Protocolul de colaborare între Asociaţia Mediatorilor Galaţi şi Tribunalul Galaţi


         La data de 11.03.2010 a fost semnat şi a intrat în vigoare  Protocolul de colaborare între Asociaţia Mediatorilor Galaţi şi Tribunalul Galaţi, avînd ca obiective principale promovarea şi implementarea medierii ca mijloc alternativ de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă.

      Am militat pentru acest act de un an de zile şi înaintea Conferinţei despre mediere desfăşurate în data de 5 martie la Galaţi, a prezentat proiectul în proiect la Tribunalul Galaţi, Judecătorie, IPJ Galaţi şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.  Deşi mulţi erau sceptici, acolo unde am insistat mai mult protocolul s-a semnat, urmând să fim anunţaţi despre forma finală şi a celor cu alte autorităţi,  asigurând astfel o bază de lucru şi o formă de colaborare oficială între mediatorii gălăţeni şi instanţe, poliţie, parchet. Este în discuţii câte un protocol şi cu Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului, Inspectoratul Şcolar Judeţean, AJOFM, Autoritatea Tutelară, ş.a.  Aşteptăm ca mediatorii din Galaţi să se angajeze acum în îndeplinirea obiectivelor acestui protocol şi a celorlalte după semnare, astfel încât cetăţenii judeţului Galaţi să aibe cunoştinţă despre existenţa acestei alternative la justiţie, să apeleze la mediere în conflictele civile, penale, comerciale, financiar-bancare, familiale, de muncă, protecţia consumatorului, etc.

Protocolul a fost înregistrat la AMG cu nr. 101 AP/02.03.2010 iar la Tribunal cu nr. 803/4/11.03.2010 şi mulţumim dnei preşedinte Carmen Sandu şi vicepreşedintelui Florin Meleacă pentru disponibilitate şi sprijin la încheierea acestui prim protocol pentru mediere în judeţul Galaţi, care va profita tuturor mediatorilor, indiferent de asociaţia din care fac parte sau celor neînscrişi încă.

       Vă facem cunoscut deasemenea faptul că pe holul de la parterul Palatului de Justiţie a fost amplasat cu acordul preşedinţilor tribunalului şi judecătoriei un afişier de către Asociaţia Mediatorilor Galaţi, unde sunt prezentate o serie de informaţii despre mediere şi Tabloul Mediatorilor Autorizaţi din Judeţul Galaţi, recent formatat electronic de Consiliul de mediere, autoritatea de reglementare, autorizare şi control în domeniul medierii în România. În tablou sunt afişate datele de contact ale celor 26 mediatori gălăţeni, număr care va creşte continuu, fiindcă mai sunt cel puţin pe atâţia în curs de autorizare.  Majoritatea au deschise birouri de mediator sau Societăţi civile profesionale de mediatori, dar medierea se poate desfăşura şi în alte locuri alese de părţi.

     Mediatorii pot fi găsiţi şi pe site-ul consiliului, www.cmediere.ro, deschizând fereastra corespunzătoare judeţului Galaţi din pagina accesată prin butonul „Tabloul mediatorilor autorizaţi”.

Reamintim că de la 03.03.2010 organele judiciare sau alte organisme cu atribuţii jurisdicţionale sunt obligate conform art. 6 din Legea nr. 196/2006 a medierii, să informeze părţile despre mediere şi avantajele acesteia şi să îndrume părţile să apeleze la mediere pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

       Mai facem cunoscut faptul că în Galaţi activează şi câţiva mediatori membri sau asociaţi ai Uniunii Mediatorilor Bancari, care au rezolvat deja câteva cazuri în domeniul băncilor, leasing-ului sau asigurărilor. Informaţii despre acest domeniu puteţi găsi în afara acestui blog bogat în articole pe teme financiare, pe site-ul www.mediatorbancar.ro .

      Persoanele care au litigii în zonă pot apela cu încredere la mediatorii gălăţeni, iar dacă o parte este din Bucureşti sau alt judeţ, prin intermediul nostru se poate găsi o soluţie solicitând sprijinul colegilor mediatori din judeţul respectiv.

      Între timp, participăm la acţiuni de promovare, cum ar fi cele consemnate într-un articol anterior despre lansarea unor publicaţii despre mediere (Revista Medierea şi Ghid de mediere), emisiunea TV despre mediere în cazurile de ajungere la insolvenţă pe canalul Money Chanell din 23.03.2010 şi cea de mâine o1.04.2010 la Express TV Brăila – Galaţi între orele 20.00 – 21.00.

       Cu dorinţa de a avea colaboratori mai activi, fiind în ajunul Sfintelor Sărbători de Paşti, mediatorii Constantin Asofronie şi Mihaela Gurău care vă ţin la curent cu medierea pe acest blog de jumătate de an, DORESC COLEGILOR ŞI CITITORILOR SĂNĂTATE, FERICIRE, ÎNŢELEGERE, BUNĂSTARE, O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ ŞI CURĂŢENIE ÎN SUFLETE!

          Mulţumim colaboratorilor, colegilor şi cititorilor pentru că ne caută şi nu sunt dezamăgiţi că ne frecventează blogul!

DATORNICII BĂNCILOR, CHEMAŢI LA ÎMPĂCIUIRE


31 mar 2010   Ziua de Cluj 

 Mediatorii lucrează la rezolvarea litigiilor dintre bănci şi persoanele care au restanţe la plata ratelor pentru credite. Sufocate de cauze comerciale “mărunte”, instanţele din Cluj trimit părţile la rezolvarea litigiilor prin intermediul unui mediator. Cele mai multe cauze de mediere se referă la amânarea plăţii ratelor la credite, respectiv renegocierea dobânzilor şi a condiţiilor de creditare. Potrivit Băncii Naţionale a României, la Cluj sunt 20.000 de datornici care au întârziat plata ratelor pe o perioadă mai mare de 30 de zile. Din 3 martie, prin modificarea legii cu privire la măsura medierii, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să recomande părţilor aflate în litigiu soluţia rezolvării pe cale amiabilă a conflictelor, prin apelarea la un mediator. în acest sens, Asociaţia Centrul de Mediere (ACM) Cluj a încheiat un protocol de colaborare cu parchetele şi instanţele clujene. Lista cu mediatorii autorizaţi pe lângă instanţe urmează să fie trimisă Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Cluj pentru avizare. Oferta celor 12 mediatori din Cluj-Napoca se referă la cauze comerciale, civile, de familie şi penale, ultimele doar în cazul faptelor uşoare. Primii mediatori în România au fost acreditaţi începând cu anul 2006. “Anul trecut am avut câteva medieri voluntare. Puţine persoane au apelat la un mediator pentru că această variantă de rezolvare a litigiilor nu este cunoscută suficient. în acest an, doar în luna martie am şase cauze, majoritatea de natură comercială”, susţine Laura Pop, vicepreşedinte al ACM Cluj. Aceasta mai spune că medierea reprezintă o opţiune puţin costisitoare şi rapidă pentru oricare cetăţean care vrea să preîntâmpine acţiunea judecătorească. în opinia sa, un avantaj pe care îl are medierea este acela că în cazul în care părţile ajung la rezolvarea litigiului, iar între timp există o cauză pe rol, taxele de timbru pentru procesele deschise sunt returnate. “Instanţa trebuie să reprezinte ultima soluţie, aşa cum e considerată în străinătate. În cazul medierilor nu se percepe taxă de timbru, iar onorariul e negociat de fiecare parte. Cauzele care sufocă instanţele clujene în momentul de faţă sunt cele comerciale şi de contencios administrativ”, spune vicepreşedintele ACM Cluj.  Laura Pop a dat exemplul unei cliente care în urma medierii litigiului cu o bancă creditoare a ajuns să eşaloneze plata, respectiv să renegocieze contractul de creditare. “Doamna deţine o fermă în Bonţida, iar banca urma să o execute. Femeia nu avea bani de unde să plătească pentru că nu şi-a primit, la rândul ei, banii pentru laptele vândut altor societăţi. Peste două luni, femeia va primi bani pe lapte deoarece a încheiat un contract cu o altă firmă din Cluj. Am reuşit să ajugem la o soluţie cu banca în această situaţie”, a spus mediatoarea.

