Convocare Adunare generală anuală AMG pe 28 mai 2016


C O N V O C A T O R

Conform art. 30(1) din Statutul Asociaţiei Mediatorilor Galaţi se convoacă Adunarea generală anuala în data de 28.05.2016 orele 10,30 la sediul AMG din str. N. Leonard nr. 3, bl. C3A, sc.1, ap. 2, cu următoarea ordine de zi:

                  1.     Aprobarea bilanţului contabil şi descărcarea de gestiune pe anul 2015

                  2.     Aprobarea raportului cenzorului

                 3.      Raportul de activitate al comitetului director

                 4.     Alegerea membrilor comisiei de cenzori

 
Pentru membrii AMG reamintim câteva prevederi din Statutul asociaţiei:
Art.31 (1) Procedura de desfăşurare a adunării generale
a)  adunarea generală poate lua decizii dacă este convocată statutar şi dacă cel puţin jumătate dintre membrii asociaţiei cu drept de vot sunt prezenţi sau reprezentanţi la prima convocare;
b)  în cazul nerealizării prezenţei minime, nu se vor putea lua decizii, iar dacă acestea sunt necesare, adunarea va fi reconvocată, în termen de maximum 15 zile; la reconvocarea adunării este necesară prezenţa unei treimi plus unul din membrii asociaţiei;
c)  deciziile adunării generale vor fi luate în mod valabil dacă sunt aprobate de cel puţin jumătate plus unul din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi sau reprezentaţi;
……………………………………………………………
f) fiecare membru al asociaţiei are dreptul la un singur vot; votul expimat verbal sau în scris pentru un membru reprezentat trebuie să exprime  opinia acestuia, nu a celui care-l reprezintă;
………………………………………………..
(8) Dreptul de vot nu poate fi exercitat de un membru care are responsabilităţi nerezolvate faţă de asociaţie, cum ar fi: mai mult de 6 cotizaţii lunare neachitate, nepredarea unor acte, materiale, refuzul de a da participanţilor sau consiliului explicaţii asupra unor fapte grave. Dreptul de vot va fi acordat din nou de consiliu după soluţionarea litigiilor, iar preşedintele va asigura respectarea acestei reguli.
 
Preşedinte
Constantin Asofronie
 

Medierea în societate – dacă societate civilă nu e, democrație nu e!


18.08.2016 / 19.00. O nouă emisiune la TV Regional VOX  Galați- Brăila – Vrancea ”Ochiul public”, moderată de Silviu Vasilache având ca invitat pe președintele Asociației Mediatorilor Galați Constantin Asofronie și membru al Asociației Mișcarea pentru Implicare Civică. Despre detensionarea climatului social, campania electorală, societatea civilă și rezolvarea conflictelor sociale prin MEDIERE.

20160418_19332220160418_192633 20160418_195111

Medierea în mediul școlar, la Galați, în săptămâna Școala-altfel


MEDIEREA ȘI PREVENIREA FAPTELOR INFRACȚIONALE ÎN MEDIUL ȘCOLAR – în săptămâna ”Școala – altfel”. 21.04. 2016

Președintele Asociației Mediatorilor Galați, Constantin Asofronie, la Școala generală nr. 40 Galați, clasa a VII-a, profesoara – dirigintă Oana Ichim.

20160421_111021  20160421_110308

 

 

O emisiune – serial despre mediere, joia la TVR și TVR+, orele 19.00


Mediatorii” dau soluţii, într-o nouă emisiune la TVR

 TVR.RO | Marţi, 08 Martie 2016

 Din 10 martie, TVR 1 difuzează un program în premieră, despre rolul mediatorilor în societate. Emisiunea se difuzează în fiecare joi, de la ora 19.00, la TVR 1 şi TVR+, iar la TVR HD, tot joia, de la 22.30 se analizează soluțiile găsite de părți cu ajutorul mediatorilor în cazurile prezentate de jurnalistul Sabin Ciornea.

http://www.tvr.ro/mediatorii-dau-solutii-intr-o-noua-emisiune-la-tvr_15809.html#view

mediatorii-2_36179400

 

 

 

 

 

https://www.facebook.com/Mediator-Constantin-Asofronie-Gala%C8%9Bi-326321214152837/
 a postat în 6 grupuri. 
  O emisiune – serial despre mediere, joia la TVR și TVR+, orele 19.00
Mediatorii” dau soluţii, într-o nouă emisiune la TVR TVR.RO |
 ‎ Galatiul Tau   GALAŢI, ASTĂZI!   GĂLĂŢENI Fii satului Dersca BT 
Împreună schimbăm Galațiul  Galați și gălățeni 

