COMISIA CONSULTATIVĂ A CORPULUI PROFESIONAL AL MEDIATORILOR
Rezoluția nr. 2 din 15.03.2014
Participanții la ședința Comisiei consultative a Corpului profesional al mediatorilor din 15 martie 2014, desfășurată la Brașov au dezbătut și adoptat unele propuneri de modificare a Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Având în vedere disfuncționalitățile și ineficiența unor prevederi ale legii nr. 192/2006, problemele identificate în aplicarea acestora, controversele generate de unele amendamente la această lege aprobate prin Legea nr. 214/2013, precum și acțiunile negative desfășurate pe baza acestora de alte profesii în defavoarea medierii, comisia consultativă a corpului profesional al mediatorilor a lansat în anul 2013 solicitarea de înaintare către Consiliul de mediere și comisie a unor propuneri de modificare a legii 196/2006.
Propunerile primite au fost puse în discuția mediatorilor pe site-uri, bloguri, rețele de socializare și grupuri de discuții pe internet, adunări generale, ședințe, conferințe și seminarii, rezultând o aprobare aproape unanimă a acestor propuneri.
Dintre aceste propuneri, majoritatea din partea Asociației Mediatorilor Galați, au fost puse în dezbatere și pe grupul comisiei consultative, după convocarea ședinței acesteia pentru data de 15.11.2012 la Brașov.
Participanții la ședința comisiei consultative, reprezentând 47 de asociații profesionale ale mediatorilor din România care au dorit să participe la dezbaterile și adoptarea formei de organizare a profesiei aferentă capitolului al IX-lea al proiectului de statut, au analizat propunerile și au votat în unanimitate că sunt de acord ca acestea să facă obiectul unui demers de modificare a legii.
Având în vedere problemele actuale ale aplicării procedurii de mediere, organizării corpului profesional și relaționării cu alte instituții, asociațiile care au votat propunerile de modificare a legii solicită Consiliului de mediere analiza acestora și fundamentarea de urgență a unei inițiative legislative care să fie înaintate Ministerului Justiției și comisiilor juridice ale camerelor parlamentului, în vederea includerii în legea de adoptare a OUG nr. 90/2012 de modificare a legii nr. 192/2006.
Participanții au fost de acord că sunt necesare consultări și cu alți specialiști în elaborarea de acte normative, de susținere a propunerilor de către Ministerul Justiției și un număr cât mai mare de parlamentari, motiv pentru care se vor desfășura și alte activități în sprijinul adoptării acestor propuneri, cu contribuția unor asociații și mediatori care pot sprijini demersul Consiliului de mediere.
Înainte de adoptare, participanții solicită ca forma finală a propunerilor să mai fie pusă în consultarea asociațiilor profesionale ale mediatorilor pe site-ul consiliului timp de cel puțin 15 zile, cu includere eventualelor observații pertinente apărute.
Semnează reprezentanții asociațiilor participanți la ședință.
