Cum poti evita executarea silită


 Executarea silita reprezinta o situatie nedorita, in egala masura, de banci si de clientii acestora.
Gravitatea situatiei a declansat dezbateri ample, autoritatile competente au formulat o serie de recomandari pentru solutionarea cazurilor, iar institutiile de credit au creat mecanismele pentru aplicarea acestor recomandari.
In contextul amplorii cunoscute de cazurile de executare silita, Ministerul Finantelor a lansat Ghidul pentru restructurarea extrajudiciara a imprumuturilor cu garantii ipotecare, in scopul „de a stabili principii pentru a da posibilitatea imprumutatilor aflati in dificultate financiara sa isi indeplineasca obligatiile contractuale si a preveni, pe cat posibil, situatiile de executare silita a garantiilor ipotecare, care presupun, de regula, o procedura indelungata si costisitoare pentru imprumutator”.
Precizand ca „restructurarile imprumuturilor cu garantii ipotecare reprezinta o concesie, iar nu un drept”, ghidul indeamna debitorii sa contacteze bancile „in cel mai scurt timp posibil de la intervenirea situatiei de dificultate financiara”, pentru identificarea unei solutii in interesul comun al partilor.
„Partile vor lua in considerare si vor discuta, inainte de luarea oricaror masuri de executare silita a ipotecii si a altor garantii, orice solutii posibile de restructurare a imprumutului„, se precizeaza in ghid.
N.n.:  Negocierea intre client şi bancă poate fi făcută cu ajutorul unui mediator autorizat, specializat în domeniu finanţe-bănci, ce poate fi găsit pe site-ul nostru sau la Uniunea Mediatorilor Bancari.
In principiu, bancile, stimulate de cresterea alarmanta a creditelor neperformante, cu impact dramatic asupra profitabilitatii intregului sector bancar, au urmat indicatiile si au conceput o serie de scheme de restructurare.
Cel mai frecvent, solutiile propuse de banci prevad amanarea unei plati, in cazul unor probleme temporare; extinderea perioadei de creditare in scopul reducerii ratei lunare, aplicabila doar in cazul in care creditul nu este deja contractat pe perioada maxima; reducerea ratei lunare pe o anumita perioada de timp. Totodata, bancile recomanda clientilor care nu au disponibilitatile necesare pentru achitarea ratelor lunare sa apeleze la un girant.
Refinantarile, agresiv promovate in ultimii doi ani alaturi de cardul de credit, au vizat in special atragerea clientilor bun-platnici de la bancile concurente, conditiile de eligibilitate fiind deosebit de stricte, eliminand aproape automat clientii impovarti de plata ratelor lunare.
Masurile de restructurare sunt disponibile doar clientilor care pot face dovada diminuarii veniturilor nete realizate fata de cele luate in calcul la momentul acordarii creditelor, dar si ca acest fapt le creeaza dificultati in rambursarea lor. De asemenea, banca are in vedere comportamentul clientului pana in momentul solicitarii restructurarii.
In realitate, eficienta aplicarii masurilor de restructurare a fost redusa in majoritatea cazurilor, iar capacitatea de rambursare a debitorilor nu cunoscut o imbunatatire semnificativa.
Recent, Radu Ghetea, presedintele CEC Bank a declarat ca institutia pe care o reprezinta a restructurat 15% din portofoliul de credite care ar fi putut fi incadrate in categoria celor neperformante. Totodata, din imprumuturile restructurate, 75% dintre clientii au ajuns cu platile la zi.
Prin urmare, in pofida „bunelor intentii”, potentialul de reusita a masurilor de restructurare depinde, in mare masura, de capacitatea efectiva de plata a clientului, cu perspective reduse de imbunatatire in actualul mediu economic.
Cum se ajunge la executare?
In primul rand, clientul nu mai plateste ratele la credit. In primele luni de la incetarea platilor, banca trimite, in mod normal, mai multe notificari scrise la adresele declarate a debitorului si ale altor parti implicate in contractul de credit, precum codebitori si giranti. Totodata, reprezentantii bancii pot efectua vizite la domiciliu pentru recuperarea creditului sau banca poate recurge la serviciile unor agentii specializate de colectare.
Dupa aproximativ 100 de zile de la data incetarii platilor la credit, banca poate ceda contractul de credit unei firme de recuperare a datoriilor sau poate demara, pe cont propriu, procedura de executare silita.
Contractul de credit constituie titlu executoriu, ceea ce inseamna ca executorul se poate indrepta impotriva tuturor bunurilor mobile si imobile din proprietatea clientului, prezente si viitoare, pana in momentul stingerii creantei.
Bunurile executate sunt valorificate prin licitatii publice, majoritatea bancilor afisand anunturile de vanzare pe paginile proprii.
Preluare de pe www.ziar.com 29.03.2012, mediator Mihaela Gurău