Procedura prealabilă a încercării medierii este constituțională. Medierea în contenciosul administrativ (III)


MEDIEREA ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV (III)

 Procedura prealabilă a încercării medierii este constituțională

Mediator Constantin Asofronie

    Prin legea nr. 115/2012 de modificare a legii nr. 192/2006 privind medierea, s-a introdus obligativitatea informării gratuite despre mediere anterior deschiderii unui proces, în anumite tipuri de cauze prevăzute la art. 60^1, iar în cazul neprezentării reclamantului la informare acesta era sancționat cu inadmisibilitatea acțiunii. Imediat au apărut reacții adverse, atât privind instituirea unei obligații  suplimentare care ar fi lungit procesul, cât și asupra îngrădirii accesului la justiție. Această procedură a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 266/ 07.05.2014, susținându-se că nu se poate impune o asemenea obligație pentru informare și la pct. 24 din decizie se arăta că că este și ineficientă dacă măcar nu se încearcă medierea.

     În spiritual acestei ultime motivații și spiritului Directivei nr. 52(88) CE, am propus completarea legii nr. 192/2006 și Codului de procedură civilă cu o procedură prealabilă obligatorie de încercare a soluționării litigiului prin mediere, în tipurile de cauze prevăzute la art. 60^1, cărora anterior li se impusese informarea prealabilă obligatorie.

     În plus, am propus corelarea legii medierii cu o astfel de clauză din contracte, adăugând la art. 2 din legea medierii un nou alineat cu următorul conținut:

    ”(6) Dacă părțile unui contract sau convenții au prevăzut în acestea o clauză de mediere pentru soluționarea litigiilor înainte de a se adresa unei instanțe sau altei instituții cu atribuții jurisdicționale, ele nu se pot depune o cerere de chemare în judecată fără dovada că au încercat soluționarea litigiului prin mediere.”

      Această prevedere nu are cum să fie considerate abuzivă, pentru că anterior deschiderii unui proces părțile au acceptat ele însele să încerce soluționarea litigiului prin mediere, la semnarea contractului sau convenției care conține clauza de mediere. Medierea nu este obligatorie, dar încercarea mai întâi a acesteia poate fi o condiție de primire a acțiunii, ca procedură prealabilă, corespunzând voinței părților, fără ca prin aceasta să se îngrădească dreptul de acces la justiție al părților,  dacă nu s-au înțeles prin mediere.

     Această ipoteză trebuie completată în legea medierii și C. Pr.civ. cu norme procedurale astfel încât să nu se aplice o sancțiune a inadmisibilității acțiunii dacă nu s-a încercat medierea:

    ”(7) Instanţa va dispune un nou termen până la care părțile se vor prezenta la mediator pentru informarea despre avantajele medierii și încercarea soluționării conflictului prin mediere, în caz de neîndeplinire de către părți a obligaţiei de a încerca soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau,  după declanşarea procesului, până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de alineatul (6) și de art. 60^1 alin. (1) din prezenta lege.”

     Neprezentarea dovezii nu este motiv de inadmisibilitate ca în cazul fostei proceduri de informare despre mediere, ci de recomandare sau trimitere de către judecător a părților să încerce medierea, în cazurile pretabile, ca să ia o decizie de acceptare sau nu a medierii în cunoștință de cauză. Față de această măsură, există prevederi cu măsura drastică a inadmisibilității acțiunii dacă nu o parcurge o procedură prealabilă obligatorie (art. 7 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 553 C.Pr.Civ. în cazul existenței în convențiile arbitrale a clauzei compromisorii, concilierea din art. 168 sau medierea și arbitajul din art. 180 din legea nr. 62/2011 a dialogului social, premergător declanșării conflictelor colective de muncă, etc.).

       Până în prezent, aceste proceduri prealabile nu au fost declarate neconstituționale ca îngrădind accesul la justiție. Faptul că spre deosebire de aceste proceduri, relativ gratuite, părțile ar suporta niște costuri minime pentru această procedură prealabilă de încercare a medierii, nu au legătură cu îngrădirea accesului la justiție, CCR admițând cu sport constituțional și drept comparativ european că în anumite situații, pentru buna administrare a justiției părților pot să li se impună anumite proceduri prealabile obligatorii, inclusiv cu suportarea unor costuri sub formă de taxe au alte cheltuieli temeinic justificate. Ori, inclusiv pentru realizarea dezideratului de reducere a cheltuielilor statului cu sistemul judiciar, se poate admite ca părțile să plătească eventualele cheltuieli cu încercarea medierii pentru că, în caz de reușită, scade numărul de dosare și procese pe rolul instanțelor, care scutesc statul și implicit contribuabilii de costuri mai mari.

