Promovarea medierii în domeniul bancar, la Prima TV în data de 30.07.2010


Promovarea medierii in domeniul bancar, la Prima TV :   http://www.primatv.ro/stiri-focus/intre-client-si-banca.html

 După documentarul Uniunii Mediatorilor Bancari, prin mediatorul Asofronie Constantin. Multumim dnei avocat şi mediator Elena Buştea pentru relaţionare.  

Între client şi bancă  30 iulie 2010

Criza i-a adus pe unii în sapă de lemn, iar altora, le-a dat de lucru. Odată cu măsurile de austeritate, a ieşit la iveală o nouă profesie: cea de mediator. Ce poate face acesta? De exemplu, într-un litigiu cu banca, mediatorul ar putea fi unica dumneavostră salvare.

Medierea litigiilor din cadrul asociaţiilor de proprietari şi legea ştergerii penalităţilor


Promovarea medierii in domeniul bancar, la Prima TV in data de 30.07.2010:   http://www.primatv.ro/stiri-focus/intre-client-si-banca.html

28 Iulie 2010, Mediator Asofronie Constantin 

        Medierea ca modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă prin intermediul unui terţ – mediatorul, autorizat potrivit legii nr. 192/2006 privind medierea şi exercitarea profesiei de mediator, îşi găseşte foarte bine aplicabilitatea pentru rezolvarea litigiilor dintre proprietari sau dintre aceştia şi asociaţia ori furnizorii de utilităţi.  Această categorie de litigii este de drept civil, este prevăzut în lege că pot fi soluţionate prin mediere, iar noile reglementări impuse de noul Cod de procedură civilă instituie posibilitatea apelării la mediere înaintea deschiderii unui proces civil, de regulă pentru recuperarea restanţelor la plata obligaţiilor comune şi/sau individuale ale unor proprietari rău- platnici din diverse motive.  

      În contextul actualei crize economico-financiare, care  a determinat reducerea substanţială a veniturilor populaţiei şi va impune eliminarea subvenţiilor pentru încălzirea locuinţelor, se întrevede o creştere masivă a restanţierilor la plata întreţinerii la bloc în toamna şi iarna acestui an. Întrucât asociaţiile nu au decat un fond de rulment pentru reparaţii, întârzierea sau neplata cheltuielilor la asociaţie duce la calcularea unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, după trecerea celor 15 zile de la afişarea listei de plată la avizier, în cazul existenţei mai multor restanţieri asociaţia nu mai poate plăti furnizorii de utilităţi, care la rândul lor calculează penalităţi de întârziere.  Astfel, mai întâi individual, apoi cu asociaţia, proprietarii din imobilele tip condominiu (bloc, vilă, cămin, etc.) devin debitori, care pot fi acţionaţi în judecată în baza legii nr. 230/2007, iar în cazul pierderii procesului vor fi obligaţi la plata debitului către asociaţie şi a cheltuielilor judiciare, iar în caz de neîndeplinire nici atunci a obligaţiilor, vor fi puşi în faţa executării silite a sentinţei, care poate duce la vânzarea apartamentului prin licitaţie.

    Înainte de a ajunge la această fază a executării silite, asociaţia de proprietari invită datornicii la discuţii şi încearcă să obţină plata datoriilor, din care la rândul ei să-şi plătească furnizorii, cheltuielile administratibve şi salariile personalului angajat. Dacă nu se ajunge la o înţelegere, atât asociaţia de proprietari cât şi proprietarul datornic pot apela la mediere pentru rezolvarea litigiului, căutând un mediator autorizat de pe Tabloul mediatorilor publicat în Monitorul Oficial, pe site-ul Consiliului de mediere www.cmediere.ro sau al Asociaţiei Mediatorilor Galaţi, afişat la instanţe şi alte autorităţi ale statului. 

