Procedura prealabilă a încercării medierii este constituțională. Medierea în contenciosul administrativ (III)


MEDIEREA ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV (III)

 Procedura prealabilă a încercării medierii este constituțională

Mediator Constantin Asofronie

    Prin legea nr. 115/2012 de modificare a legii nr. 192/2006 privind medierea, s-a introdus obligativitatea informării gratuite despre mediere anterior deschiderii unui proces, în anumite tipuri de cauze prevăzute la art. 60^1, iar în cazul neprezentării reclamantului la informare acesta era sancționat cu inadmisibilitatea acțiunii. Imediat au apărut reacții adverse, atât privind instituirea unei obligații  suplimentare care ar fi lungit procesul, cât și asupra îngrădirii accesului la justiție. Această procedură a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 266/ 07.05.2014, susținându-se că nu se poate impune o asemenea obligație pentru informare și la pct. 24 din decizie se arăta că că este și ineficientă dacă măcar nu se încearcă medierea.

     În spiritual acestei ultime motivații și spiritului Directivei nr. 52(88) CE, am propus completarea legii nr. 192/2006 și Codului de procedură civilă cu o procedură prealabilă obligatorie de încercare a soluționării litigiului prin mediere, în tipurile de cauze prevăzute la art. 60^1, cărora anterior li se impusese informarea prealabilă obligatorie.

     În plus, am propus corelarea legii medierii cu o astfel de clauză din contracte, adăugând la art. 2 din legea medierii un nou alineat cu următorul conținut:

    ”(6) Dacă părțile unui contract sau convenții au prevăzut în acestea o clauză de mediere pentru soluționarea litigiilor înainte de a se adresa unei instanțe sau altei instituții cu atribuții jurisdicționale, ele nu se pot depune o cerere de chemare în judecată fără dovada că au încercat soluționarea litigiului prin mediere.”

      Această prevedere nu are cum să fie considerate abuzivă, pentru că anterior deschiderii unui proces părțile au acceptat ele însele să încerce soluționarea litigiului prin mediere, la semnarea contractului sau convenției care conține clauza de mediere. Medierea nu este obligatorie, dar încercarea mai întâi a acesteia poate fi o condiție de primire a acțiunii, ca procedură prealabilă, corespunzând voinței părților, fără ca prin aceasta să se îngrădească dreptul de acces la justiție al părților,  dacă nu s-au înțeles prin mediere.

     Această ipoteză trebuie completată în legea medierii și C. Pr.civ. cu norme procedurale astfel încât să nu se aplice o sancțiune a inadmisibilității acțiunii dacă nu s-a încercat medierea:

    ”(7) Instanţa va dispune un nou termen până la care părțile se vor prezenta la mediator pentru informarea despre avantajele medierii și încercarea soluționării conflictului prin mediere, în caz de neîndeplinire de către părți a obligaţiei de a încerca soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau,  după declanşarea procesului, până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de alineatul (6) și de art. 60^1 alin. (1) din prezenta lege.”

     Neprezentarea dovezii nu este motiv de inadmisibilitate ca în cazul fostei proceduri de informare despre mediere, ci de recomandare sau trimitere de către judecător a părților să încerce medierea, în cazurile pretabile, ca să ia o decizie de acceptare sau nu a medierii în cunoștință de cauză. Față de această măsură, există prevederi cu măsura drastică a inadmisibilității acțiunii dacă nu o parcurge o procedură prealabilă obligatorie (art. 7 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 553 C.Pr.Civ. în cazul existenței în convențiile arbitrale a clauzei compromisorii, concilierea din art. 168 sau medierea și arbitajul din art. 180 din legea nr. 62/2011 a dialogului social, premergător declanșării conflictelor colective de muncă, etc.).

       Până în prezent, aceste proceduri prealabile nu au fost declarate neconstituționale ca îngrădind accesul la justiție. Faptul că spre deosebire de aceste proceduri, relativ gratuite, părțile ar suporta niște costuri minime pentru această procedură prealabilă de încercare a medierii, nu au legătură cu îngrădirea accesului la justiție, CCR admițând cu sport constituțional și drept comparativ european că în anumite situații, pentru buna administrare a justiției părților pot să li se impună anumite proceduri prealabile obligatorii, inclusiv cu suportarea unor costuri sub formă de taxe au alte cheltuieli temeinic justificate. Ori, inclusiv pentru realizarea dezideratului de reducere a cheltuielilor statului cu sistemul judiciar, se poate admite ca părțile să plătească eventualele cheltuieli cu încercarea medierii pentru că, în caz de reușită, scade numărul de dosare și procese pe rolul instanțelor, care scutesc statul și implicit contribuabilii de costuri mai mari.