      Pentru corelare, este necesară și modificarea Legii nr 554/2004 a contenciosului administrativ la art. 7 care prevede că: ”Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ori încercarea de soluționare a litigiului pe cale amiabilă prin mediere.”

      Pentru a echivala mai mult aceste proceduri prealabile și a încuraja părțile să încerce mai întâi soluționarea litigiului prin mediere, propunem introducerea și în legea nr. 192/2006 privind medierea și în legea contenciosului administrativ a prevederii că, ”dacă anterior depunerii unei acțiuni în instanță părțile au încercat să medieze litigiul și n-au reușit, reclamantul nu mai este obligat să parcurgă procedura prealabilă impusă de art. 7 din legea contenciosului administrativ.”

     Dacă ar exista asemenea prevederi legale în present, garamtăm că numărul de procese ale statului și cheltuielile sale judiciare ar scădea foarte mult, iar soluția identificată prin mediere ar conveni ambelor părți, față de impunerea uneia de către instanță, favorabilă numai unei părți sau niciuneia.

     În concluzie, similar actualei proceduri prealabile obligatorii prevăzute de legea contenciosului administrativ, procedura prealabilă de încercare a soluționării litigiului prin mediere este viabilă, posibilă și constituțională, poate oferi o soluție avantajoasă pentru ambele părți aflate în litigiu și ar reduce foarte mult numărul de dosare având ca obiect contenciosul administrativ, implicit cheltuielile judiciare și ar scuti statul de cheltuieli mai mari cu procesele pierdute din cauza proastei aplicări a legii, neasumării răspunderii, nepunerii la dispoziție a unor informații publice, neacordării unui drept justificat, la care să se adauge și daune-interese, penalități, majorări.

Medierea în contenciosul administrativ (II)


Propunerile Asociației Mediatorilor Galați de modificare a legislației (2012, 2014, 2015)

Mediator Asofronie Constantin, Galați

 I. Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator se modifică după cum urmează:

3. După alin.(5) al art. 2 se introduce 9 noi alineate, alin.(6) –(14), cu următorul cuprins:

”(6) Dacă medierea a fost prevăzută drept procedură prealabilă de rezolvare a litigiilor în cadrul contractelor civile, comerciale, administrative, de muncă sau de altă natură, părțile sunt obligate să încerce mai întâi procedura de mediere înainte de a deschide acțiunea în instanță.”

”(7) Instanţa va dispune un nou termen până la care părțile se vor prezenta la mediator pentru informarea despre avantajele medierii și încercarea soluționării conflictului prin mediere, în caz de neîndeplinire de către părți a obligaţiei de a încerca soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau, după declanşarea procesului, până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de alineatul (6) și de art. 60^1 alin. (1) din prezenta lege.”

”(8) Instanța nu va aproba cererea reconvențională formulată de pârât în condițiile art. 209 C. proc. civ. dacă acesta nu a încercat să ajungă la o înțelegere cu reclamantul până la primul termen de judecată.”

”(9) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de muncă izvorâte din contractele de muncă și raporturile de serviciu, referitoare la drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă. Dacă părțile au încercat soluționarea litigiului de muncă prin mediere, nu sunt obligate să urmeze procedura prealabilă de conciliere prevăzută de Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

(10) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor din materia contenciosului administrativ, referitor la litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale.

(11) Dacă părțile au încercat soluționarea litigiului administrativ prin mediere, nu mai sunt obligate să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ.

(12) În cazul în care părţile cu interese opuse apelează la un mediator, în condiţiile prezentei legi, procedura administrativă se suspendă la cererea acestora până la finalizarea medierii, dar nu mai mult de 30 zile calendaristice.

(13) Dacă două sau mai multe părţi cu interese opuse participă în cadrul procedurii administrative, autoritatea sau instituţia publică va încerca pe tot parcursul acesteia să se ajungă la încheierea unui acord de mediere, total sau doar asupra unor aspecte disputate.

(14) Dacă autoritatea publică participantă la procedură acceptă rezultatul medierii, face menţiune despre aceasta în actul administrativ după finalizarea procedurii.”