   Mediatorul va invita părţile la discuţii preliminare şi dacă acestea acceptă medierea, are loc semnarea unui contract de mediere. Dacă negocierea sprijinită / asistată de mediator are succes, părţile vor semna un acord de mediere, care poate fi întărit ca valoare juridică la un notar public sau la instanţă, dacă între părţi era în derulare un proces referitor la acest litigiu. Acordul încuviinţat de instanţă devine titlu executoriu.  De regulă, în acord asociaţia stabileşte împreună cu proprietarul datornic clauze privind reeşalonarea sau rescadenţarea plăţilor către asociaţie până la stingerea debitului. Acelaşi lucru se poate efectua şi în litigiile dintre asociaţie şi furnizorii de servicii de utilitate publică (apă, canal, energie electrică, termică, ecologizare, etc.) sau între aceştia din urmă şi proprietarii debranşaţi de la instalaţiile comune şi care au contracte individuale de furnizare. Este important ca reprezentantii asociaţiei şi furnizorului să fie anume desemnaţi în baza unui mandat, care să aibe definite şi întinderea capacităţii de decizie pe timpul şi la încheierea medierii. Acest lucru este necesar, pentru că în aceste situaţii deosebite sunt nişte limite de negociere, care legal nu se pot depăşi, altfel s-ar ajunge la nerecunoaşterea acordului, contestaţii, care ar fi câştigate de partea care reclamă în virtutea unor drepturi generale ale oricărui proprietar, asociaţie, furnizor.  Nu în ultimul rând, şi conflictele casnice între proprietari (pentru distrugeri, ocuparea proprietăţii, plângeri prealabile la poliţie pentru alte motive penale) pot fi soluţionate pe calea medierii. Nota actuală: în condiţiile în care furnizorul local de căldură şi apă caldă se află în lichidare judiciară, peste 500 de dosare cu datornici persoane fizice au ajuns să fie trimise în instanţă, din care peste 200 au fost soluţionate pe acle amiabilă prin mediere, ducând la încheierea proceselor şi recuperarea eşalonată a datoriilor.

      Un pas înainte pentru facilitarea rezolvării unor litigii vechi între asociaţii şi proprietari, datorate datoriilor mari şi istorice între aceştia sau faţă de furnizori este noul act normativ iniţiat de deputatul gălăţean Bogdan Ciucă, respectiv Legea nr. 175/16.07. 2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 502, din 20 iulie 2010.  Scăparea de penalităţile care de multe ori depăşeau cheltuielile de întreţinere restante prin aplicarea acestei legi şi medierii, uşurează refacerea climatului social şi locativ normal în România, pe fondul actualei crize economice şi o scăpare de ajungerea la executarea silită a datornicilor. Redăm conţinutul acestei legi în continuare.

Art. I. — Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
… Articolul 13 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 13. — Veniturile obtinute din exploatarea proprietatii comune apartin asociatiei de proprietari. Aceste venituri alimenteaza fondurile speciale ale asociatiei de proprietari pentru reparatii si investitii cu privire la proprietatea comuna si nu se platesc proprietarilor. Lista acestor venituri, precum si cheltuielile aferente lor sunt prezentate semestrial intr-un raport afisat la avizierul asociatiei de proprietari.”

Art. II. (1) Proprietarii care isi achita integral cotele de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi scutiti de la plata penalitatilor generate de suma restanta cu titlu de baza. Prin cotele de contributie la cheltuielile asociatiilor de proprietari se intelege datoria cu titlu de baza fara suma rezultata din penalitati.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si chiriasilor care detin spatiu locativ in baza unui contract de inchiriere cu autoritatile administratiei publice locale, centrale sau cu orice institutie a statului.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica familiilor al caror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depaseste suma de 1.000 lei.
(4) Sumele cu titlu de penalitati datorate catre asociatiile de proprietari, anulate conform prezentei legi, vor fi anulate si din obligatiile contractuale existente intre asociatiile de proprietari si societatea furnizoare de servicii.

Studiul privind stadiul practicării medierii în România în anul 2010


Mediator Asofronie Constantin

Am lansat în urmă cu 20 de zile o iniţiativă foarte importantă pentru mediatori şi asociaţiile profesionale din România:       https://mediereagalati.wordpress.com/2010/07/07/studiu-privind-situatia-practicarii-medierii-in-romania-in-anul-2010/

Dupa vreo zece zile în care am primit mesaje declarative de interes sau cu sfaturi de la câteva asociaţii şi mai mulţi mediatori, din pacate mulţi începători, de înţeles, nu ştiu ce se mai întâmplă prin asociaţii pentru că nu am mai primit semnale. Nu forţez sau nu grăbesc pe nimeni, am răbdare şi credinţa că totuşi toate asociaţiile şi mediatorii ar fi interesaţi de cifrele finale ale acestui studiu, aşa că, poate câte cineva lucrează la adunarea lor pe asociaţii, deşi mulţi sunt prin concedii sau cu gandul la concedii şi nu sunt prea activi.  Reamintesc că sunt primite datele statistice şi de la mediatorii neasociaţi încă, pe noi interesându-ne cifrele partiale pe judete si totale pe ţară.  În condiţiile în care nu se face vreun clasament pe asociaţii sau mediatori şi nu se fac comentarii pe seama acestora, atâta timp cât acest studiu este voluntar şi nu vă costă nimic, nu este îndreptat împotriva nimănui, este protejat de confidenţialitate şi va fi finalizat împreună cu un statistician de profesie, NU ÎNŢELEGEM DE CE NU AR FI BINE PRIMIT ŞI AŞTEPTAT CA PÂINEA CALDĂ, PENTRU ORICE REFERINŢE LA NIVEL JUDEŢEAN SAU NAŢIONAL, ÎN ÎNTÂLNIRI DE LUCRU, CONFERINŢE, ARTICOLE, BROŞURI, ALTE ACŢIUNI DE PROMOVARE, DISCUŢII CU MINISTERUL DE JUSTIŢIE, INTERNE, PARLAMENTUL. ÎN PLUS, NE POATE OFERI LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A MEDIATORILOR, PLANIFICATĂ DE CONSILIUL DE MEDIERE ÎN LUNA NOEMBRIE 2010.