      Pentru corelare, este necesară și modificarea Legii nr 554/2004 a contenciosului administrativ la art. 7 care prevede că: ”Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ori încercarea de soluționare a litigiului pe cale amiabilă prin mediere.”

      Pentru a echivala mai mult aceste proceduri prealabile și a încuraja părțile să încerce mai întâi soluționarea litigiului prin mediere, propunem introducerea și în legea nr. 192/2006 privind medierea și în legea contenciosului administrativ a prevederii că, ”dacă anterior depunerii unei acțiuni în instanță părțile au încercat să medieze litigiul și n-au reușit, reclamantul nu mai este obligat să parcurgă procedura prealabilă impusă de art. 7 din legea contenciosului administrativ.”

     Dacă ar exista asemenea prevederi legale în present, garamtăm că numărul de procese ale statului și cheltuielile sale judiciare ar scădea foarte mult, iar soluția identificată prin mediere ar conveni ambelor părți, față de impunerea uneia de către instanță, favorabilă numai unei părți sau niciuneia.

     În concluzie, similar actualei proceduri prealabile obligatorii prevăzute de legea contenciosului administrativ, procedura prealabilă de încercare a soluționării litigiului prin mediere este viabilă, posibilă și constituțională, poate oferi o soluție avantajoasă pentru ambele părți aflate în litigiu și ar reduce foarte mult numărul de dosare având ca obiect contenciosul administrativ, implicit cheltuielile judiciare și ar scuti statul de cheltuieli mai mari cu procesele pierdute din cauza proastei aplicări a legii, neasumării răspunderii, nepunerii la dispoziție a unor informații publice, neacordării unui drept justificat, la care să se adauge și daune-interese, penalități, majorări.

Anunțuri

Medierea în contenciosul administrativ (II)


Propunerile Asociației Mediatorilor Galați de modificare a legislației (2012, 2014, 2015)

Mediator Asofronie Constantin, Galați

 I. Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator se modifică după cum urmează:

3. După alin.(5) al art. 2 se introduce 9 noi alineate, alin.(6) –(14), cu următorul cuprins:

”(6) Dacă medierea a fost prevăzută drept procedură prealabilă de rezolvare a litigiilor în cadrul contractelor civile, comerciale, administrative, de muncă sau de altă natură, părțile sunt obligate să încerce mai întâi procedura de mediere înainte de a deschide acțiunea în instanță.”

”(7) Instanţa va dispune un nou termen până la care părțile se vor prezenta la mediator pentru informarea despre avantajele medierii și încercarea soluționării conflictului prin mediere, în caz de neîndeplinire de către părți a obligaţiei de a încerca soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau, după declanşarea procesului, până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de alineatul (6) și de art. 60^1 alin. (1) din prezenta lege.”

”(8) Instanța nu va aproba cererea reconvențională formulată de pârât în condițiile art. 209 C. proc. civ. dacă acesta nu a încercat să ajungă la o înțelegere cu reclamantul până la primul termen de judecată.”

”(9) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de muncă izvorâte din contractele de muncă și raporturile de serviciu, referitoare la drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă. Dacă părțile au încercat soluționarea litigiului de muncă prin mediere, nu sunt obligate să urmeze procedura prealabilă de conciliere prevăzută de Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

(10) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor din materia contenciosului administrativ, referitor la litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale.

(11) Dacă părțile au încercat soluționarea litigiului administrativ prin mediere, nu mai sunt obligate să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ.

(12) În cazul în care părţile cu interese opuse apelează la un mediator, în condiţiile prezentei legi, procedura administrativă se suspendă la cererea acestora până la finalizarea medierii, dar nu mai mult de 30 zile calendaristice.

(13) Dacă două sau mai multe părţi cu interese opuse participă în cadrul procedurii administrative, autoritatea sau instituţia publică va încerca pe tot parcursul acesteia să se ajungă la încheierea unui acord de mediere, total sau doar asupra unor aspecte disputate.

(14) Dacă autoritatea publică participantă la procedură acceptă rezultatul medierii, face menţiune despre aceasta în actul administrativ după finalizarea procedurii.”

Justificarea propunerii:

(6)- (8): Dacă părțile însele au inclus clauza medierii în contracte este normal să încerce mai întâi soluționarea prin mediere a litigiilor dintre ele, aceasta neîngrădindu-le accesul ulterior la justiție dacă nu s-au înțeles prin mediere. Este o aplicare practică eficientă a dezioderatului degrevării instanțelor de procese care se pot rezolva pe cale amiabilă.

Avem în vedere și faptul că, potrivit art. 21 (1) C. proc.civ. ”Judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.” și ”(2) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.”

 (9)- (14) Se extind domeniile de aplicare a procedurii de mediere și la alte materii, precum dreptul muncii (procedura fiind prevăzută în Codul muncii și legea dialogului social) și contenciosului administrativ (aceasta făcând obiectul proiectului Codului de procedură admin.).