Pentru conformitate, coordonatorul comisiei, Mediator Constantin Asofronie
PROPUNERI DE MODIFICARE A LEGII MEDIERII NR. 192/2006
printr-o propunere legislativă cu ocazia dezbaterilor la legea de aprobare a OUG 90/2012
– aprobate în ședința comisiei consultative din 15.03.2014 Brașov –
1. Eliminarea alineatului (1^3) de la art. 2
Motivatie: judecatorii si procurorii aveau deja o astfel de atributie / posibilitate prin prevederile art. 6 din legea medierii. Consilierii juridici nu au cerut-o si sunt angajati prin contract de munca la un angajator / in raporturi de serviciu cu o institutie publica sau cu contract de asistenta pentru alta entitate juridica, nefiind astfel impartiali si neutri fata de cealalta parte chiar si numai pentru informare. Dupa o acceptare tacita a includerii lor in lista profesionistilor care sa faca informarea gratuita obligatorie inainte de deschiderea unui proces, notarii au declarat ca nu ii intereseaza sa existe o astfel de prevedere si pot informa partile care s-ar afla in conflict ce se prezinta la ei sa isi rezolve mai intai litigiul prin mediere sau la instanta, conform legii, ei neavand atributii sa rezolve litigii. In consecinta, singurii interesati pentru includerea acestei prevederi in art. 2 pentru marirea numarului de clienti si scaderea celor care apeleaza la mediator, au fost avocatii, autori ai initiativei legislative. Consecinta acestei prevederi este reducerea foarte mare a numarului de cazuri de mediere, pentru ca avocatii la informare nu recomanda medierea ci isi atrag persoanele care au apelat la ei ca si clienti pentru asistenta juridica la procese. Prin urmare, dezideratul scaderii numarului de dosare care greveaza instantele nu a fost realizat, dimpotriva, cu „ajutorul” avocatilor, numarul acestora a crescut, foarte putine persoane mai apeleaza la mediator. Criticabila este si eliberarea PV de informare pe banda rulanta de avocati si mediatori care nu mai citeaza cealalta parte sa o informeze si sa incerce sa o convinga de avantajele medierii, ci se multumesc sa elibereze aceste PV fara ca informarea sa-si atinga scopul: alegerea libera si in cunostinta de cauza a medierii ca solutie de rezolvare a litigiilor, ca alternativa la instanta.
2. Solicităm modificarea, în compensaţie, a art. 6 după cum urmează:
“Art. 6 Organele judiciare şi arbitrale, alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale, precum şi avocaţii, notarii şi consilierii juridici, informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.”
Această formă de reglementare este suficientă, elimină problemele prezentate mai sus, se revine la situaţia dinaintea introducerii alin. (1^3) de la art. 2, cu reluarea trendului ascendent al recurgerii la mediere în cazurile permise de lege şi efectuarea informării obligatorii înaintea introducerii unei acţiuni în instanţă în cazurile prevăzute la art. 60^1 numai de către profesioniştii cu pregătire specială în domeniu, mediatorii.
3. Modificarea art. 2(1) din legea medierii astfel încât să se prevadă ca este obligatorie informarea gratuită prealabilă deschiderii unui proces pentru ambele părți, nu numai pentru reclamant.
Motivatie: se dau PV de informare pe banda rulanta de catre alti profesionisti, in speta avocatii, fara nici un efort de a convinge reclamantul, darmite paratul, sa incerce solutionarea litigiului prin mediere. Ca rezultat, de la 1 august 2014, din cauza art. 2(1^3) a scazut brusc numarul de justitiabili care se adresau mediatorilor pentru informare, din care o parte erau convinsi de mediator sa aduca si cealalta parte si sa se semneze un contract de mediere. Prin similitudune cu procedura la dispozitia judecatorului potrivit art. 227 C.PrCiv, se poate obliga si paratul, deci ambele parti, sa participe la informare, sub aceeasi sanctiune. Exista acoperire si in concluziile Studiului C.E. privind implementarea medierii publicat in ianuarie 2014, care lasa loc chiar de mediere obligatorie in unele tipuri de cazuri, in legislatia nationala a tarilor membre. Simultan cu eliminarea alin. (1^3), aceasta propunere va relansa medierea si va contribui cu adevarat si la reforma justitiei prin reducerea numarului de dosare pe rol si a cheltuielilor bugetare.
Referitor la gratuitatea informării de la art. 2 alineatul (1^4)
“(1^4) Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. (1) şi (1^1) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.”
Considerăm că această reglementare este excesivă, solicităm abrogarea sa şi păstrarea caracterului gratuit al informării în enunţul art. 2 alineatul (1), astfel:
“Art. 2.- (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare gratuită privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. (…)”
De asemenea, formularea din alineatul (3) al art. 26 din legea medierii introdus prin Legea nr. 202/2010 era şi ea suficientă: “(3) Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.”