Am constatat că numai 4 bloguri l-au preluat la lansare, însă nu îl menţin în atenţie pe front-page, de ce oare? În afara de comentariul maliţios şi arogant al dlui Bădilă, nu a răspuns nimeni că nu este util şi nu cred că asociaţiile ar evita să participe la acest studiu de frica cuiva, mai ales că urmează să primească apoi datele centralizate pentru folosinţă ca parteneri. Atunci?

L-am trimis pe email la toate asociaţiile şi CM, o să-l mai trimit o dată astăzi şi aştept ca vineri 29 iulie, reprezentanţii asociaţiilor profesionle reprezentate în comisia consultativă să îmi transmită câte ceva despre receptarea acestui studiu. Este un motiv important să vin la Bucureşti la întâlnirea comisiei, deşi nu avem de dezbătut vreun proiect de act normativ, inclusiv pentru a mai face o pauză din lucrul la înlăturarea urmărilor inundaţiilor în zona Dorohoiului, pentru a se mai usca bătăturile. Mâine veţi avea câteva poze ataşate, nu prea reuşite, dar semnificative pentru ce s-a întâmplat acolo. 

 

Medierea în Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor


Mediator Asofronie Constantin

Foarte important pentru mediatori şi asociaţiile profesionale:       https://mediereagalati.wordpress.com/2010/07/07/studiu-privind-situatia-practicarii-medierii-in-romania-in-anul-2010/

 Reluam selecţia personală de referinţe la mediere din Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, aprobata în şedinţa Guvernului din data de 23 iulie 2010. Facem observaţia că faţă de proiectul postat pe site-ul MJLC nu a apărut nici o modificare referitoare la mediere, Consiliul nu are postată şi probabil efectuată, nici o intervenţie, aşa că am rămas cu destule motive  de insatisfacţie pentru mediatori:

1.  lipsa obligativităţii unei proceduri prealabile de mediere înaintea proceselor în anumite cazuri. 2. numărul redus de domenii la care este prevăzută posibilitatea procedurii medierii. 3. procedura gratuită de informare asupra avantajelor medierii când judecătorul recomandă medierea. 4. impunerea avizării acordului de mediere de către autoritatea tutelară în cazul divorţului cu copii minori.

           Această lege ajută mai mult justiţiabilii decât să reprezinte o adevărată reformă a justiţiei, iar extinderea medierii este încă redusă şi discutabilă. Ea va precede aplicării codurilor de procedură de la 1 noiembrie 2011 probabil, este un pas înainte, dar nu unul hotărât. Vom încerca  să intervenim măcar la parlament, căruia i-a fost transmisă pentru discutarea  în procedură de urgenţă. 

 REFERIRI LA MEDIERE ÎN LEGEA MICII REFORME ÎN JUSTIŢIE

 Art. I. – Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:

6. La punctul 1 al alineatului 1 al articolului 108^1, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins: „f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”

34. Articolul 613^1 se modifică şi va avea următorul cuprins: 

„Art. 613^1. – În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, în acţiunea de divorţ, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului. 

Primind cererea de divorţ, în cazul prevăzut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, preşedintele instanţei va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care, va fixa un termen de două luni în şedinţă publică. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.

În cazul cererii de divorţ prin acordul părţilor prevăzut de art. 38 alin. (2) lit.b) din Codul familiei, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei conform acordului de mediere şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ. Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii. Instanţa poate administra orice probă consideră necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.    Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanţa va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.”

35. După articolul 614, se introduce un articol nou, art.614^1 cu următorul cuprins:  „Art. 614^1. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.  Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul – verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.  Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

36. Articolul 720^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 720^1. – În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.  Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”

42. Articolul 720^7 se modifică şi va avea următorul cuprins:  „Art. 720^7 – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.  Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii. Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”

Art. II. – Alineatul (2) al articolului 38 din Codul familiei se modifică şi va avea următorul cuprins:   „(2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, în oricare din următoarele cazuri:    a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;   b) acordul părţilor este încheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori.”

Art. VIII. – Codul de procedură penală se modifică şi se completează după cum urmează:   1. Art.10 alin.1 litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:  „h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.”

2. După art. 16 se introduce un articol nou, art.16^1, cu următorul cuprins:  “Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile

Art. 16^1 – (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.                 (2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile. (3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Art. X. – (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.  (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii sau să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă.

