Despre statutul profesiei de mediator, mediatorului, corpului profesional al mediatorilor
Mediator Asofronie Constantin
În ultima perioadă, în cadrul mai multor întruniri publice, şedinţe ale Consiliului de mediere sau comisiei consultative a asociaţiilor profesionale ale mediatorilor s-a vorbit despre „corpul profesional al mediatorilor”, fără ca acesta să fie definit în actul normativ de bază, respectiv Legea nr. 192/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator. De altfel, însăşi profesia de mediator apare în titlul legii şi al Capitolului al II-lea, dar nu are o definiţie sau explicaţie proprie, aşa cum nu este definit un statut al mediatorului, prin lege este stabilită „calitatea de mediator” pe care o poate dobândi o persoană în condiţiile prevăzute de art. 7. [1] Lipsa definiţiilor specifice ca şi a unor norme precise de exercitare a profesiei, de organizare unitară a mediatorilor în structuri asociative şi într-un corp profesional închegat, cu organe de conducere şi o funcţionare participativă, consultativă, democratică, a generat interpretări personale şi de grup contradictorii, iar încercarea Consiliului de mediere de a complini această lipsă a deraiat în anul 2011 în hotărâri contestabile care nu au contribuit la consolidarea corpului profesional al mediatorilor după 5 ani de la apariţia legii în România.
În această situaţie, pentru constituirea teoriei şi completarea legislaţiei trebuie să apelăm la cadrul legal şi doctrina altor profesii liberale, în rândul cărora este clară situarea profesiei de mediator. Deja o parte din discuţiile purtate până acum au conturat un consens relativ asupra definirii principalelor noţiuni cu care operăm în această profesie şi este cazul ca noul consiliu să consulte mediatorii şi să includă în proiectul de modificare a legii 192/2006 şi aceste reglementări absolut necesare, concomitent cu alte măsuri privind exercitarea profesiei, promovarea mai activă şi eficientă, introducerea obligativităţii medierii ca procedură preliminară apelării la organele judiciare şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale de către justiţiabili, în contextul mult aşteptatei reforme a justiţiei.
Astfel, putem defini corpul profesional al mediatorilor ca totalitatea mediatorilor autorizaţi şi care exercită profesia de mediator în condiţiile legii nr. 192/2006. Condiţiile de autorizare a mediatorilor şi de exercitare a profesiei sunt stabilite corespunzător în lege, fiind necesare mici completări din hotărârile consiliului şi actele normative ale altor profesii liberale. Aici ajungem să observăm acest „statut” al profesiei de mediator, de profesie liberală, trebuie inclus în lege, deşi este subînţeles, iar consiliul s-a asociat deja cu organele de conducere ale corpurilor profesionale ale altor profesii similare în Uniunea profesiilor liberale, structură asociativă federativă fără personalitate juridică şi administraţie comună permanentă. În acest context considerăm că nu mai este altceva de legiferat ca „statut al profesiei” drept act distinct, decât dacă se confundă cu alte statute.
De asemenea, pentru clarificare, nu considerăm că trebuie elaborat separat de lege un „statut al mediatorului” sau un „statut al profesiei” adoptat de consiliul de mediere sau corpul profesional din următoarele motive: medierea fiind o activitate de interes public [2], principalele aspecte care definesc statutul mediatorului trebuie reglementate în lege, această regulă este aplicabilă oricărei alte profesii de acelaşi statut, liberal, de interes public, iniţiativa legislativă poate aparţine guvernului, unor deputaţi sau senatori şi consiliului de mediere, ca autoritate de reglementare în domeniu, iar atributul de adoptare revine guvernului prin ordonanţă de urgenţă sau parlamentului prin lege de modificare şi completarea legii medierii. Un statut care ar trebui elaborat, pus în dezbatere şi adoptat de un congres sau conferinţă naţională ar fi „Statutul corpului profesional al mediatorilor”. Dacă şi alţi mediatori şi asociaţii ar face propuneri noului Consiliu de mediere, prin comisiile juridică şi consultativă, poate CM va fi mai receptiv decât la cele anterioare.
Adevărat este că actualelor e prevederi ale Capitolului II privind profesia de mediator şi statutul mediatorului sunt insuficiente şi trebuie ridicate în rang unele prevederi din unele hotărâri ale CM.
Filed under: Articole | Leave a comment »