Pentru colegii mediatori: prin eliminarea alin. 1^4 de la art. 2 nu se pot incasa sume de bani (onorarii) pentru informarea obligatorie de la art. 2, dar permite incasarea contravalorii altor cheltuieli prilejuite de demersurile facute de mediator, ca si la art. 43.
5. Modificarea art. 34 din Legea medierii, referitoare la pregatirea continua a mediatorilor. Propunem modificarea astfel:
„Art. 34 Mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continuă si alte forme de pregatire, în condiţiile stabilite de Standardul de formare profesionala a mediatorilor, dupa consultarea corpului profesional al acestora.”
6. Solicitam includerea unei prevederi în lege prin care acordul de mediere ca înscris sub semnătură privată, să primească măcar dată certă, dacă tot nu se acceptă să fie titlu executoriu în privinţa unor obligaţii ale părţilor, aşa cum primesc astfel de înscrisuri la avocat, dupa cum urmeaza:
Dupa art. 59^2 se introduce un nou articol, 59^3 cu următorul conţinut:
„Art 59^3 Acordul mediere încheiat în condiţiile prezentei legi dobândeşte data certă în privinţa obligaţiilor părţilor potrivit dispoziţiilor art. 278 Cod de procedură civilă, după înregistrarea la biroul mediatorului.” Ca si alti profesionisti – avocati, juristi, medici. psihologi, consultanti, etc. mediatorii sunt obligati sa tina evidenta documentelor primite, intocmite, emise, sa organizeze arhiva si evidenta contabila, ca urmare si actele intocmite la mediator sunt inregistrate si pot sa fie considerate cu data certa, de la inregistrarea in evidentele biroului de mediator.
7. Aplicarea medierii in materia contenciosului administrativ
Considerăm necesară aplicarea procedurii medierii inaintea şi în cadrul proceselor în contenciosul administrativ, scutind autorităţile şi instituţiile publice şi personalul acestora măcar de o parte, mai puţin complexă a proceselor în această materie, reducând cheltuielile de la bugetul de stat cu plata taxelor de timbru, daunelor şi compensaţiilor în cazul unor litigii de muncă generate de greşeli, abuzuri în respectarea drepturilor personalului acestor instituţii şi autorităţi publice.
Solicitam adaugarea unui nou alineat la art. 73, după cum urmează:
“Art. 73 (2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă, precum şi în materia contenciosului administrativ, referitor la litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale”.
Concomitent, ar trebui introduse şi litigiile administrative între cele enumerate la art. 60^1 din legea medierii, pentru care se prevede participarea părţilor la o informare obligatorie gratuită înainte de depunerea unei acţiuni la instanţa, astfel:
„Art. 60^1 (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: (…)
h) în domeniul contenciosului administrativ, privind litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale.”
Amintim din aceste considerente, că în anii 2010-2011 a fost pus în dezbatere de Ministerul Administraţiei şi Internelor un proiect al Codului de procedură administrativă, care continea o propunere sustinuta si de subsemnatul, care includea la Titlul II Etapele procedurii administrative, Capitolul VIII Finalizarea procedurii administrative, care solicităm să fie preluate într-o formă coerentă în legea medierii.
“Acordul de mediere
Art. 79 – (1) Dacă două sau mai multe părţi cu interese opuse participă în cadrul procedurii administrative, autoritatea sau instituţia publică va încerca pe tot parcursul acesteia să se ajungă la încheierea unui acord de mediere, total sau doar asupra unor aspecte disputate.
(2) Este nul acordul de mediere contrar interesului public sau care afectează terţe părţi.
(3) Autoritatea publică constată semnarea acordului de mediere şi face menţiune despre acord în actul administrativ de finalizare a procedurii.
(4) În cazul în care părţile cu interese opuse apelează la un mediator, în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, procedura administrativă se suspendă la cererea acestora până la finalizarea medierii, dar nu mai mult de 15 zile calendaristice.
Dacă autoritatea publică ce răspunde de procedură acceptă rezultatul medierii, face menţiune despre aceasta în actul administrativ de finalizare a procedurii.”