Justificarea propunerii:

(6)- (8): Dacă părțile însele au inclus clauza medierii în contracte este normal să încerce mai întâi soluționarea prin mediere a litigiilor dintre ele, aceasta neîngrădindu-le accesul ulterior la justiție dacă nu s-au înțeles prin mediere. Este o aplicare practică eficientă a dezioderatului degrevării instanțelor de procese care se pot rezolva pe cale amiabilă.

Avem în vedere și faptul că, potrivit art. 21 (1) C. proc.civ. ”Judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.” și ”(2) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.”

 (9)- (14) Se extind domeniile de aplicare a procedurii de mediere și la alte materii, precum dreptul muncii (procedura fiind prevăzută în Codul muncii și legea dialogului social) și contenciosului administrativ (aceasta făcând obiectul proiectului Codului de procedură admin.).

  1. Art. 6 se modifică după cum urmează:

”Art. 6 – (1) Organele judiciare și arbitrale, alte autorități cu atribuții jurisdicționale, precum și orice alte autorități și instituții publice care, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, constată existența unor dispute care pot fi soluționate pe cale amiabilă, informează persoana, sau după caz, persoanele aflate în conflict asupra posibilității de a recurge la procedura medierii și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictelor dintre ele.

(2) De asemenea, informarea asupra avantajelor medierii se poate face de către avocat, consilier juridic, notar public, precum și orice altă persoană care exercită o profesie de natură juridică sau administrativă, consemnându-se în scris despre aceasta la cererea persoanelor interesate.”

Justificarea propunerii:

În primul rând, art. 6 a fost completat instituind practice obligația generală a autorităților publice de a informa persoanele cu privire la existența, posibilitatea de parcurgere și avantajele procedurii de mediere, fără a limita această obligație la sfera organelor judiciare, ori de câte ori există un conflict, fie judiciar, fie extrajudiciar. O asemenea obligație trebuie să existe din partea autorităților și instituțiilor publice, desigur în cadrul atribuțiilor pe care ele le exercită,pentru că medierea este facultative pentru părți, dar este o modalitate de soluționare a disputelor pe care statul

și-a asumat obligația să o promoveze, în cadrul măsurilor de reformă a justiției, de reducere a cheltuielilor judiciare și de aliniere la politicile europene stabilite prin directive și recomandări cu privire la mediere, rezultând că pentru stat această informare nu este facultativă, ci obligatorie.

În al doilea rând, pentru profesiile libere juridice, informarea privind existența, posibilitatea de parcurgere și avantajele procedurii de mediere trebuie prevăzută înlege, însă ca fiind o facultate, ținând cont de circumstanțele cauzei și normele de deontologie a acestor categorii de profesioniști ai dreptului.

  1. Alineatul (1) al articolului 60^1 se modifică și va avea următorul cuprins:

”Art. 60^1- (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au încercat soluționarea conflictului prin mediere, în următoarele materii: (…)

e) în conflictele de muncă izvorâte din contractele de muncă și raporturile de serviciu; dacă părțile au încercat soluționarea litigiului de muncă prin mediere, nu sunt obligate să urmeze procedura prealabilă de conciliere prevăzută de Legea nr. 62/2011 a dialogului social;

f) – nemodificat;

g) în domeniul contenciosului administrativ, privind litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale; încercarea de soluționare a litigiului prin mediere constituie în acest caz procedură prealabilă potrivit legii contenciosului administrativ;

h) în domeniul contractelor locative dintre proprietari sau locatari și asociațiile de proprietari sau locatari, precum și între aceștia / acestea și furnizorii de servicii de utilitate publică ori de prestări servicii de orice altă natură.

i) în litigiile decurgând din raporturile de asigurare de răspundere civilă și de bunuri pentru pagubele cauzate prin accidente de circulație;”

Justificarea propunerii:

Se pot extinde domeniile de aplicare a procedurii de mediere față de cele actuale, fiind în concordanță și cu prevederile unor legi speciale în domeniile respective (muncă, asigurări, contracte, etc.).