Judecătorul Liviu Ungur, din cadrul Curţii de Apel Cluj, a declarat pentru ZIUA de CLUJ că prin apelarea la mediere sistemul juridic e scutit de mai multe cauze care duc la supraîncărcarea judecătorilor şi a procurorilor. “E o măsură benefică pentru întreg sistemul juridic în ansamblul său. Oamenii au acces la o alternativă mai ieftină şi mai rapidă”, a spus judecătorul.

Mii de clujeni, restanţieri la plata creditelor. Potrivit informaţiilor afişate pe portalul Băncii Naţionale a României (BNR), la nivelul judeţului Cluj sunt 20.000 de persoane care au întârzieri la achitarea ratelor de credit, mai mari de 30 de zile. Conform estimărilor BNR, restanţele au atins suma de 144 de milioane de lei, datorii în creştere cu 12% faţă de luna decembrie a anului 2009.

Citeste  art. pe  Ziua de Cluj

Lansarea Revistei Medierea si a Ghidului de Mediere al mediatorilor Z. Şuştac, C. Ignat şi jud. C. Danileţ


                                                                                                                                                                                                             În data de 25 martie 2010, a avut loc lansarea oficiala a Revistei Medierea, la Sediul Bibliotecii Metropolitane din Bucuresti, prima publicaţie  periodica despre mediere şi ADR din România. Revista Medierea se adreseaza atât mediului universitar, cât şi profesioniştilor diverselor domenii, ca instrument util în înţelegerea medierii şi a beneficiilor acesteia, abordând atât partea teoretica cât şi cea practica a instituţiei medierii. Apariţia sa denotă interesul crescând de care se bucura medierea în societatea românească, propunându-şi să contribuie la diseminarea informaţiilor despre mediere în mod profesionist, cu ajutorul specialiştiilor domeniului. Din Consiliul Ştiinţific fac parte personalităţi naţionale şi internaţionale, reunite de preocuparea comuna de a promova medierea în România.Revista a fost tipărită la Editura Universitară, cu sprijinul MEDIARCOM şi cu susţinerea portalului www.juridice.ro , avand o aparitie trimestriala.Cu ocazia evenimentului, a mai avut loc şi lansarea oficiala a lucrarii „Ghid de mediere” a autorilor Claudiu Ignat, Zeno Sustac si Cristi Danilet, primul îndrumar adresat profesioniştilor dreptului, mediatorilor şi beneficiarilor serviciului de mediere.Cele doua lucrări, aparute sub egida Uniunii Naţionale a Mediatorilor din România, coincid cu intrarea în vigoare în decursul acestei luni a prevederilor art 6 din Legea nr. 192/2006  care obligă organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale sa informeze părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi să le îndrume să recurgă la mediere pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

          Gazdele lansării au fost autorii Claudiu Ignat şi Zeno Şuştac, sprijiniţi de colegii lor deputata Alina Gorghiu, dr. Elena Bustea şi Ion Dedu, din conducerea UNMR. Anterior lansării aceştia au dat interviuri postului ProTV, care a înregistrat şi lansarea. Din Consiliul de mediere au fost prezente Anca Ciucă preşedinte şi Barbara K. Kibedi, membru, precum şi deputatul Uioreanu.

       Au mai fost prezenţi colegi mediatori, între care am recunoscut pe doamnele Camelia Gagu, Fănuţa Lişman, Mănăilă, Lucia Ardeleanu şi soţul,  Radu Savalache,  Corina Florea, Doina Inna Ioneţ.  Vom reveni.   

Mediatorul C. Asofronie la TV Money Chanell despre insolvenţa persoanelor fizice


                                                                             În data de 23.03.2010, între orele 20-21.00,  Uniunea Mediatorilor Bancari a fost prezentă la emisiunea TV Bussines box a canalului Money chanell prin mediatorul Asofronie Constantin, vicepreşedintele uniunii.  Urmariti emisiunea aici:

http://webtv.money.ro/emisiuni/business-box-23-03-2009

Editia de marti a emisiunii Business Box a avut ca tema legea falimentului personal, mai bine zis a insolvenţei persoanelor fizice. Invitatii moderatorului Ionel Danca au fost Gheorghe Piperea, avocat, Toni Grebla, senator PSD preşedintele Comisiei Juridice- neprezentat, si Constantin Asofronie, vicepreşedinte Uniunea Mediatorilor Bancari.

         Medierea ca procedură alternativă nejudiciară de soluţionare a litigiilor, a fost recunoscută de moderator şi avocatul Piperea şi a fost apreciată deosebit de bine de deputatul Bogdan Ciucă.

Partidele PDL, PSD, precum şi băncile nu au trimis reprezentanţi, înţelegându-se destul de clar motivele opunerii la aparitia acestei legi.

                                                      

Ai probleme cu banca? Du-te la mediator! Ţi-ar putea scădea rata.


Mihai Baniţă 17 Mar 2010 Money.ro   

 Vedeti si emisiunea TV  la Money chanell la adresa:

Medierea este o procedură care permite prevenirea şi rezolvarea certurilor, disputelor, conflictelor şi litigiilor cu rapiditate, utilizând ajutorul profesioniştilor pregătiţi şi specializaţi care, păstrându-şi neutralitatea, ajută pe cei în cauză să reuşească încheierea unui acord avantajos, conform deciziei părţilor.

      Aşa îşi descrie activitatea Uniunea Mediatorilor Bancari din România, instituţie care îşi propune să înlocuiească utilizarea procedurilor de litigiu cu medierea, o metodă alternativă considerată mai eficientă, ce nu implică instanţa în soluţionarea cauzelor.

Cum funcţionează medierea

“Medierea presupune găsirea unei soluţii care să mulţumească ambele părţi. Procesul de mediere porneşte în urma unei solicitări. La început, se organizează întâlniri separate cu părţile implicate, iar mai apoi o întâlnire sau mai multe împreună. Mediatorul încearcă să convingă părţile să cedeze câte puţin din pretenţii. Spre exemplu, e în interesul băncii să reeşaloneze un credit restant, şi în interesul clientului să îşi păstreze casa sau maşina şi să nu ajungă în executare silită. După ce se stabileşte o soluţie preliminară, clientul se consultă cu familia, preietenii sau avocatul, iar reprezentantul băncii cu superiorul. Dacă ambele părţi cad de acord, se redactează un act adţional (numit contract de mediere) la contractul de credit/leasing fără a mai fi nevoie de intervenţia unui notar”, a declarat pentru Money.ro Constantin Asofronie, vicepreşedintele Uniunii Mediatorilor Bancari din România.