Art. XIV. – Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Paşi mărunţi şi eficienţă incertă pentru mediere în legea „micii reforme” în justiţie


Mediator Asofronie Constantin

Foarte important pentru mediatori si asociatiile profesionale:       https://mediereagalati.wordpress.com/2010/07/07/studiu-privind-situatia-practicarii-medierii-in-romania-in-anul-2010/

 Atrageam atenţia în articolul anterior ca modificarea codurilor de procedură nu este suficientă pentru reforma justiţiei şi până la aplicarea acestora, aduce cel puţin două motive de insatisfacţie pentru mediatori: lipsa obligativităţii unei proceduri prealabile de mediere înaintea proceselor în anumite cazuri şi numărul redus de domenii la care este prevăzută posibilitatea procedurii. Ca să nu mai vorbim de motivele de nedreptate şi ilegalitate, după noi, referitor la procedura gratuită de informare asupra avantajelor medierii când judecătorul recomandă medierea şi impunerea avizării acordului de mediere de către autoritatea tutelară în cazul divorţului cu copii minori.

        Faţă de aceste probleme negative nu am văzut nici o reacţie la Consiliul de mediere pe care îl plătim ca să se implice în reglementarea profesiei şi să reprezinte drepturile şi interesele mediatorilor, potrivit legii medierii şi R.O.F. al C.M. Nu am văzut nici propunerile APMR care s-a autoerijat în reprezentant al mediatorilor, fără să asculte şi de opiniile altora şi fără a fi avut un mandat oficial din partea C.M. la discuţiile de la minister, unde şi-a însuşit explicaţiile neîntemeiate ale funcţionarilor respectivi şi s-a mulţumit să se simtă bagată în seamă, fără vreun efect benefic faţă de propunerile iniţiale ale minsterului. Desigur, acum ne aşteptăm la autolaudatio electoral, că a făcut şi a dres, ca şi la legea nr. 370/2009, dar în ambele cazuri, actele normative respective fiind insuficiente, contradictorii, cu reglementări ambigue sau nelegale (ca de ex. art. 75 şi la funcţionarea CM).

     Această lege ajută mai mult justiţiabilii decât să reprezinte o adevărată reformă a justiţiei, iar extinderea medierii este încă redusă şi discutabilă. Ea va precede aplicării codurilor de procedură de la 1 noiembrie 2011 probabil, este un pas înainte, dar nu unul hotărât, cu efecte incerte. Aşteptăm publicarea formei oficiale aprobate de guvern şi să intervenim măcar la parlament, căruia i-a fost transmisă pentru discutarea  în procedură de urgenţă. 

 x       x

REFERIRI LA MEDIERE ÎN LEGEA MICII REFORME ÎN JUSTIŢIE

– Proiect – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, aprobata in sedinta Guvernului din data de 23 iulie 2010

 Art. I. – Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:

6. La punctul 1 al alineatului 1 al articolului 108^1, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins: f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”

34. Articolul 613^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 613^1. – În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, în acţiunea de divorţ, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului. 

Primind cererea de divorţ, în cazul prevăzut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, preşedintele instanţei va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care, va fixa un termen de două luni în şedinţă publică. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.

În cazul cererii de divorţ prin acordul părţilor prevăzut de art. 38 alin. (2) lit.b) din Codul familiei, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei conform acordului de mediere şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ. Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii. Instanţa poate administra orice probă consideră necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.

Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanţa va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.”

35. După articolul 614, se introduce un articol nou, art.614^1 cu următorul cuprins:  „Art. 614^1. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul – verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

36. Articolul 720^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 720^1. – În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.

Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”

42. Articolul 720^7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 720^7 – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.  Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii. Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”

Art. II. – Alineatul (2) al articolului 38 din Codul familiei se modifică şi va avea următorul cuprins:   „(2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, în oricare din următoarele cazuri:    a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;   b) acordul părţilor este încheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori.”

Art. VIII. – Codul de procedură penală se modifică şi se completează după cum urmează:   1. Art.10 alin.1 litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.”

2. După art. 16 se introduce un articol nou, art.16^1, cu următorul cuprins:  “Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile

Art. 16^1 – (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.                 (2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile. (3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Art. X. – (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.  (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii sau să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă.