8. Solicităm modificarea art. 24 din legea medierii după cum urmează:
„Art. 24. (1) Mediatorii se constituie într-un corp profesional unitar, organizat la nivel naţional şi judeţean, din care fac parte toţi mediatorii autorizaţi potrivit prezentei legi, în scopul apărării statutului, drepturilor şi intereselor mediatorilor, promovării medierii, desfăşurării pregătirii continue a mediatorilor, respectării normelor privind etica şi deontologia profesională şi relaţionării cu alte entităţi cu atribuţii în domeniu.
(2) Corpul profesional al mediatorilor este organizat potrivit unui statut adoptat de un congres naţional în termen de 60 de zile de la republicarea legii medierii. Pe baza prevederilor statutului, în termen de 6 luni de la adoptarea acestuia, vor fi organizate alegeri pentru organele de conducere la nivel judeţean şi naţional ale corpului profesional.
(3) La nivel local şi naţional, mediatorii se pot înscrie în asociaţii profesionale având drept scop promovarea medierii, schimburi de experienţă, specializarea pe domenii de activitate pentru asigurarea calităţii serviciului de mediere şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale de profil, în condiţiile legii.”
Motivaţie (pct. 8 din Memoriul catre C.J. C. Dep.):
„8.1 Actuala reglementare este neconstituţională, introducând obligativitatea asocierii mediatorilor în asociaţii profesionale. Din deciziile Curţii Constituţionale ale României şi CEDO, a rezultat că statul poate legifera norme de organizare şi exercitare a profesiilor de interes public, în sensul că exercitarea acelor profesii este permisă numai profesioniştilor care fac parte dintr-un corp profesional instituit prin legea de organizare a profesiei. În schimb, dreptul la liberă asociere este garantată de Constituţia României şi legislaţia internaţională, ca drept fundamental al persoanelor. Măsura înscrierii pe Tabloul Mediatorilor publicat de Consiliul de mediere numai a mediatorilor care fac parte dintr-o asociaţie profesională, cum prevede ROF al Consiliului de mediere este abuzivă, neconstitutionala şi ilegală.
A se vedea în acest sens dreptul comparat – Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, P I, nr. 461 din 28.06.2002, care a statuat că, “în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. […] scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate(…)”, precum şi Decizia CCR nr. 44/4.02.2003, publicată în M.Of.R., PI, nr. 161/13.03.2003.
Analize şi concluzii similare privind faptul că nu este încălcat dreptul la asociere nici prin obligarea înscrierii în barouri judeţene pentru exercitarea profesiei de avocat rezultă şi din Deciziile nr. 321/2004 – M.Of.R 1144/3.12.2004, nr. 260/2005 M.Of.R. 548/28.06.2005, 688/2005 – M.Of.R. 114/7.02.2006, 200/2006 – M.Of.R. 299/3.04.2006, hotărârea CEDO în cauza nr. 24057/03 Bota contra României şi Buzescu contra României din 24.05.2005.
8.2 Consiliul de mediere a dezvoltat o politică de fărâmiţare a corpului profesional al mediatorilor pe care nu l-a reglementat niciodată, încurajând din interese obscure, oneroase, electorale, înfiinţarea a peste 110 de asociaţii profesionale conform OG 26/2000, care cuprind de la câţiva membri la câteva zeci, fără criterii teritoriale, fără vreo vreo formă de relaţionare şi consultare reală şi democratică. Sunt judeţe cu câte 5-10 asociaţii, din care o parte sunt “sateliţi” ai asociaţiilor mai mari ale membrilor CM, in special pentru recrutarea de cursanti şi sunt judeţe fără vreo asociaţie profesională. În acelaşi timp, un mare număr de mediatori sunt membri ai mai multor asociaţii, iar alţii nu sunt membri ai nici unei asociaţii, ceea ce dăunează constituirii corpului profesional unitar ca la alte profesii. Avantajele organizarii unitare a corpului profesional al mediatorilor la nivel naţional şi judeţeansunt multiple plecând de la art. 24 propus.