Asofronie relatează un caz simplu de mediere, ce implica un client şi o bancă din Bucureşti.  Clientul a contractat un credit de 5.000 de euro pentru achiziţia unui autoturism, credit care avea un comision de administrare ce trebuia plătit timp de un an de zile, într-un cuantum fix, potrivit contractului.  Banca a continuat să perceapă comisionul de administrare şi în cel de-al doilea an de plată a creditului, şi chiar l-a mărit. În acelaşi timp, dobânda la credit a continuat să crească, deşi rata Euribor aplicată la marja de dobândă a scăzut. Clientul a apelat la serviciile unui mediator, iar părţile au ajuns la o înţelegere: comisonul de administrare a fost tăiat, iar dobânda a fost recalculată în funcţie de rata Euribor.

La Galaţi, un client al unei firme de asigurări ce beneficia de o poliţă Casco a cerut medierea, după ce în urma unui accident de circulaţie maşina sa a suferit daună totală, iar asiguratorul refuza să plătească dauna. Deşi poliţia constatase că accidentul nu s-a petrecut din vina clientului, asiguratorul a cerut o efectuarea unei alte expertize.

În această situaţie, clientul a apelat la un mediator care a găsit o soluţie agreată de ambele părţi: asiguratorul a fost de acord să plătească daunele, iar asiguratul a plătit expertiza suplimentară.

Asofronie spune că acest caz a fost unul complicat, în urma numeroaselor aprobări pe care sucursala asiguratorului din Galaţi a fost nevoit să le obţină de la centru pentru a aproba o soluţie.

           Din 2006 (anul în care medierea a fost introdusă), în Dolj, zona cu cele mai multe cazuri, au fost soluţionate peste 1000 de conflicte prin intermediul unui mediator. În alte cinci judeţe din ţară au fost soluţionate peste 100 de medieri.

      Asofronie spune că există încă o reticenţă în a apela la mediere în România, în urma unei slabe informări a populaţiei privind această procedură, dar că în ultima perioadă numărul cazurilor în care se apelează la mediere a crescut.    Potrivit acestuia, o treime din cazuri au soluţionare foarte bună, care satisface toate părţile implicate, o treime au o soluţie ce rezolvă parţial pretenţiile părţilor, iar o altă treime din cazuri nu primeşte o soluţie, în urma refuzului băncii sau a asiguratorului de a ajunge la un consens.

     Clienţii sunt în principal cei care cer medierea unui caz, cu un procent de 60-70% din cereri, în timp ce solictările de mediere depuse de bănci/societăţi de asigurări constituie pînă la 35% din total.  Atât clienţii persoane fizice, cât şi juridice pot beneficia de medierea conflictelor, deşi clienţii juridici depun doar până la 20% din cererile de mediere.

    În general, taxele percepute de mediatorul bancar se cifrează între 200 şi 500 de lei, în funcţie de complexitatea cazului.

      Sunt 1.200 de mediatori autorizaţi la nivelul ţării, din care 800 lucrează efectiv, iar peste 20 dintre aceştia lucrează la Uniunea Mediatorilor Bancari, potrivit lui Asofronie.

Conflicte ce pot fi rezolvate prin intermediul unui mediator bancar:

1. Conflicte reclamate de către clienţi

–         Dobânzi calculate greşit

–         Mărirea nejustificată a dobânzilor ,,fixe” pe perioada derulării întregului contract

–         Comisioane nejustificate

–         Erori în procesarea tranzacţiilor cu carduri

–         Erori în procesarea tranzacţiilor efectuate de clienţi prin online banking

–         Informaţii incomplete sau neclare

–         Operaţiuni neautorizate în conturi

–         Fraude bancare.

–         Înregistrări nejustificate ca rău platnic în cadrul Centralei Riscurilor Bancare (CRB) şi Biroul de Credit

–         Introducerea în contractele de credit a unor clauze abuzive

–         Necomunicarea majorării ratei dobânzii

–         Modificarea clauzelor convenţiei fără consultarea şi acordul părţilor contractante şi neconsemnarea prin act adiţional semnat de ambele părţi.

–         Prelucrarea cu întârziere a ordinelor de plată care aduc prejudicii clienţilor

–         Alte conflicte financiare

Conflicte reclamate de către bancă

–         Neplata cu rea credinţă de către clienţii debitori a datoriilor băneşti ori de altă natură, către banca creditoare

–         Plata repetată cu întârziere de către clienţii debitori peste data scadentă a datoriei

–         Restabilirea situaţiei anterioare declanşării procedurii insolvenţei de către clienţii debitori

–         Refuzul plăţii nejusustificate din partea clienţilor debitori băncii creditoare a dobânzilor şi penalităţilor calculate legal

–         Ameninţarea,insultarea,calomnierea sau lovirea de către clienţii debitori a angajaţilor băncilor creditoare

–         Denigrarea băncilor în mass media de către clienţi.

–         Depunerea de reclamaţii nejustificate la ANPC şi BNR în detrimentul băncilor

Pentru informaţii suplimenare accesaţi site-ul www.mediatorbancar.ro 

Contractul de leasing, intre negociere si executare silita


17 Martie 2010 Elena Ungureanu

Un contract de leasing are la baza consimtamantul partilor si reprezentarea scopurilor urmarite de parti la incheierea lui. Cu toate acestea, inainte de a incheia un astfel de contract trebuie sa stii ca, in calitate de consumator, legislatia in vigoare ofera atat drepturi, cat si mecanismele necesare pentru a evita situatii neplacute precum o executare silita, sau acceptarea unor clauze in defavoarea ta.

Operatiunile de leasing si activitatea societatilor de leasing sunt reglementate prin OG nr.51/1997.

Conform legii, contractul de leasing financiar este actul juridic prin care o parte, denumita finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun (mobil sau imobil) al carui proprietar este si pe care il produce sau il va achizitiona de la un tert furnizor, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice denumita rata de leasing. La sfarsitul perioadei de leasing, utilizatorul are dreptul de a cumpara bunul, de a prelungi contractul fara a schimba natura leasingului sau de a inceta raporturile contractuale.

„Analiza prevederilor legale releva diferenta dintre leasingul financiar si cel operational in ceea ce priveste clauzele contractuale obligatorii (inclusiv clauza privind dreptul de optiune). Astfel, partile contractulului de leasing financiar sunt obligate sa introduca in contractul de leasing, alaturi de clauzele standard, si clauze referitoare la: valoarea de intrare a bunului, valoarea reziduala a bunului convenita de parti, cand este cazul, valoarea avansului, rata de leasing, clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile in care poate fi exercitat acest drept, precizeaza Alina Pica, Manager in cadrul Platis Bazilescu LLLP, firma de avocati afiliata Ernst & Young.

Specific leasingului financiar este faptul ca finantatorul ramane proprietarul obiectului leasingului, pe intreaga durata a executarii contractului de leasing, pana in momentul in care utilizatorul isi exercita dreptul sau de optiune”, ne spune Alina Pica. „Se acorda astfel utilizatorului posibilitatea de a opta, la sfarsitul perioadei contractuale, intre a cumpara bunul, a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului sau a inceta raporturile contractuale”, mai precizeaza aceasta.