Art. XIV. – Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    x           x            x

       Redăm  si Declaraţiile de presă susţinute de primul-ministru Emil Boc la finalul şedinţei de Guvern din data de  23 iulie 2010. Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

       Guvernul a aprobat astăzi 23 iulie 2010 proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, act normativ care va conduce la scurtarea duratelor proceselor civile şi penale şi la reducerea costurilor justiţiei, a declarat primul-ministru Emil Boc, la finalul şedinţei Executivului.
         Proiectul de lege a fost transmis Parlamentului, cu solicitarea de a fi dezbătut şi aprobat în procedură de urgenţă.
          Primul-ministru Emil Boc a prezentat unele dintre cele mai importante aspecte ale proiectului de lege.
        Astfel, prin noile reglementări se preconizează instituirea obligaţiei judecătorului de a fixa termene procedurale scurte, chiar de la o zi la alta. “Nu vom mai avea termene în instanţă din trei în trei luni sau, uneori, chiar din şase în şase luni – depinde de nivelul instanţei – şi dimpotrivă, chiar în aceeaşi săptămână putem avea două sau trei termene pentru a soluţiona mai repede procesele aflate pe rolul instanţelor de judecată”, a explicat şeful Executivului.
        De asemenea, în scopul scurtării proceselor, a fost instituită regula potrivit căreia dacă unei persoane i s-a înmânat personal sau prin reprezentant citaţia pentru un termen de judecată, va fi prezumat ca are cunoştinţă şi de termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia a fost înmânată.
        O altă modificare constă în eliminarea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri prin care judecătoria soluţionează plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a unei sancţiuni. Astfel, plângerile în materie contravenţională, de competenţa judecătoriei, urmează a fi soluţionate de către această instanţă, în primă şi ultimă instanţă. Măsura are scopul de a nu aglomera rolul instanţelor de judecată, a afirmat primul-ministru, arătând că în 2009 au fost 174.000 de cauze la judecătorii şi la instanţele superioare, cele mai multe fiind plângeri împotriva proceselor verbale de constatare a contravenţiilor si de aplicare a amenzilor pentru nerespectarea regulilor de circulaţie.
       O modificare importantă a fost adusă şi în ceea ce priveşte executarea silită. „Din raţiune umanitară şi de protecţie socială am decis să instituim interdicţia evacuării din imobilele cu destinaţie de locuinţă, pe perioada iernii, pentru a nu trimite omul în stradă în această perioadă. Între 1 decembrie şi 1 martie nu pot avea loc aceste evacuări, cu excepţiile strict menţionate şi anume în situaţiile în care cel care solicită evacuarea nu are el o locuinţă”, a afirmat primul-ministru.
       O instituţie nouă introdusă prin proiectul de lege se referă la recunoaşterea vinovăţiei. Concret, dacă un inculpat îşi recunoaşte vinovăţia în faţa instanţei de judecată şi spune că probele care au fost administrate în faza de urmărire penală sunt corecte, procesul se încheie şi se reduce pedeapsa cu o treime sau se diminuează cu o pătrime amenda, dacă sancţiunea constă în aplicarea unei amenzi, a arătat premierul.
De asemenea, actul normativ instituie procedura împăcării părţilor, care înlătură răspunderea penală, pentru un anumit gen de infracţiuni de o gravitate mai redusă. “Dacă oamenii se înţeleg, pentru infracţiuni cu gravitate redusă instituim această posibilitate a împăcării părţilor”, a arătat primul-ministru.
      O altă reglementare se referă la extinderea procedurii medierii, prin care se poate găsi o cale comună de a soluţiona un conflict înainte sau în faţa instanţei, în cauzele comerciale şi de divorţ.
       La rândul său, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a afirmat că proiectul de lege adoptat astăzi de Guvern anticipează momentul implementării noilor coduri juridice, în special cele de procedură. „Am ajuns la concluzia că, până la momentul la care vom fi în măsură să şi fim pregătiţi cu sistemul judiciar să implementăm codurile, să venim cu o serie de soluţii corespondente celor din coduri, care să permită scurtarea duratei proceselor şi reducerea costurilor pentru cetăţeni, dar şi pentru aparatul de stat”, a explicat ministrul Justiţiei.
         Ministrul Predoiu a menţionat că sunt 42 de intervenţii punctuale pe Codul de procedură civilă, 61 pe Codul de procedură penală, 3 pe Codul penal, una la Codul familiei şi 6 asupra Legii privind organizarea judiciară.  „Proiectul de lege pe care l-am adoptat astăzi în Guvern este un pas înainte, o reformă importantă în domeniul Justiţiei”, a subliniat ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu.
 

Adoptarea codurilor nu este suficientă pentru a asigura reforma judiciară, fără extinderea medierii


         Mediator Asofronie Constantin

     Raportul Comisiei Europene pe justiţie 2010 pentru România trage un semnal de alarmă pentru cei care tărăgănează reforma sistemului judiciar românesc, susţinând că pentru aceasta nu este suficientă adoptarea codurilor! Din punctul nostru de vedere, susţinem că şi extinderea medierii ar fi permis paşi importanţi pentru realizarea acestei reforme, DAR NU EXISTĂ INTERES ŞI IMPLICARE DIN PARTEA MINISTERULUI JUSTIŢIEI ŞI CONSILIULUI DE MEDIERE!