  1. Art. 6 se modifică după cum urmează:

”Art. 6 – (1) Organele judiciare și arbitrale, alte autorități cu atribuții jurisdicționale, precum și orice alte autorități și instituții publice care, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, constată existența unor dispute care pot fi soluționate pe cale amiabilă, informează persoana, sau după caz, persoanele aflate în conflict asupra posibilității de a recurge la procedura medierii și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictelor dintre ele.

(2) De asemenea, informarea asupra avantajelor medierii se poate face de către avocat, consilier juridic, notar public, precum și orice altă persoană care exercită o profesie de natură juridică sau administrativă, consemnându-se în scris despre aceasta la cererea persoanelor interesate.”

Justificarea propunerii:

În primul rând, art. 6 a fost completat instituind practice obligația generală a autorităților publice de a informa persoanele cu privire la existența, posibilitatea de parcurgere și avantajele procedurii de mediere, fără a limita această obligație la sfera organelor judiciare, ori de câte ori există un conflict, fie judiciar, fie extrajudiciar. O asemenea obligație trebuie să existe din partea autorităților și instituțiilor publice, desigur în cadrul atribuțiilor pe care ele le exercită,pentru că medierea este facultative pentru părți, dar este o modalitate de soluționare a disputelor pe care statul

și-a asumat obligația să o promoveze, în cadrul măsurilor de reformă a justiției, de reducere a cheltuielilor judiciare și de aliniere la politicile europene stabilite prin directive și recomandări cu privire la mediere, rezultând că pentru stat această informare nu este facultativă, ci obligatorie.

În al doilea rând, pentru profesiile libere juridice, informarea privind existența, posibilitatea de parcurgere și avantajele procedurii de mediere trebuie prevăzută înlege, însă ca fiind o facultate, ținând cont de circumstanțele cauzei și normele de deontologie a acestor categorii de profesioniști ai dreptului.

  1. Alineatul (1) al articolului 60^1 se modifică și va avea următorul cuprins:

”Art. 60^1- (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au încercat soluționarea conflictului prin mediere, în următoarele materii: (…)

e) în conflictele de muncă izvorâte din contractele de muncă și raporturile de serviciu; dacă părțile au încercat soluționarea litigiului de muncă prin mediere, nu sunt obligate să urmeze procedura prealabilă de conciliere prevăzută de Legea nr. 62/2011 a dialogului social;

f) – nemodificat;

g) în domeniul contenciosului administrativ, privind litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale; încercarea de soluționare a litigiului prin mediere constituie în acest caz procedură prealabilă potrivit legii contenciosului administrativ;

h) în domeniul contractelor locative dintre proprietari sau locatari și asociațiile de proprietari sau locatari, precum și între aceștia / acestea și furnizorii de servicii de utilitate publică ori de prestări servicii de orice altă natură.

i) în litigiile decurgând din raporturile de asigurare de răspundere civilă și de bunuri pentru pagubele cauzate prin accidente de circulație;”

Justificarea propunerii:

Se pot extinde domeniile de aplicare a procedurii de mediere față de cele actuale, fiind în concordanță și cu prevederile unor legi speciale în domeniile respective (muncă, asigurări, contracte, etc.).

Deși instanțele sunt sufocate de procese, statul acceptă foarte rar medierea, iar sistemul judiciar nu o recomandă suficient


DEȘI INSTANȚELE SUNT SUFOCATE DE PROCESE, STATUL ACCEPTĂ FOARTE RAR MEDIEREA, IAR SISTEMUL JUDICIAR NU O RECOMANDĂ SUFICIENT (medierea in contenciosul administrativ I)
Analizele anuale ale Ministerului Justiției, CSM și instanțelor conțin date statistice de speriat privind numărul foarte mare de dosare care sufocă sistemul judiciar românesc, deși s-a încheiat un cincinal de la mica și apoi marea reformă în justiție. S-au tot făcut modificări la codurile principale și alte legi cu elemente de procedură pentru simplificarea demersurilor justițiabililor, pentru reducerea termenelor de judecată, reducerea cheltuielilor statului și implicit ale contribuabililor, pentru reducerea numărului de dosare per judecător /procuror, s-au creat alternative la proces ca arbitrajul, medierea, concilierea și totuși aglomerația la unele instanțe a crescut. S-au modernizat sediile înmulțindu-se numărul sălilor de judecată și judecătorilor, chiar dacă s-au desființat câteva judecătorii cu volum de lucru mai mic, se monitorizează justiția și reformele ei de către Comisia Europeană prin mecanismul MCV și … degeaba. DE CE?