 

Rezilierea contractului de leasing

Avand in vedere dispozitiile speciale privind operatiunile de leasing cuprinse in art.14-17 din OG nr. 51/1997 rezilierea contractului de leasing poate fi reclamata:

I.       De catre societatea de leasing, in urmatoarele situatii:

* in cazul in care utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing sau daca se afla in stare de reorganizare judiciara si/sau faliment;

* in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul, sa plateasca ratele scadente, cu daune-interese, daca in contract nu se prevede altfel.

II. De catre utilizator, in urmatoarele situatii:

* in cazul in care finantatorul nu respecta dreptul de optiune al utilizatorului, acesta datorand daune-interese in cuantum egal cu valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului de leasing.

Este de mentionat in acest context faptul ca, finantatorul nu raspunde daca bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului.

De asemenea, este important de stiut ca, daca in timpul derularii contractului de leasing finantatorul vinde bunul care face obiectul contractului unui alt finantator, noul finantator este legat de aceleasi obligatii contractuale ca si vanzatorul, care ramane garant al indeplinirii obligatiilor fata de utilizator, precizeaza Madalina Hagima, avocat in cadrul Ciurtin-Brasoveanu & Partners si partener exclusiv al Asociatiei Societatilor Financiare din Romania -ALB.

 

 

Teoretic, contractul de leasing este negociabil

In legatura cu posibilitatea negocierii contractelor de leasing, este de inteles faptul ca, prin prisma naturii sale consensuale, contractul de leasing este negociabil, ne asigura Madalina Hagima.
Pe de alta parte,
Irina Vasile, sef serviciu financiar bancar in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor(ANPC), considera, ca in fapt, exista o diferenta intre contractele realizate cu persoanele fizice si cu cele juridice.

„In general, la persoanele juridice aceste contracte se negociaza. Persoana fizica nu poate negocia, dar teoretic ar trebui,” a mai adugat Irina Vasile.

In acest sens, Madalina Hagima precizeaza ca, in cazul persoanelor fizice, acestea sunt prezumate de statutul legal de contractant neprofesionist prin prisma legislatiei in domeniul protectiei consumatorului.

„Aceste prevederi instituie, de iure, anumite obligatii speciale in sarcina comerciantilor – inclusiv a societatilor de leasing – de respectat in raport cu consumatorii incepand din starea incipienta a informarii precontractuale si publicitatii produselor financiare pana la continutul clauzelor contractuale si a drepturilor garantate de lege consumatorilor, dar si remedii jurisdictionale si non-jurisdictionale puse la dispozitia persoanelor fizice prin prisma statutului de consumator”, a explicat Madalina Hagima.

Pe de alta parte, spre deosebire de persoanele fizice, persoanele juridice nu se bucura de un statut similar de consumator, si de protectia legala pe care legislatia speciala in materie o reglementeaza. Justificarea acestei diferente sta tocmai in prezumarea statutului de comerciant profesionist a persoanei juridice, a completat aceasta.

Contractele standard preformulate pot fi considerate abuzive

Pe baza Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, ne putem face o idee despre ceea ce inseamna aceste clauze, insa, conform opiniei exprimate de Irina Vasile (ANPC), legea nu face decat sa ofere un cadru general.

„Consumatorul poate incheia un contract, dupa care sa spuna ca o anumita clauza e abuziva. In acest caz se merge in instanta, doar instanta avand atributul sa se pronunte cu privire la abuzivitatea unei clauze”, precizeaza Irina Vasile, ANPC.

De mentionat, in acest context, este contractul standard preformulat, care ii poate pune in dificultate pe consumatori.

Legea nr.193/2000 stipuleaza faptul ca o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul sau daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum este cazul contractelor standard preformulate.

Daca in cadrul contractului preformulat sunt inserate clauze abuzive, noi trebuie sa le vedem si sa le transmitem instantei, sau consumatorii se pot adresa instantei direct”, mentioneaza Irina Vasile.

Dar, conform legii, daca se ajunge in instanta, un comerciant care pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, trebuie sa si prezinte probe in acest sens.
Trebuie sa reamintim faptul ca vointa contractuala are la baza consimtamantul si cauza contractului, respectiv reprezentarea foloaselor/scopurilor urmarite de parti la incheierea contractului.
„Conform teoriei generale a actului juridic, partile pot incheia acte, le pot modifica si pot hotari asupra incetarii acestora, echilibrul prestatiilor caracteristice respectiv al obligatiilor asumate de parti urmand a fi pastrat pe toata durata contractului pana la incetarea efector acestuia. Din aceasta perspectiva, prin inserarea unor prevederi cu nuanta abuziva in contractele dintre comercianti si consumatori, se afecteaza libertatea incetarii contractului atunci cand se creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor precum “modificarea unilaterala a clauzelor” sau “neindeplinirea obligatiilor contractuale”, completeaza Alina Pica.

Asadar, cititi cu mare atentie contractul de leasing si nu acceptati usor contractele standard preformulate. Acestea trebuie negociate, comerciantul avand conform legii obligatia sa sa remita, la cerere, oricarei persoane interesate, un exemplar din contractul pe care aceasta il propune.

Contractul de leasing constituie titlu executoriu si pentru facturile neachitate si scadente

Mentionam ca, pana la modificarea O.G. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, art. 8 al acestei ordonante de guvern conditiona valoarea de titlu executoriu a contractului de leasing de refuzul utilizatorului de predare a bunului achizitionat prin finantarea ce facea obiectul contractului de leasing, refuz manifestat fie la sfarsitul perioadei de leasing, in cazul absentei manifestarii optiunii de cumparare a bunului sau de prelungire a contractului de leasing, fie in cazul rezilierii contractului de leasing din vina exclusiva a utilizatorului.

In urma modificarilor implementate de legiuitorul roman la O.G. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, art. 8 al acestei ordonante de guvern a transpus vointa legiuitorului roman, ca o reflectare a dinamicii impuse de dezvoltarea economica a societatii romanesti, in sensul statuarii calitatii de titlu executoriu a contractului de leasing si a garantiilor reale si personale aferente acestuia, este de parere Madalina Hagima.

„Desi contractul de leasing nu este per se un act emis de catre o autoritate, fiind in fapt un inscris sub semnatura privata, legiuitorul a hotarat sa ii confere puterea de titlu executoriu sub conditia sa constate o creanta certa, lichida si exigibila a creditorului asupra debitorului”, adauga Alina PicaAstfel OG 51/1997, art. 8 stipuleaza expres: „Contractele de leasing /…/ constituie titluri executorii”.

In practica, pentru a pune in executare silita obligatiile cuprinse intr-un contract de leasing, creditorul trebuie sa respecte cele trei cerinte privind creanta, luand in considerare si prevederile contractului, mai ales in ceea ce priveste scadenta acestor obligatii, facand apel in prealabil la executarea de buna voie a acestora prin notificarea debitorului care risca executarea silita, mentioneaza managerul Platis Bazilescu LLLP .