      În raportul Mecanismului de cooperare şi verificare din iulie 2010, Comisia Europeana sunt indicate deficienţe importante în eforturile de a realiza progresele propuse şi promise  înainte de aderare, România dând dovada unui angajament politic insuficient de a sprijini procesul de reformă şi de a imprima direcţia acestui proces, iar factorii de decizie din sistemul judiciar au manifestat o anumita reticenţă de a coopera şi de a-şi asuma responsabilităţile în beneficiul reformei. 

         Deşi România a făcut paşi înainte prin adoptarea codurilor de procedură şi în unificarea jurisprudenţei (de exemplu, recursuri în interesul legii), instrumentele existente nu au produs încă o îmbunatăţire suficientă a situaţiei. Astfel, România a realizat puţine progrese efective din iulie 2009 în ceea ce priveşte trei indicatori ai reformei judiciare, şi anume eficienţa procedurilor, consecvenţa jurisprudenţei şi responsabilizarea sistemului judiciar.  De asemenea, în raport se arată că deficienţele legate de responsabilizare şi de procedurile disciplinare persistă, iar problema resurselor umane este una majoră. Comisia invită România să corecteze rapid aceste deficienţe pentru a redinamiza procesul de reformă, să asigure un sprijin politic larg pentru transparenţa în achiziţii publice, rezolvarea problemei de personal  şi pentru protejarea eficientă împotriva corupţiei şi a conflictelor de interese.

     “Faţă de ultimul raport al Comisiei, nu s-au realizat decât progrese limitate în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei procesului judiciar şi a consecvenţei jurisprudenţei. Acest aspect rămâne o deficienţă fundamentală a sistemului judiciar din România. Pentru majoritatea recomandarilor în acest domeniu, formulate de Comisie in iulie 2009, s-au luat numai măsuri parţiale, fiind necesare, în continuare, eforturi semnificative pentru punerea în aplicare a acestora”, se precizează în raport.

           “Ar trebui avute în vedere măsuri suplimentare de revizuire a organizării interne si a metodelor de lucru ale ICCJ pentru ca aceasta să se pronunţe exclusiv cu privire la elemente de drept, precum şi crearea unor complete specializate, cu respectarea principiilor de alocare aleatorie a cauzelor. ICCJ a pregatit, de asemenea, un proiect de lege detaliat destinat accelerării progreselor în ceea ce priveşte unificarea jurisprudenţei. Având în vedere situaţia bugetară dificilă cu care se confruntă, România ar trebui să încerce să îmbunătăţească eficienţa şi unificarea practicii judiciare şi printr-o reformă a sistemului de instanţe judecătoreşti şi a procedurilor”. Cu toate ca exista soluţii pragmatice în numeroase cazuri, acestea nu sunt adesea puse în practică, în timp ce magistraţii, asociaţiile profesionale şi societatea civilă încearcă să elimine lacunele prin iniţiative individuale (ca în mediere, nu?). Astfel, Comisia invită România să stabilească o cooperare stransa şi constructivă între diferiţii actori la nivel politic şi judiciar şi să consolideze angajamentul sistemului judiciar în favoarea reformei.

         Ministerul Justitiei a lansat, de asemenea, o consultare privind o strategie de reformă a justiţiei. CE apreciază că pregătirile pentru intrarea în vigoare a celor patru coduri noi, prevăzută acum pentru octombrie 2011, reprezinta o ocazie importantă de a realiza o reforma aprofundată a sistemului judiciar din România. Pentru a sprijini acest proces de reformă, Comisia invită România să valorifice sprijinul puternic al Parlamentului pentru codurile de procedură şi să extindă această voinţa politică şi la alte domenii.

     Faţă de criticile CE, sintetizez mai departe câteva concluzii privind măsurile de reformă a justiţiei care au legătură cu medierea:

       1) În Codul penal şi în unele legi speciale, ar trebui prevăzute sesizarea la plângere prealabilă şi împăcarea părţilor la mai multe infracţiuni cu pericol social scăzut şi la care, în general, reclamanţii urmăresc mai mult recuperarea prejudiciului, decât condamnarea infractorului;

        2) În Codurile de procedură trebuie prevăzută la unele cazuri determinate, obligativitatea procedurii prealabile de mediere înaintea sesizării organelor judiciare, actuala formulare privind recomandarea facultativă a medierii  de către judecător şi trimiterea la mediator pentru o şedinţă de informare asupra avantajelor medierii, fiind prea puţin. Există deja proceduri prealabile obligatorii în contenciosul administrativ şi alte materii, prin această obligare nefiind îngrădit accesul liber la justiţie, care potrivit deciziilor Curţii Constituţionale poate fi exercitat cu anumite limite. 