Numărul cauzelor soluţionate prin mediere, în creştere


27/03/2012, http://www.membricsm.ro

Potrivit Raportului privind starea justitiei,  în anul 2011 justiţiabilii au recurs mai des la procedura medierii, ca metodă alternativă de soluţionare a litigiilor. Instanţele au încuviinţat 1525 de medieri în timpul proceselor, faţă de doar 258 de medieri în anul anterior. Datele statistice arată că această procedură a început să fie utilizată şi la nivelul parchetelor, unde deocamdată doar două cauze fiind soluţionate prin mediere.

Cu toate acestea, Consiliul Superior al Magistraturii a concluzionat că numărul mic al cauzelor în care părţile au apelat la mediere denotă faptul că instituţia, în forma sa actuală, nu şi-a atins scopul de a degreva instanţele, astfel încât se impune regândirea ei, pentru a-i asigura eficienţa.

În momentul de faţă, pe rolul Parlamentului se află o propunere legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a solicitat un punct de vedere Consiliului Superior al Magistraturii. Propunerea vizează, în principal, introducerea obligativităţii medierii în anumite cauze, precum şi unele aspecte legate de organizarea şi funcţionarea Consiliului de Mediere.

În şedinţa din 13 septembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat această propunere legislativă, formulând mai multe observaţii şi propuneri, transmise Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. Cu referire la aceeaşi propunere legislativă, Ministerul Justiţiei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să formuleze propuneri şi observaţii în cazul în care se vor identifica litigii pentru care se va aprecia că medierea trebuie să fie obligatorie, şi să identifice măsurile care pot fi luate în cazul în care îndrumarea la mediere de către judecători nu este respectată de părţi.

În şedinţa din 19 ianuarie , Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că este posibilă instituirea unor norme privind obligativitatea pentru anumite părţi, în anumite tipuri de litigii, de a se prezenta la şedinţa de informare şi au fost identificate unele tipuri de cauze în care s-ar putea reglementa medierea obligatorie, dar şi modalităţi de motivare a părţilor dintr-un litigiu de a apela la mediere, atât stimulative-recompensatorii, cât şi sancţionatorii, propunerile şi observaţiile formulate fiind înaintate Ministerului Justiţiei.

    Adrian Toni Neacsu, membru CSM: „ideea e ca in ritmul asta trebuie sa asteptam vreo 50 de ani sa ajungem pe la media de procese incheiate prin mediere prin Europa. alternativa ar fi desigur sa o declaram, legislativ, obligatorie.”

Nota AC: din pacate, guvernul Romaniei, surd la aceste recomandari a dat aviz negativ proiectului de lege depus la Senat! Ministrul Justitiei se lauda in Europa cu promovarea medierii ca alternativa la unele cazuri din justitie si solutie pentru degrevarea acesteia de dosare, cheltuieli, pentru reducerea termenelor si cresterea calitatii actului de justitie, dar in minister si guvern, apara interesele avocatilor si unor magistrati, care sunt impotriva acestei proceduri ieftine, rapide, confidentiale, civilizate, care asigura realizarea intereselor si nevoilor ambelor parti aflate in litigiu. Poate o vina este si a fostului Consiliu de mediere autor al unei actiuni de sabotare si joc cu doua fete ca si Ministerul Justitiei, poate ca situatia este paguboasa si datorita unor lacune din proiect, dar mai ales este vorba de interesul avocatilor, care constituie aproape jumatate dintre mediatori si joaca si ei la doua capete. In aceste conditii, degeaba spun progresistii din CSM un DA, iar restul celor implicati sau interesati, NU!  Pacat. Dar nu ne predam!