In cazul in care, executarea silita are ca obiect obligatii succesive, asa cum sunt cele aferente platii unor facturi succesive emise in baza aceluiasi contract, remarcam faptul ca orice obligatie certa, lichida si exigibila poate fi pusa in executare silita, inclusiv facturi neachitate si scadente, mai sustine Alina Pica.

In aceeasi ordine de idei, Madalina Hagima adauga faptul ca, executarea silita initiata in baza acestor titluri executorii vizeaza in primul rand reposesia bunului achizitionat ca urmare a finantarii ce a facut obiectul contractului de leasing, bun care este in proprietatea finantatorului. Tot astfel, executarea silita are ca obiect recuperarea creantelor reprezentand contravaloarea facturilor emise si neplatite de utilizatori, la care se adauga penalitatile de intarziere inregistrate in contabilitatea finantatorului si care, impreuna sunt raportate periodic catre Banca Nationala a Romaniei.
„In al doilea rand, executarea silita poate avea ca obiect si clauza penala stipulata in continutul contractelor de leasing, privind declararea scadentei tuturor ratelor de leasing si care are menirea de a contrabalansa prejudiciul suferit de finantator cu depozitarea si eventuala valorificare a unui bun deja devalorizat si care necesita multe costuri suplimentare care incarca de o maniera sufocanta contabilitatea acestuia. Sunt insa dese situatiile in care finantatorii, proprietari ai bunurilor aflate in posesia utilizatorilor nu isi mai pot recupera aceste bunuri, ca urmare a fraudelor utilizatorilor, fraude aflate intr-o ascendenta flagranta, dictata poate de conditiile de criza a societatii contemporane, a mai completat aceasta.

„Va fi evitata insa, in orice situatie, prescrierea fortei executorii a titlului, dupa caz, in 3 sau în 10 ani, daca legea nu prevede altfel, deoarece, „prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie”, adauga Alina Pica.

„Cu toate ca pe plan intern, forta executorie a contractelor de leasing este recunoscuta prin lege, observam ca punerea in executare, in afara teritoriului Romaniei, a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, prezinta dificultati in privita formalitatilor necesare si suficiente recunoasterii sale in cadrul sistemului judiciar al altui stat comunitar desi potrivit legii romane acesta are aceeasi forta ca si o hotarare judecatoreasca investita cu formula executorie. Pana la momentul cand la nivel european se va introduce si categoria contractelor de leasing in randul actelor ce pot fi certificate ca titlu executoriu european, se poate doar recomanda creditorilor sa incheie contractele de leasing in forma autentica pentru a evita proceduri dificile in termeni de costuri si timp pentru urmarirea debitorilor in statele ai caror nationali sunt sau in care detin bunuri ce pot fi urmarite silit”, ne explica Alina Pica.

Bancherii tin cu dintii de comisioanele de rambursare anticipata. Miza o reprezinta credite de 25 mld. euro


. Ziarul Financiar, 16.03.2010 Roxana Pricop

Constantin Cerbulescu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor: Unul dintre elementele de noutate este ca legea sa se aplice tuturor contractelor de creditare aflate in derulare, in numar de circa 7 milioane. Aceasta prevedere a starnit nemultumiri in randul bancilor care isi motiveaza opozitia raspunzand ca nu se poate ca noi sa fim mai catolici decat Papa! Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor: Ne opunem aplicarii prevederilor europene la contractele de creditare aflate deja in derulare, precum si extinderii acestora asupra celorlalte tipuri de credite. Motivele sunt legate de faptul ca nicio lege nu a fost aplicata retroactiv, asa cum vrea ANPC sa aplice noua lege a creditelor.

Proiectul de lege privind creditele acordate populatiei, elaborat de ANPC si aflat in prezent in dezbatere publica, preia in mare parte noua directiva europeana privind creditul de consum, care trebuie transpusa in legislatia locala pana in iunie 2010. ANPC vrea insa ca, in noua lege a creditelor, plafonarea comisionului de rambursare anticipata la 1% sa fie extinsa la toate tipurile de credite, nu doar la cele de consum, si ca de acest lucru sa beneficieze atat clientii noi, cat si cei care au credite in derulare. „In actul normativ am inclus si alte prevederi fata de ceea ce prevede directiva europeana. Unul dintre elementele de noutate este ca legea sa se aplice tuturor contractelor de creditare aflate in derulare, in numar de circa 7 milioane. Aceasta prevedere a starnit nemultumiri in randul bancilor care isi motiveaza opozitia raspunzand ca nu se poate ca noi sa fim mai catolici decat Papa!”, a spus Constantin Cerbulescu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), in cadrul unei dezbateri organizate cu ocazia zilei mondiale a consumatorilor.

De cealalta parte, bancherii invoca argumentul potrivit caruia o lege nu poate fi aplicata retroactiv. „Ne opunem aplicarii prevederilor europene la contractele de creditare aflate deja in derulare, precum si extinderii acestora asupra celorlalte tipuri de credite. Motivele sunt legate de faptul ca nicio lege nu a fost aplicata retroactiv, asa cum vrea ANPC sa aplice noua lege a creditelor. Mai mult, comisioanele de rambursare anticipata exprima costul pe care il are banca atunci cand nu poate plasa imediat acel credit altui client, iar costul plasarii numerarului este ridicat in Romania”, a spus Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor.

Daca contractele de creditare aflate in derulare vor beneficia de prevederile din noua lege, bancile vor fi obligate sa modifice peste 7 milioane de contracte intr-un termen limita de 90 de zile, incepand cu 12 iunie. Potrivit BNR, creditele acordate de banci populatiei se ridica la 25 mld. euro. Una dintre cele mai importante modificari este plafonarea comisionului de rambursare anticipata la maxim 1%, in conditiile in care contractele de creditare in derulare prevad o valoare medie a comisionului de rambursare de 3%. „Bancile au ajuns magazine scumpe in care nu intra nimeni” „Consiliul Concurentei sustine elementele de noutate aduse de ANPC la proiectul de lege, avand in vedere ca creditele acordate de bancile romanesti sunt printre cele mai scumpe, iar consumatorul nu are alternativa. Cererea scazuta nu a dus la ieftinirea creditelor. Comparatia pe care o putem face este ca bancile sunt precum un magazin in care nu intra nimeni, dar care tine preturile sus”, a spus Valentin Mircea, consilier in cadrul Consiliului Concurentei. In prezent, ANPC analizeaza observatiile trimise de banci, BNR si de reprezentantii institutiilor financiare non-bancare pe marginea proiectului de lege, urmand ca saptamana aceasta sa inceapa discutiile cu Asociatia Romana a Bancilor. ANPC a primit in perioada ianuarie-februarie un numar de 100-110 reclamatii la adresa institutiilor financiare, mult in scadere fata de cele circa 400 sesizari inregistrate in acelasi interval al anului trecut. Cele mai frecvente nereguli sesizate fac referire la includerea de noi clauze sau modificarea contractelor fara a notifica in prealabil clientii, potrivit oficialului ANPC.