Deși instanțele sunt sufocate de procese, statul acceptă foarte rar medierea, iar sistemul judiciar nu o recomandă suficient


DEȘI INSTANȚELE SUNT SUFOCATE DE PROCESE, STATUL ACCEPTĂ FOARTE RAR MEDIEREA, IAR SISTEMUL JUDICIAR NU O RECOMANDĂ SUFICIENT (medierea in contenciosul administrativ I)
Analizele anuale ale Ministerului Justiției, CSM și instanțelor conțin date statistice de speriat privind numărul foarte mare de dosare care sufocă sistemul judiciar românesc, deși s-a încheiat un cincinal de la mica și apoi marea reformă în justiție. S-au tot făcut modificări la codurile principale și alte legi cu elemente de procedură pentru simplificarea demersurilor justițiabililor, pentru reducerea termenelor de judecată, reducerea cheltuielilor statului și implicit ale contribuabililor, pentru reducerea numărului de dosare per judecător /procuror, s-au creat alternative la proces ca arbitrajul, medierea, concilierea și totuși aglomerația la unele instanțe a crescut. S-au modernizat sediile înmulțindu-se numărul sălilor de judecată și judecătorilor, chiar dacă s-au desființat câteva judecătorii cu volum de lucru mai mic, se monitorizează justiția și reformele ei de către Comisia Europeană prin mecanismul MCV și … degeaba. DE CE?

În primul rând tendința românilor de a-și rezolva conflictele în special prin judecată nu a scăzut, pe mulți satisfacția obținerii drepturilor prin procese îi orbește să pornească procese și pentru foarte multe lucruri mărunte.

Apoi, răspunderea unor factori de decizie nu a crescut ca să respecte legea și să nu nedreptățească cetățenii, se implică puțin să rezolve ei situațiile litigioase pe cale administrativă, din cauza lipsei culturii juridice, fricii de eventualele reclamații mai sus sau … la instanțe, preferă scuza legislației stufoase, incomplete și contradictorii sau comit conștienți abuzuri contra salariaților sau solicitanților externi, crezând că justiția … ține cu instituțiile de stat.

În al treilea rând, deși Uniunea Europeană promovează de peste 10 ani căi alternative de soluționare a litigiilor – arbitrajul, medierea, concilierea, platforma SAL-SOL, inclusiv pentru descurajarea proceselor și găsirea de soluții pe cale amiabilă, mai convenabile pentru părți, mai rapide, mai ieftine, confidențiale, avantajoase pentru toate părțile litigiului, aceste proceduri ADR sunt puțin folosite în România și nu sunt promovate decât sporadic, neconvingător, cu greșeli, necrezându-se în aceste avantaje arhicunoscute.

Este uneori vizibilă și reacția conservatoare a sistemului judiciar de a se considera singurul în măsură să tranșeze orice fel de litigii, pentru a folosi pârghia încărcăturii mari a instanțelor pentru pretenții salariale și de altă natură, deși aduce a masochism și se consideră eronat, prin indicatori, că este mai importantă cantitatea dosarelor pe rol decât calitatea actului de justiție.

Din toate aceste motive și altele cunoscute, s-a ajuns de exemplu la 13.000 de dosare noi înregistrate la Tribunalul București și peste 3 milioane anual pe întreaga țară! În ultimii 5 ani a crescut în special numărul de dosare pe linia contenciosului administrativ, a dreptului muncii, legate de neacordarea sau tăierea unor drepturi salariale, concedieri, tăierea sau impunerea recalculării pensiilor, revendicări de proprietăți, autorizații, informații publice.

Dintre motivele invocate mai sus, doresc să mă opresc asupra litigiilor cetățenilor cu statul, unde se înregistrează un număr nesemnificativ de rezolvări a problemelor reclamate în procedura prealabilă a contenciosului administrativ. Arbitrajul nu se aplică, concilierea înseamnă de fapt această procedură prealabilă iar medierea nu se acceptă de instituțiile de stat din obișnuința unei poziții de forță a statului în raport cu cetățeanul și de frica răspunderii și din lipsa reglementărilor exprese ale legii, deși această procedură de rezolvare pe cale amiabilă a litigiilor este foarte posibilă, este recomandată și are numeroase avantaje.

Se poate tăia nordul gordian și se poate aplica medierea în aceste litigii cu succes încă, dar instituțiile publice și instanțele trebuie să aibe la îndemână un cod de procedură administrativă sau măcar partea aferentă din Codul civil existent care să conțină referințe exprese la folosirea medierii. Apoi trebuie să înceteze să dea vina reciproc unii pe alții. Ce s-a făcut și se poate face pentru asta vom prezenta în materialul următor. Încheiem cu o radiografie pe această temă la Tribunalul București.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Treaba+functionarilor+facuta+de+judecatori

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.