 Vedeti si incarcatura instantelor de judecata in 2011 in:

Peste 1000 de dosare per judecător în anul 2011

 27/03/2012, www.membricsm.ro

 

În cursul anului 2011, fiecare judecător a avut de soluţionat, în medie, mai mult de 1000 dosare, adică mai mult de dublul încărcăturii din anul 2007. Datele apar în Raportul privind starea justiţiei pe anul 2011, aprobat săptămâna trecută de Plenul CSM.

La nivelul ICCJ, din cele 121 posturi existente în schemă, au fost ocupate în medie 107 posturi. Încărcătura cu dosare de soluţionat, pe schemă, a fost de 833 cauze, iar cea pe judecător de 942 cauze.

 La nivelul curţilor de apel s-a înregistrat o încărcătură medie pe judecător de 1.034 cauze şi o încărcătură medie pe schemă de 950 dosare, ceea ce reprezintă o creştere de peste 80% comparativ cu anul 2007. Cei mai încărcaţi judecători sunt cei de Curtea de Apel Galaţi cu 1.468 dosare (955 dosare per judecător în anul 2010), urmată de Curtea de Apel Oradea cu 1.465 dosare (853 dosare pe rjudecător în anul 2010) şi Curtea de Apel Alba Iulia cu 1.314 dosare per judecător (816 dosare în anul 2010). Cel mai mic nivel de cauze pe judecător l-a înregistrat Curtea de ApelIaşi – 707 cauze (în creştere de la 466 dosare pe judecător în anul 2010).

În anul 2011, la nivelul tribunalelor s-a înregistrat o încărcătură medie/judecător de 1058 cauze (creştere cu 10% faţă de anul 2010) şi o încărcătură a cauzelor/schemă de 928 cauze (creştere cu 4% comparativ cu anul 2010). Faţă de anul 2007, reprezintă o creştere de peste 80% comparativ cu anul 2007. Cele mai încărcate instanţe sunt Tribunalul Bihor cu o încărcătură/judecător de 1.700 cauze, Tribunalul Prahova cu o încărcătură de 1.601 cauze şi Tribunalul Suceava cu 1.472 dosare per judecător. Instanţele cu încărcătura cea mai redusă pe judecător sunt Tribunalul Ialomiţa cu 635 cauze/judecător, Tribunalul Vâlcea cu 675 cauze şi Tribunalul Buzău cu 704 cauze pe judecător.

La nivelul judecătoriilor, s-a înregistrat o încărcătură medie a cauzelor pe schemă de 906 cauze şi o încărcătură per judecător de 1.101 cauze. Comparativ cu anul 2007, încărcătura per judecător a crescut cu 76%, iar încărcătura pe schemă, cu 69%. Instanţele cele mai încărcate sunt Judecătoria Cornetu (2.007 cauze pe schemă), Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti (1.839 cauze pe schemă), Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti (1.623 cauze pe schemă), Judecătoria Giurgiu (1.486 cauze pe schemă).

Cât priveşte instanţele militare, încărcătura este următoarea: 163 cauze pe judecător la Tribunalul Militar Bucureşti, 15 la Tribunalul Militar Iaşi, 13 la Tribunalul Militar Cluj, 16 la Tribunalul Militar Timişoara, 21la Tribunalul Militar Bucureşti, 34 la Curtea Militară de Apel.

 

Adunarea generală anuală a Asociaţiei Mediatorilor Galaţi


  În data de 24 martie 2012, între orele 11.00-13.00, a fost convocată adunarea generală anuală a membrilor Asociaţiei Mediatorilor Galaţi, la sediul său social, pentru darea de seamă asupra activităţii şi situaţiilor financiare pe anul 2011. Ordinea de zi şi alte elemente au fost aduse la cunoştinţă mediatorilor din asociaţie direct, prin telefon, mesaje şi în cadrul grupului de discuţii http://www.groups.google.com /mediatorigalati/, pe care va fi publicată darea de seamă şi bilanţul financiar.  Detalii, după desfăşurarea adunării generale.

Preşedinte AMG Constantin Asofronie

De ce nu acceptă, încă, băncile soluţionarea litigiilor cu clienţii prin mediere?