Legea privind protecţia consumatorilor la creditele de consum: OUG 50/2010


           

  Guvernul anunţă legea care va pune băncile să schimbe  contractele de credit, chiar şi pe cele în derulare.

de Loredana VOICULESCU | Gandul/Financiar/15.03.2010

           Modificarea propriu-zisă a contractelor ar putea costa băncile circa 20 de milioane euro. Limitarea comisioanelor şi faptul că nu vor mai putea introduce altele noi le-ar putea costa însă câteva sute de milioane de euro

8 milioane de contracte pe care românii le au cu băncile, firmele de leasing sau companiile care dau „credit cu buletinul” ar putea fi modificate dacă Executivul îşi pune intenţia anunţată în practică. Ce au de câştigat clienţii? Noua lege, care, potrivit şefului ANPC, se aplică şi contractelor aflate în derulare, obligă banca să nu mai modifice pe toată perioada contractului comisioanele şi interzice introducerea unora noi.

Cel de-al doilea câştig pentru clienţi este limitarea comisionului de rambursare în avans la 1%. În prezent, comisioanele ajung şi până la 5-6%. Noile condiţiile sunt aplicate în Uniunea Europeană. Singura diferenţă este că România vrea să le aplice şi contractelor încheiate deja. Băncile resping categoric această extindere. „Alte ţări nu au făcut aşa”, spune şeful Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Gheţea, întrebat de Gândul. BNR nu comentează limitându-se prin vocea lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului, să ceară „o evaluare privind impactul măsurii”.

 Băncile ar putea fi obligate să-şi cheme la ghişee, prin SMS sau prin scrisori, clienţii cu care au contracte pentru a semna acte adiţionale, de data aceasta în favoarea acestora.

Timp de răzgândire, 14 zile

Proiectul de ordonanţă propus de ANPC mai specifică faptul că românii au dreptul să se retragă din contractul de credit, fără a invoca motive, în termen de 14 zile calendaristice. Totodată, proiectul de act normativ care se află în dezbatere publică pe site-ul ANPC şi care urmează să fie trimis la Ministerul Finanţelor şi la cel al Justiţiei, iar apoi la Guvern, face referire şi la „descoperirile de cont”, instituind un „regim mai uşor”.

Reprezentanţii ANPC susţin că proiectul preia prevederile unei directive europene privind creditul de consum, dar vine şi cu alte măsuri noi, printre care cea mai controversată este cea referitoare la faptul că reglementările se vor aplica inclusiv contractelor aflate în derulare, chiar dacă astfel se încalcă legea creditelor.

„Este o vorbă, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Dar iată că în acest caz, al consumatorilor, se poate”, a explicat, plastic, Mihai Meiu, director în cadrul ANPC. În schimb, Asociaţia Română a Băncilor (ARB) spune că nu susţine modificările ANPC, respectiv aplicarea prevederilor şi la contractele în derulare, ci este de acord doar cu aplicarea întocmai a directivei europene. Aceasta specifică faptul că actualele contracte aflate în derulare nu fac obiectul directivei europene.

Băncile se opun categoric

„Suntem de acord ca implementarea directivei europene să se facă aşa cum este ea la acest moment. A extinde şi a face altceva nu are sens, după părerea noastră. Alte ţări nu au făcut aşa. Se vrea ca prevederile să se extindă şi la contractele în derulare, la creditele ipotecare, la contractele de leasing. Nu susţinem aceste modificări (propuse de ANPC – n. red.)”, a declarat pentru Gândul preşedintele ARB, Radu Gheţea.

 Modificarea propriu-zisă a contractelor ar putea costa băncile circa 20 de milioane euro. Limitarea comisioanelor şi faptul că nu vor mai putea introduce altele noi le-ar putea costa însă câteva sute de milioane de euro

BNR: Este nevoie de un studiu de impact

Oficialii BNR nu au dorit să comenteze prevederile proiectului ANPC subliniind însă că este nevoie de un studiu de impact. „BNR consideră că este nevoie de o evaluare care să stabilească impactul acestor modificări, dar şi să confirme aplicabilitatea lor practică pentru fiecare tip de credit şi de client în parte”, a declarat pentru Gândul Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.

Nici reprezentanţii societăţilor financiare nebancare de credite de consum, specializate în „credite cu buletinul”, nu sunt de acord cu aplicarea noilor prevederi şi la contractele aflate în derulare. „Aplicarea prevederilor şi la contractele aflate în derulare înseamnă, printre altele, costuri suplimentare. Un calcul în mare arată că ne costă circa 10 lei în plus pentru fiecare client”, a explicat pentru Gândul un reprezentant al unei instituţii financiare nebancare.

Aşadar, costurile pe care trebuie să le suporte instituţiile financiare pentru cele 8 milioane de contracte la nivel naţional se ridică la circa 20 de milioane de euro.

INFO Principalele condiţii care vor fi impuse băncilor

Comisioanele nu se pot schimba pe perioada de derulare a contractului. Comisionul de rambursare anticipată nu poate depăşi 1% în cazul achitării creditului după un an de la acordare sau 0,5% sub un an.

Contractele vor fi scrise cu fonturi mărimea 10, cu o culoare în contrast cu cea a hârtiei.

În cazul în care consumatorul nu semnează noile contracte, se va considera acceptare tacită.

Consumatorul are dreptul să se retragă din contractul de credit, fără a invoca motive, în 14 zile calendaristice.
      Bancherii se tem că ar putea pierde sute de milioane de euro

Bancherii se opun aplicării noilor reglementări ale ANPC pentru că pierderile ar putea însuma, pe întreg sistemul bancar, incluzând leasingul, câteva sute de milioane de euro. În 2008, de exemplu, băncile şi firmele de leasing au încasat în total 5,8 miliarde de euro de clienţi. Din această sumă, 2,7 miliarde de euro au reprezentat contravaloarea dobânzilor şi alte două miliarde de euro cea a comisioanelor. În unele cazuri însă, valoarea comisioanelor este mai mare decât cea a dobânzilor.

Spre exemplu, în 2008 Raiffeisen International a avut venituri nete de 245 de milioane de euro din dobânzi şi de 246 de milioane de euro din comisioane, conform propriilor rapoarte. Altfel spus, costul propriu-zis al operării creditelor, reprezentat de comisioane, a fost mai mare decât riscul propriu-zis al creditelor, reprezentat de dobândă, situaţie unică oriunde în UE. Tot unică în UE ar putea fi şi lista de comisioane ale băncilor, care cuprinde, în medie, 13 pagini, conform unei analize recente a Gândul.

În ceea ce priveşte natura comisioanelor, preferatele bancherilor, adică cele din care încasează cel mai mult, sunt cele aplicate utilizării numerarului, cum ar fi retragerile de la ATM sau de la ghişee. Aceste comisioane reprezentau anul trecut circa 40% din veniturile totale din comisioane ale băncilor, conform unui studiu al Capgemini. La aceste comisioane se adaugă şi cele de gestionare a contului sau pentru diverse tipuri de tranzacţii. Unele bănci au şi în momentul de faţă un comision pentru plata ratei la ghişeu, dar şi un comision care poate urca până la 20% din suma depusă în contul ratei, dacă această sumă este plătită în monede.

De patru ori mai puţine plângeri

În primele două luni din acest an, românii au depus circa 100 de reclamaţii împotriva băncilor la ANPC, de patru ori mai puţine comparativ cu aceeaşi perioadă din 2009. Ei s-au plâns de majorarea dobânzilor, refuzul băncii de a reeşalona creditele sau perceperea comisionului de depunere la plata ratelor de către terţe persoane

 Românii care au credit vor fi chemati la banca sa semneze un nou contract

3/16/10 Cotidianul Modificarea legislatiei privind creditele angajate de persoanele fizice va afecta peste 7 milioane de contracte încheiate cu bancile.