           3) Gratuitatea şedinţei de informare a părţilor de către  mediator este anticonstituţională, constituind obligarea acestuia la muncă forţată şi neretribuită, în condiţiile slabei promovări şi practicări a medierii, faţă de sumele de bani cheltuite de mediatori cu formarea, autorizarea, procurarea, amenajarea şi dotarea spaţiilor de lucru, promovarea, etc. Pentru această activitate, ca şi în cazul sprijinului judiciar, poate plăti MJLC o sumă rezonabilă în funcţie de numărul de şedinţe de informare.

            4) Avizarea acordului de mediere de către autoritatea tutelară la medierea unui divorţ cu încredinţarea de minori foştilor soţi, afectează grav independenţa mediatorului, valabilitatea acordului, încrederea în eficienţa medierii, poate deschide drumul avizării şi de către alte instituţii, care ar face acordul dependent de acestea, ceea ce este împotriva principiilor şi practicii naţionale şi internaţionale în mediere.  Acest aviz să fie luat de soţi de la autoritatea tutelară, ca act administrativ accesoriu acordului de mediere ce va fi înaintat instanţei pentru încuviinţare. 

         5) În aplicarea art. 6 din legea nr. 192/2006 privind medierea, cum a fost modificat de legea nr. 370/2009, organele judiciare să informeze părţile asupra posibilităţii medierii litigiului, prin înscrierea unei propoziţii în acest sens pe citaţie, la prima citare a părţilor. Faţă de reacţia dură şi reclamaţia unor avocaţi că prin aceasta instanţele fac reclamă mediatorilor, aprecierea este eronată şi disproporţionată, pentru că se face o informare neutră despre posibilitatea apelării la mediere, în general, fără trimiterea la anumiţi mediatori, asociaţii, centre, forme de exercitare a profesiei.

            6. În realizarea recomandării repetate a raportului CE pentru „cooperare stransă şi constructivă între diferiţii actori la nivel politic şi judiciara în favoarea reformei”, Consiliul de Mediere să colaboreze mai strâns, prin protocol, cu MJLC, iar mediatorii şi asociaţiile profesionale cu instanţele, pentru îmbunătăţirea legislaţiei, practicii în mediere, informării reciproce, promovării medierii, asigurării unui punct (birou) de informare publică la tribunale, afişării Tabloului mediatorilor, fixării de termene mai scurte la acordurile finalizate cu rezultat pozitiv, plasării de afişe sau alte materiale promoţionale despre mediere în incinta instanţelor, etc. 

               7. Consiliul de mediere să dovedească receptivitate, transparenţă şi disponibilitate în realizarea propunerilor de modificare a legislaţiei în domeniu, cu asociaţiile profesionale şi mediatorii neasociaţi sau cu comisia consultativă. Susţinerea numai de către una sau câteva asociaţii a unor puncte de vedere, fără consultarea celorlalte la MJLC sau parlament, este discriminatorie şi abuzivă faţă de prevederile legii medierii şi alte acte normative în domeniu. Aşa au apărut inadvertenţele şi greşelile din legea medierii  la modificările de anul trecut, nemaifiind de dorit astfel de acţiuni de importanţă deosebită pentru mediere şi mediatori.

           

Scandal între Barou şi Judecătoria Galaţi pe subiectul medierii


Vali Trufaşu, Adevarul, 17 iul 2010.    Susţineri eronate ale avocaţilor  şi preluare greşită de ziarist.

Mediatori juridici

Scandal de proporţii între judecătorii de la Judecătoria Galaţi şi avocaţii din baroul local! Motivul disputei: preşedinta Judecătoriei Galaţi a dispus ca pe citaţii să se facă reclamă la mediatorii juridici! (exprimare greşită, există doar mediatori, nu mediatori juridici). Avocaţii ameninţă cu proteste şi cu sesizarea CSM, deoarece consideră că este vorba despre concurenţă neloială şi depspre încălcarea flagrantă a legii.

Totul a pornit de la o decizie controversată a conducerii Judecătoriei, care a stabilit ca, pe citaţiile trimise părţilor în diferite procese, să se facă promovarea mediatorilor juridici ca principal instrument de stingere a litigiilor. Practic, avem de-a face cu o formă de reclamă mascată, care a iritat spiritele în Baroul Galaţi. Jos reclama! spun avocaţii.   Disputa a culminat cu organizarea unui Consiliu de Conducere al Baroului Galaţi, în care s-a decis să se ceară Judecătoriei Galaţi renunţarea la menţiunea de pe citaţiile trimise justiţiabililor:  „Aveţi posibilitatea de a soluţiona litigiul pe calea medierii, conform legii nr. 192/2006, apelând la un mediator autorizat”.   Avocaţii susţin că judecătorii fac publicitate mascată pentru mediatori şi crează o discriminare faţă de reprezentanţii Baroului. (Nota noastră: nu se face reclamă mediatorilor, ci se face promovarea medierii, în baza art. 6/lg.370/2009).

