei;
c.  Prezentarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi aprobarea acestuia;
d. Înființarea Comisiei de Cenzori și alegerea membrilor acesteia dintre mediatorii care doresc şi au competenţele necesare;
e.  Adoptarea unei rezoluții privind realizarea unei platforme online pentru consultarea mediatorilor cu privire la alegeri, hotărârile Consiliului de Mediere  şi deciziile preşedintelui CdM de interes major pentru profesie;
f.   Stabilirea cuantumului indemnizațiilor membrilor Consiliului de Mediere;
g.  Prezentarea cererilor de oferte ( minim 5 oferte) și alegerea firmei ce va efectua auditul general extern pentru ultimii 5 ani;
h.     Adoptarea unei rezoluții privind instituirea în Codul de etică și deontologie al membrilor Consiliului de Mediere a incompatibilității între calitatea de formator activ/asociat în școală de formare și acea de membru în Consiliul de Mediere;
i.      Stabilirea provizorie, până la momentul reglementării prin lege, a cuantumului contribuției mediatorilor la susținerea cheltuielilor minime de funcționare a Consiliului de Mediere;
j.      Revocarea membrilor actualului Consiliu de Mediere.
2.      Dispunerea unei cereri de oferte în vederea  efectuării unui Audit General extern (pentru ultimii 5 ani).
3. Abrogarea imediată a recentelor hotărâri privind majorarea taxei profesionale și sancționarea mediatorilor care nu achită această taxă. (Hotărârile 30/O/08.08.2016, 31/O/08.08.2016);
4.  Sistarea imediată a plăţii indemnizaţiilor membrilor CdM, până la aprobarea în Conferinţă Naţională, de către mediatori, a cuantumului acestora.
5.  Suspendarea actualilor membri ai Consiliului de Mediere din calitatea de formatori, respectiv retragerea acestora din calitatea de asociați în școlile de formare de mediatori pe care le dețin, pe durata mandatului în Consiliul de Mediere; solicităm ca actualii membri ai Consiliului de Mediere să facă publice aceste dovezi până la data de 15.11.2016;
6.  Publicarea pe site-ul Consiliului de Mediere a anunțului privind convocarea Conferinței Naționale până la data de 10.11.2016;
7.   Publicarea acestor solicitări pe site-ul CdM, până cel târziu la data de 30.10.2016.
      În cazul în care Consiliul de Mediere nu va da curs prezentelor solicitări, noi, mediatorii care participăm la acest protest şi cei care adera on-line prin semnătură la acest Memoriu,  dorim să găsim soluții fără a mai consulta  membrii actualului Consiliu de Mediere şi vom efectua demersurile care se impun în vederea convocării Conferinței Naționale de către Corpul Profesional al Mediatorilor.
     Totodată, vom continua protestele până când membrii actualului Consiliu de Mediere îşi vor da demisia.
    Solicităm instituţiilor Statului implicarea lor directă, pentru ca medierea şi profesia de mediator să ajungă un instrument eficient, pus la dispoziţia societăţii româneşti în ansamblul ei, aşa cum se întâmplă deja în multe state, atat din Uniunea Europeană cat şi din lume.
VA ASTEPTAM SA FIM CAT MAI MULTI SI LA ADUNAREA PUBLICA DAR SI LA SEMNAREA ACESTEI PETITII. 
SA ARATAM CA NE PASA CE SE INTAMPLA CU MEDIEREA IN ROMANIA DAR SI CU CORPUL PROFESIONAL AL MEDIATORILOR!
*Nota: Petitia online care va fi anexata Memoriului la adunarea publica autorizata, din data de 26.10.2016, orele 12,30-14,30, care va avea loc la sediul Consiliului de Mediere.

Adunare publică de protest a mediatorilor în data de 26 octombrie 2016 la București


Subscriem, după ce am participat la redactarea comunicatului de presă. 14523068_318525608510446_3126951149171634185_n