Bancile vor trebui sa modifice pâna în septembrie aproape toate contractele de credit încheiate cu populatia pentru a le adapta la noile reglementari UE si nu vor mai putea încasa comisioane la rambursarile anticipate pentru împrumuturile cu dobânda variabila, iar la celelalte comisioanele sunt limitate la 1%. Modificarea legislatiei privind creditele angajate de persoanele fizice va afecta peste 7 milioane de contracte încheiate cu bancile, a declarat Constantin Cerbulescu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), la o dezbatere organizata cu ocazia Zilei Mondiale a Drepturilor Consumatorilor.

În cazul în care consumatorul nu semneaza noile contracte, se merge pe acceptarea tacita, dar conditia expres precizata este aceea ca în noile contracte sa nu se includa decât modificarile impuse de legislatie, fara conditii suplimentare comparativ cu contractul existent anterior.

La ANPC pot fi reclamate abuzurile băncilor, la mediatori pot fi rezolvate amiabil


3/15/10 Romania Libera

 Conflictele dintre bancile locale si clientii lor pot gasi trei forme de rezolvare. Institutiile la care romanii pot apela pentru a rezolva aceste conflicte sunt insa ceva mai numeroase.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) si Autoritatea Nationala de  Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) sunt cele doua optiuni la care puteti apela in cazul in care alegeti “calea dura”, adica lupta in instanta cu banca al carei client sunteti. Daca insa mergeti pe varianta “impacarii” si totusi nu reusiti sa sa ajungeti la o intelegere direct cu banca, mai aveti cel putin inca doua variante, adica Uniunea Mediatorilor Bancari din Romania si Asociatia pentru Protectia Consumatorilor, prima – o asociatie profesionala, iar cea de-a doua – un ONG specializat in rezolvarea pe cale amiabila a conflictelor dintre banci si clientii lor.

Obligati la mediere

Din martie anul acesta, magistratii care se ocupa de procese intre banci si clientii lor sunt obligati sa ii trimita in prealabil pe acestia catre Uniunea Mediatorilor Bancari (www.mediatorbancar.ro), care trebuie sa incerce sa rezolve amiabil problema. Cu alte cuvinte, vrand-nevrand, cel putin o tentativa de rezolvare amiabila a conflictelor tot va exista. Daca totusi nu vreti sa ajungeti deloc in fata unui tribunal, puteti incerca sa faceti o solicitare catre Asociatia pentru Protectia Consumatorului, un ONG care anul trecut a rezolvat 305 cazuri de conflicte intre banci si clientii lor persoane fizice. “In principiu, exista doua modalitati prin care putem ajuta clientii bancilor in conflictele pe care le au cu institutiile de credit.  Alta cale este arbitrajul – intermediem conflictele intre banca si client, explica cei de la Asociatie.

 Ce trebuie sa stiti atunci cand semnati un contract

3/15/10, Adevarul

Conform Codului Civil, contractul constituie legea partilor, deci nu este un act unilateral, ci se poate negocia. Semnarea unui astfel de document de furnizare de utilitati ori de servicii sau de angajare fara a-l citi cu atentie în prealabil poate duce la aparitia unor probleme mai târziu.

Astfel, va puteti trezi, în mod aparent inexplicabil, cu mai putini bani în cont, cu un alt serviciu decât va doreati sau veti fi pusi în imposibilitatea de a rezilia contractul. Iata la ce trebuie sa fiti atenti pentru a nu fi pagubiti.

Înainte de a încheia contracte de furnizare de servicii sau de utilitati trebuie sa:

–         cititi cu atentie clauzele incluse în contract;

–         solicitati cât mai multe explicatii pentru ceea ce nu întelegeti;

–         fiti atenti la valoarea maxima a penalitatilor care pot fi percepute;

–         cautati data de la care penalitatile încep sa se aplice;

–         verificati dupa cât timp de la neplata facturilor scadente poate fi întrerupta furnizarea serviciului respectiv;

–         cereti bancii un grafic de rambursare si un exemplar înainte de semnarea unui contract de credit. Luati acasa aceste acte si studiati-le. Pentru mai multa siguranta, puteti cere si parerea unui consilier de credite;

–         acordati mare atentie comisioanelor percepute pentru diverse servicii.

Multe clauze din contracte pot fi modificate daca negociati cu banca ori cu furnizorul de utilitati sau de servicii. Astfel, pot fi schimbate aspecte precum: dobânda, perioada creditului, comisionul de rambursare anticipata, penalitatile, dupa caz.

 Mă duc la OPC! Vezi care sunt cele mai frecvente plângeri împotriva băncilor

Mihai Baniţă 15 Mar 2010, Money.ro

În luna ianuarie 2010, la nivelul Comisariatelor Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor au fost înregistrate peste 100 de reclamaţii împotriva băncilor. Majorarea abuzivă a dobânzii rămâne motivul pentru care românii fac cele mai multe reclamaţii la adresa băncilor, dar nu lipsesc nici reclamaţiile privind refuzul băncilor de a acorda credite. 20:00

Potrivit datelor furnizate de ANPC, după clauzele ce permit băncilor să majoreze dobânda, cei mai mulţi consumatori depun plângeri referitoare la:

• refuzul băncii de a diminua dobânda la creditele acordate în Euro şi CHF (franci elveţieni) deşi indicii de referinţă au scăzut considerabil

• majorarea marjei din dobânda percepută pentru creditele acordate

• refuzul băncii de a reeşalona creditele

• perceperea comisionului de depunere la plata ratelor de către terţe persoane

• refuzul băncilor de a acorda credite

Românii au depus mai puţine plângeri împotriva băncilor faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Astfel, în ianuarie 2009, la ANPC au fost înregistrate 410 reclamaţii împotriva societăţilor bancare, cei mai mulţi consumatori reclamând majorarea dobânzilor la creditele contractate. Alte aspecte reclamate se refereau la:

• majorarea comisionului de administrare credit

• prelungirea perceperii comisionului de rezervă minimă obligatorie

• percepere comisioane neprevăzute în contractul de credit: comision depunere numerar, comision eliberare adresa de refinanţare, comision pentru modificarea datei de rambursare lunară, comision pentru acord instituire ipotecă de rang inferior de catre alta bancă etc.

• deficiente operaţiuni carduri: tranzacţii debitate de mai multe ori, blocare card în ATM, neeliberare numerar la ATM deşi sumele respective au fost blocate în cont, imposibilitatea de a efectua tranzacţii on-line, emitere card de credit fără o solicitare din partea consumatorilor, refuzul băncii de a prelungi linia de credit fără motivare, modificarea sumei limita de retragere ATM fără notificarea clienţilor, informare incompletă a consumatorilor cu privire la tarife şi comisioane aferente cardurilor de credit etc. 

Despre studiile si specializarea mediatorilor (2)


Ca intotdeauna, colegul Gheorghe Surtea vine in ultimul articol publicat pe www.medierea.ro cu intelepciune si echilibru sa impace lumea medierii, framantata de interese si nevoi diverse, si uneori antagoniste.