   Cum ne recuperăm banii de la bănci

Puterea.ro, Valentina Grigore/Actualitate/6 martie 2012

 Articolul citat dovedeşte încă o dată că reaua-credinţă a băncilor prin practici abuzive în relaţiile cu clienţii şi reticenţa faţă de soluţionarea amiabilă a litigiilor prin intermediul mediatorilor. Uniunea Mediatorilor Bancari şi ANPC au convins guvernul, Min. Finanţe şi BNR în 2010 să fie introdusă în OUG 50 această posibilitate avantajoasă pentru ambele părţi, dar băncile împing parcă pe clienţii prejudiciaţi spre procese lungi şi costisitoare, care fac şi reclamă proastă băncilor fără ca acestea să înţeleagă acest lucru, deşi există mediatori  autorizaţi conform legii 192/2006 de către Consiliul de mediere. Poate radiografia prezentată în articol de către ANPC va da de gândit băncilor, iar la Conferinţa „Medierea – reglementare pentru toţi” din Bucureşti, 18.03.2012 reprezentanţii instituţiilor de credit vor spune de ce nu recomandă sau acceptă medierea. Evenimentul este iniţiat de deputatul Alina Gorghiu şi Asociaţia „O şansă pentru viitor” şi se va desfăşura la Palatul Parlamentului începând cu orele 10.00 (Mediator Asofronie Constantin)

Băncile care au preceput comisioane abuzive sau au crescut nejustificat rata de dobândă au fost nevoie să returneze consumatorilor aproximativ 90.000 de euro. În urma reclamaţiilor, multe nereguli au fost soluţionate pe cale amiabilă prin intermediul Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor al Muncipiului Bucureşti (CPCMB).

Comisarii au primit, în cursul anului 2011, peste 2.000 de reclamaţii împotriva băncilor. Cele mai multe nereguli au vizat creşterea nejustificată a ratei de dobândă ori modificări ale marjei în cadrul ratei de dobândă, în condiţiile în care aceasta rămâne neschimbată, perceperea şi încasarea comisionului de risc sau de urmărire riscuri ori a comisionului de administrare credit şi cesionarea contractelor de credit către firmele de recuperare creanţe fără o informare prealabilă a consumatorilor. Cu toate acestea, potrivit comisarilor, în ultima perioadă a scăzut foarte mult numărul reclamaţiilor. “Băncile şi-au dezvoltat foarte mult departamentele de relaţii cu clienţii, astfel încât să se găsească soluţii pentru problemele acestora. Mai mult, toate amenzile date băncilor pe Legea 288 se raportează acum către BNR, astfel încât instituţiile bancare primesc puncte în minus”, a declarat comisarul Paul Anghel.

Ce puteţi face

Dacă sunteţi vizat de una dintre situaţiile descrise mai sus sau vă confruntaţi cu alte probleme legate de contractul de credit, trebuie, în primul rând, să vorbiţi cu reprezentanţii băncii. “Consumatorii trebuie să rezolve pe cale amiabilă situaţia cu operatorul economic. Înainte de a veni la noi, ei trebuie să obţină o hârtie de la bancă referitor la situaţia creditului”, recomandă Paul Anghel. Dacă încercarea de soluţionare amiabilă nu merge, atunci vă puteţi adresa Protecţiei Consumatorilor, comisarii instituţiei verificând dacă reclamaţia este întemeiată. În numeroase cazuri, problemele au fost soluţionate în favoarea clienţilor, prin restituirea sumelor precepute abuziv de bănci. “Instituţia noastră urmăreşte în cazul reclamaţiilor întemeiate rezolvarea cu celeritate pe cale amiabilă a aspectelor semnalate şi numai acolo unde nu este posibil instituţia financiară este sancţionată contravenţional. Pe anul trecut, băncile au primit amenzi de câteva zeci de milioane de lei”, spune reprezentantul CPCMB. În alte cazuri, se ajunge până la instanţă. “În acest moment, se află nu mai puţin de 100 de procese împotriva băncilor pe rolul instanţelor judecătoreşti. Au fost finalizate procese în urma reclamaţiilor primite. În mare parte, câştig de cauză a avut consumatorul. Acesta fie şi-a primit sumele vizate înapoi, fie au fost eliminate clauzele abuzive din contracte (gen comision de risc, comision de administrare, de gestionare etc.)”, a declarat Paul Anghel.

Citește în continuare