„Am luat decizia de a solicita Judecătoriei să elimine menţiunea referitoare la mediatori din citaţii. Este de domeniul evidenţei că se face o formă de promovare contrară legii şi care defavorizează avocaţii. Dacă nu se va da curs cererii noastre, vom sesiza Consiliul Superior al Magistraturii şi ne gândim şi la anumite forme de protest„, ne-a declarat decanul Baroului Galaţi, avocatul Mircea Breahnă.

De cealaltă parte, preşedintele Asociatiei Mediatorilor din Galaţi, Ecaterina Pricope, susţine că acţiunea Judecătoriei Galaţi s-a făcut în baza unui Protocol încheiat între asociaţia pe care o conduce şi instanţă.  „Nu este nici un fel de discriminare. Galaţiul nu este primul oraş din România unde justiţia le pune în vedere părţilor că pot apela la un mediator autorizat pentru stingerea conflictelor. Se întâmplă de luni bune la Judecătoria Oradea şi Judecătoria din Mangalia, ca să dau doar câteva exemple”, precizează Ecaterina Pricope.

Judecătoria Galaţi a avut o poziţie tranşantă în privinţa medierii juridice, devenită între timp mărul discordiei între avocaţi şi judecători.

„Ne obligă legea să recomandăm părţilor medierea. Legea 192/2006 a fost modificată, iar din luna martie 2010 judecătorii trebuie să le vorbească părţilor despre mediere. Am decis să anunţăm părţile o singură dată, prin menţionarea medierii în citaţiile trimise la primul termen de judecată”, ne-a declarat preşedintele Judecătoriei Galaţi, judecătoarea Diana Oancea.

Este discriminare? 

Avocaţii şi judecătorii nu se înţeleg nici măcar când vine vorba de stabilirea termenelor de judecată. Decanul Baroului Galaţi susţine că a fost sesizat de numeroşi avocaţi despre faptul că se acordă termene de judecată la intervale de doar câteva săptămâni în cazul medierilor, în timp ce pentru dosarele cu avocaţi, termenele pot ajunge şi până la opt luni.

Dacă un mediator a încheiat acordul de mediere, nu mai există niciun motiv să amânăm luni în şir dosarul. Termenele care se dau în aceste cazuri pot ajunge la cel mult o lună şi jumătate”, vine replica din partea preşedintelui Judecătoriei Galaţi.

  Nota noastra: In afara sustinerii aprige a unei blocari in trecut, opunandu-se dreptului justitiabililor de a alege sa solutioneze conflictul dintre ele pe cale amiabila, avocatii combat de fapt aplicarea art. 6 din legea 192/2006, modificata prin legea nr. 370/2009, tocmai pentru degrevarea instantelor de judecata de numarul mare de procese si scaderea cheltuielilor justitiei. In fond este vorba de renuntarea partilor la judecata si stabilirea unei solutii prin libera lor vointa, in functie de propriile interese si nevoi fara incalcarea legii, cu ajutorul unui tert neutru, impatial, independent – mediatorul. Celor care ne citesc blogul, ne urmaresc in presa scrisa si audiovizuala, le este usor sa inteleaga ce-i mana in lupta pe bravii avocati: pierderea unei bune parti din clientela, satula de expunerea publica, tergiversarea la nesfarsit a proceselor, impunerea unor solutii neconvenabile si uneori chiar ilegale, cu sprijinul avocatilor, piererea de timp pe holurle instantelor, blocarea afacerilor, etc. DAR ATENTIE, SCOPUL NU SCUZA MIJLOACELE, DOMNILOR AVOCATI! VETI FACE CA OAMENII SA NU VA MAI CAUTE, CA FRAIERII ATUNCI CAND O SA-SI DEA SEAMA DE AVANTAJELE MEDIERII, PROCEDURA PRACTICATA DE PESTE 50 DE AI IN STATELE OCCIDENTALE AVANSATE.  Medierea cultiva stingerea conflictelor, pe cand avocatii intretinerea lor, ca din asta traiesc, asistandu-si partea, cu mai multa sau mai putina profesionalitate, onestitate, intelegere, celeritate, deontologie.

Este loc pentru toata lumea, si daca ati terminat razboiul cu consilierii juridici, cu avocatii constitutionali ai lui Bota, cu magistratii, v-aţi luat e medatori? Lăsa-ţi-o mai uşor. Pana la urma aplica legea si ar fi bine sa o faca si avocatii, ca doar nu degeaba foarte multi sunt si mediatori. Desi nu prea este corect, nu?