Dezvoltand dezbaterea despre diferenta intre judecata si mediere, subliniez si eu ca partile isi sting litigiul dupa propriile interese si nevoi, nu dupa litera legii, de multe ori nedrept aplicata si prin a carei solutie, de multe ori ambele parti sau cel putin una, este in pierdere.

Medierea a fost istoric inaintea unei judecati oficiale si va fi probabil aleasa din nou in defavoarea judecatii, devenind mai cautata si acceptata pentru la mediere ambele parti pot sa fie in avantaj. Aici trebuie sa convinga mediatorul despre avantajele medierii cu realism si fara exagerare, convingand de fapt partile ca interesul lor nu este o sentinta mai mult sau mai putin favorabila pe moment, ci impacarea, intelegerea, acoperirea sau compensarea pierderilor, si nu in ultimul rand, pastrarea sau reluarea relatiilor intre parti. Iar aici, dupa cum incepem tot mai mult sa vedem si noi, nu conteaza domeniul studiilor superioare ale mediatorului, ci maiestria si puterea de convingere a partilor sa aleaga ceea ce le este mai avantajos. Desigur, cunoasterea domeniului l-ar ajuta mult.

Referitor la specializarea mediatorilor, voi continua spusele colegului Surtea si primul meu articol pe aceasta tema cu cateva opinii.

Desigur este necesar cu timpul sa acumulezi cunostinte din mai multe domenii, altfel nu faci fata nici macar cu studiile juridice, pe care unii cred ca ii recomanda ca mari specialisti in mediere. Dar nici ca inginer, psiholog, profesor, sociolog, medic sau orice alt specialist cu studii superioare, nu trebuie sa spui ca studiile juridice te incurca ori te indeamna sa consiliezi sau sa judeci partile, in loc sa mediezi conflictul dintre ele. Ambele pretentii sunt extremiste si adevarul este ca de obicei la mijloc. Cine nu intelege asta si mai rau, o impune si altora, dovedeste ca nu poate avea intelegerea necesara pentru acest domeniu hibrid care este medierea, cu atat mai mult sa performeze in solutionarea conflictelor din orice domeniu, cu atat mai putin nu poate face pe altii sa ajunga la o intelegere.  Deja cateva persoane erijate de mult in factotum in mediere, arogane si exclusiviste, au edictat ca ele vor stabili in ce domenii este necesara specializarea, depasind limitele legale, didactice, libertatea de alegere si autocunoasterea mediatorilor, dar si absurdul, prin aceea ca stiu ele mai bine ce-mi lipseste mie, de exemplu, ca sa mediez intr-un domeniu sau altul.

Ca jurist, mi-am dat seama ca nu pot patrunde in itele conflictului si nu pot convinge partile fara putina psihologie sau sociologie. Apoi, in functie de domeniul conflictului, am inceput sa caut date si informatii despre domeniul respectiv, pentru a intra in tema conflictului si a merge alaturi de parti spre dezlegarea lui. Neavand studii economice, am simtit ca experienta proprie nu-mi este de ajuns sa patrund in clauzele unor contracte si aspectele lor financiare, asa ca am hotarat sa fac o scurta specializare in domeniul financiar-bancar, fie ca are sau nu vreo persoana din Consiliul de mediere sau vreun coleg alta parere.

Cand am fost cautat pentru o mediere intre o victima si un agresor, nu a mai fost nevoie sa ma gandesc la o specializare, pentru ca intr-o perioada de cativa ani a activitatii mele am trait in acest mediu si a trebuit sa rezolv cauze complexe, pe care mi-as fi dorit sa le vad rezolvate prin mediere. Mai ales pentru faptul ca, dupa mult efort, cheltuieli, presiuni, observatii critice, supunerea la unele activitati indoielnice dispuse de sefi sau procurori, ma trezeam ca in dosarul trimis dupa luni de zile in instanta, partile se impacau in fata judecatorului si toata munca, cheltuielile  si tensiunile prin care treceam se duceau de rapa, complesindu-ma inutilitatea acestora.

Cand un coleg avocat, mare specialist in civil mi-a cerut cateva sfaturi, nu am facut-o pe desteptul si i le-am dat, simtind ca si el, ca si mine, nu ne pricepem la toate si avem tot timpul de invatat. Cu atat mai mult ca mediatori, pentru ca in fata noastra pot veni oameni cu probleme variate, de unele poate neauzind sau poate necunoscandu-le aproape deloc. Si atunci? Consider ca trebuie sa nu ni se impuna ce specializari trebuie sa urmam, fiecare trebuie sa declare domeniile in care se pricepe mai bine, sa aleaga singur cazurile pe care poate sa le rezolve, iar in rest sa-si decline disponibilitatea, recomandand partilor, potrivit legii, sa se adreseze altor colegi. Vremea cand toti se pricepeau la toate a trecut de mult, experienta statelor dezvoltate ne indruma spre specializare, pentru ca serviciul prestat de mediator nu poate fi de calitate in orice domeniu, iar interesul si obligatia membrilor consiliului sunt, in afara cresterii numarului de mediatori, si de a asigura o calitate acceptabila a acestui serviciu.

Mai mult decat atat, sustin si eu ca trebuie sa plecam cu sanse egale, sa nu mai impunem ceva intr-o profesie profund liberala, interesul nostru, cererea pietii, alegerea domeniilor, fiind singurele care ne vor indrepta catre niste forme de specializare, asa cum se intampla de mult timp in alte profesii liberale, si nu numai. Consiliul de mediere trebuie numai sa avizeze eventualele cursuri, dupa o apreciere exhaustiva, nu de esenta sau utilitate, cu atat mai mult cu cat in Consiliul de mediere sunt si vor fi mediatori care nu au nici o legatura cu activitatea didactica sau formarea profesionala a adultilor.

Daca 10 mediatori aleg un domeniu de activitate si negociaza cu un formator autorizat un curs de specializare pentru ca nu au studii in domeniu, consiliul trebuie sa se bucure ca respectivii mediatori vor sa presteze un serviciu de mediere de calitate mai buna, sa nu le puna bete in roate din motive personale sau invidie si sa avizeze imediat acel curs. Mai ales ca urmarea unui asemenea curs inseamna cheltuieli financiare, lipsa de la activitatea de baza si familie, alte sacrificii adaugate la cele din formarea initiala si neacoperite inca de castigul din medierile desfasurate. 

In incheiere, subliniez inca o data, nu mai trebuie facut caz de studiile mediatorilor, de formatorul care ne-a initiat, experienta sau vechimea in profesie, nu trebuie sa ne mai arogam dreptul sa impunem cate ne trec prin minte in mediere, pentru ca in aceasta profesie liberala este loc pentru inca multa lume, piata cere mediere si este nevoie de mediatori, iar acestia sunt liberi sa aleaga cazurile si specializarile dupa cum apreciaza fiecare.

Bine ar fi ca medierea sa fie mai mult promovata, mediatorii sa fie mai bine organizati, sa se ajute si sa se completeze intre ei, sa gaseasca solutii pentru perfectionarea pregatirii si sa propuna imbunatatirea reglementarilor astfel incat si in Romania, profesia de mediator sa fie cat mai curand cunoscuta, apelata, respectata si valorata asa cum se intampla in alte tari.

 Mediator Constantin Asofronie