8.3 La solicitarea asociaţiei noastre şi altor asociaţii, după câţiva ani de tergiversare a fost acceptată de Consiliul de mediere formarea unei comisii consultative a asociaţiilor profesionale, dar consultarea este formală, activitatea este sporadică şi cu puţine asociaţii active. Anul trecut a fost acceptată discutarea unui statut şi s-a introdus în legea nr. 115/2012 art. V obligaţia pentru Consiliul de mediere să adopte un Statut al profesiei în termen de 60 de zile de la republicarea legii medierii. Deşi la iniţiativa noastră a fost pus în discuţia comisiei consultative un proiect de statut care a fost dezbătut şi aprobat după 3 şedinţe succesive la Bucureşti, Piatra Neamţ şi Braşov, a rămas neaprobat un capitol care priveşte exact organizarea corpului profesional, din cauza opoziţiei a 3-4 asociaţii mai mari, această obligaţie legală nu a fost executată după un an şi 3 luni de zile, deşi la 20.12.2012 aprobase prin hotarare un calendar de elaborare şi aprobare.
http://www.cmediere.ro/…/anunt-privind-statutul…: “[ 20.12.2012 ] Consiliul de Mediere adresează rugămintea tuturor mediatorilor şi Asociaţiilor profesionale din domeniul medierii să trimită la adresa propuneri@cmediere.ro, propuneri cu privire la Statutul Profesiei de Mediator. Aceste propuneri vor fi centralizate până la data de 30 ianuarie 2013 de Grupul de Lucru constituit la nivelul Consiliului de Mediere. În perioada 1 februarie – 15 martie 2013, Consiliul de Mediere va supune dezbaterii publice toate propunerile primite pe acest subiect. Proiectul de Statut se află postat pe site-ul Consiliului de Mediere la adresa: http://www.cmediere.ro/…/-statutul-profesiei-de…
Acum acest subiect este dezbătut cu asociaţiile pentru forma finală pe internet, putând fi accesat la adresa: http://www.facebook.com/groups/statutulmediatorilor/ și Revista mediatorilor.
Pentru că nu s-a mai făcut nimic, am convocat o nouă şedinţă a comisiei consultative pe 20.09.2013, la care împreună cu reprezentanţii unui număr de aproape 30 de asociaţii, am stabilit finalizarea până la sfârşitul anului a acestui proiect care să fie adoptat de Consiliul de mediere, nu s-a reușit, s-a mai ținut o ședință pe 22.11.2013 la care a amânat pentru trim. I/2014 finalizarea Statutului. Mai depinde în ce formă, pentru că acesta se opune proiectului de statut propus de noi.
8.4 Acceptarea modificării art. 24 cu propunerea de mai sus ar deschide în sfârşit şi cu o prevedere în lege a drumului organizării unitare a corpului profesional al mediatorilor la nivel naţional şi judeţean, medierea fiind singura profesie liberală şi dintre foarte puţinele profesii reglementate prin lege care nu are o astfel de organizare. Această situaţie are multiple dezavantaje: la nivel judeţean nu se ştie de alte instituţii cu cine să se relaţioneze din cauza multelor asociaţii şi mediatorilor neasociaţi, nu se poate urmări respectarea eticii şi deontologiei profesionale şi apar multe abateri, nu se poate organiza o pregătire profesională continuă şi o practică unitară, care duc la o slabă calitate a serviciilor prestate, sunt dificultăţi în promovarea medierii şi asigurarea unor puncte de informare a cetăţenilor, menţin mediatorii într-o stare anarhică sau de absenteism la activitatea în cadrul profesiei, iar la nivel naţional nu există nişte organe de conducere deliberative şi de conducere colectivă, Consiliul de mediere fiind doar un organism autonom cu caracter administrativ.
Prin formula actuală de alegere, membrii acestuia nu au reprezentativitate şi nu sunt aleşi după criterii de competenţă şi alegeri democratice, se stabilesc condiţii restrictive şi discriminatorii de candidatură la alegeri, s-au întârziat abuziv alegerile dispuse de art. V din legea nr. 370/2009 cu peste 1,5 ani. Membrii CM nu dau socoteală mediatorilor care îi plătesc prin taxe, nu au organ de control– cenzori, nu au prezentat vreo dare de seamă financiară anuală în 6 ani, şi-au lungit mandatul ilegal de la 2 la 4 ani în timpul exercitării acestuia (art. III din legea nr. 115/2012), au dat hotărâri abuzive ori în interesul membrilor acestora şi firmelor de formare pe care le conduc, fără o minimă consultare a asociaţiilor profesionale şi le-au publicat direct în Monitorul Oficial, unele cu peste 6 luni întârziere, au făcut în ultimii ani obiectul a numeroase reclamații şi contestări.
Aceste situaţii nemaintâlnite la alte profesii trebuie stopate prin organizarea propusă la art. 24.
9. Limitarea numarului de mandate in care pot fi ales un mediator, in mod consecutiv, in Consiliul de mediere. In acest sens, solicitam modificarea art. 17 din lege astfel:
„ART. 17 (1) În vederea organizării activităţii de mediere se înfiinţează Consiliul de mediere, organism de conducere cu caracter executiv la nivel naţional al corpului profesional al mediatorilor, cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct şi secret de mediatorii cu drept de vot, în condiţiile prevăzute în Statutul profesiei.
(4) Mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 4 ani, iar un mediator nu poate fi ales membru al consiliului mai mult de doua mandate consecutiv.”
10. Solicităm modificarea condiţiilor în care pot fi revocaţi membrii Consiliului de mediere.
Art. 17 (4^1) se modifică după cum urmează:
„(4^1) Revocarea Consiliului de mediere sau a oricăruia dintre membrii acestuia se poate face la iniţiativa unei pătrimi din numărul mediatorilor autorizaţi, decizia fiind adoptată cu o majoritate de jumătate plus unu din numărul mediatorilor autorizaţi prezenţi la o conferinţă naţională, delegaţi în condiţiile prevăzute în Statutul profesiei de mediator”.
11. Considerăm necesară modificarea atribuţiilor Consiliului de mediere prevăzute la art. 20 din legea medierii şi alte articole conexe, însă acest lucru va fi oportun după adoptarea Statutului profesiei. Până atunci, este necesar ca Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în M.Of.R., P I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, să fie modificată şi completată după cum urmează:
1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile Art. III. din legea nr. 115/2012 referitoare la art. 17 alin. (4) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 se abrogă.
2. La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile Art. IV. din legea nr. 115/2012 se abrogă.
3. În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se articolelor o nouă numerotare.
4. În termen de 60 de zile de la data republicării Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul de mediere va pregăti un congres naţional al mediatorilor în colaborare cu asociaţiile profesionale, la care se va adopta Statutul profesiei de mediator, în baza căruia se va organiza corpul profesional al mediatorilor.
5. În termen de 60 de zile de la adoptarea Statutului profesiei de mediator, organul de conducere la nivel naţional al corpului profesional al mediatorilor va înainta Ministerului Justiţiei propuneri de modificare a legii medierii privind organizarea corpului profesional al mediatorilor şi atribuţiilor organelor sale de conducere şi control.” Aceste prevederi trebuie corelate cu propuneri de modificare a art. 24 (pct.8 din Memoriul AMG).
12. Să nu se susţină amendamentul la OUG 90/2012 prin care s-a propus ca avocaţii şi notarii să fie consideraţi “mediatori de drept”, fără pregătirea şi autorizatea în condiţiile legii 192/2006.
Filed under: Articole | Tagged: comisia consultativa propuneri modificare a legii medierii, propuneri de modificare a legii medierii, Propuneri mediator Asofronie de modificare a legii medierii | Leave a comment »