În primul rând tendința românilor de a-și rezolva conflictele în special prin judecată nu a scăzut, pe mulți satisfacția obținerii drepturilor prin procese îi orbește să pornească procese și pentru foarte multe lucruri mărunte.

Apoi, răspunderea unor factori de decizie nu a crescut ca să respecte legea și să nu nedreptățească cetățenii, se implică puțin să rezolve ei situațiile litigioase pe cale administrativă, din cauza lipsei culturii juridice, fricii de eventualele reclamații mai sus sau … la instanțe, preferă scuza legislației stufoase, incomplete și contradictorii sau comit conștienți abuzuri contra salariaților sau solicitanților externi, crezând că justiția … ține cu instituțiile de stat.

În al treilea rând, deși Uniunea Europeană promovează de peste 10 ani căi alternative de soluționare a litigiilor – arbitrajul, medierea, concilierea, platforma SAL-SOL, inclusiv pentru descurajarea proceselor și găsirea de soluții pe cale amiabilă, mai convenabile pentru părți, mai rapide, mai ieftine, confidențiale, avantajoase pentru toate părțile litigiului, aceste proceduri ADR sunt puțin folosite în România și nu sunt promovate decât sporadic, neconvingător, cu greșeli, necrezându-se în aceste avantaje arhicunoscute.

Este uneori vizibilă și reacția conservatoare a sistemului judiciar de a se considera singurul în măsură să tranșeze orice fel de litigii, pentru a folosi pârghia încărcăturii mari a instanțelor pentru pretenții salariale și de altă natură, deși aduce a masochism și se consideră eronat, prin indicatori, că este mai importantă cantitatea dosarelor pe rol decât calitatea actului de justiție.

Din toate aceste motive și altele cunoscute, s-a ajuns de exemplu la 13.000 de dosare noi înregistrate la Tribunalul București și peste 3 milioane anual pe întreaga țară! În ultimii 5 ani a crescut în special numărul de dosare pe linia contenciosului administrativ, a dreptului muncii, legate de neacordarea sau tăierea unor drepturi salariale, concedieri, tăierea sau impunerea recalculării pensiilor, revendicări de proprietăți, autorizații, informații publice.

Dintre motivele invocate mai sus, doresc să mă opresc asupra litigiilor cetățenilor cu statul, unde se înregistrează un număr nesemnificativ de rezolvări a problemelor reclamate în procedura prealabilă a contenciosului administrativ. Arbitrajul nu se aplică, concilierea înseamnă de fapt această procedură prealabilă iar medierea nu se acceptă de instituțiile de stat din obișnuința unei poziții de forță a statului în raport cu cetățeanul și de frica răspunderii și din lipsa reglementărilor exprese ale legii, deși această procedură de rezolvare pe cale amiabilă a litigiilor este foarte posibilă, este recomandată și are numeroase avantaje.

Se poate tăia nordul gordian și se poate aplica medierea în aceste litigii cu succes încă, dar instituțiile publice și instanțele trebuie să aibe la îndemână un cod de procedură administrativă sau măcar partea aferentă din Codul civil existent care să conțină referințe exprese la folosirea medierii. Apoi trebuie să înceteze să dea vina reciproc unii pe alții. Ce s-a făcut și se poate face pentru asta vom prezenta în materialul următor. Încheiem cu o radiografie pe această temă la Tribunalul București.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Treaba+functionarilor+facuta+de+judecatori

Medierea în faza executării silite


Procedura de executare silită presupune dezavantaje atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, iar posibilitatea ca părţile să ajungă la un consens e dificil de prefigurat. Cu toate acestea, identificarea unei soluţii amiabile reciproc avantajoase nu este imposibilă

Chiar dacă parafarea unei înţelegeri între părţi cu interese contrarii presupune concesii reciproce, cei implicaţi au posibilitatea de a obţine o rezolvare satisfăcătoare din ambele perspective şi, de ce nu, chiar păstrarea unui partener de afaceri.

În acest scop, medierea reprezintă un mijloc eficient prin care se poate negocia şi concretiza acordul părţilor, cu riscuri minime pentru creditor şi în condiţii acceptabile pentru debitor. Chiar dacă în România medierea nu şi-a câştigat deocamdată locul pe care îl ocupă în sisteme de drept cu tradiţie în soluţionarea alternativă a disputelor, utilizată corect şi aplicată de adevăraţi profesionişti, ea poate contribui semnificativ la soluţionarea disputelor în orice fază a acestora, inclusiv a executării silite.

Maria Necula, avocat senior, Ţuca Zbârcea & Asociaţii

Continuarea pe: http://www.capital.ro/medierea-in-faza-executarii-silite.html

 

LEGEA MICII REFORME ÎN JUSTIŢIE – 202/2010 – referinţe la mediere


Selecţie realizată de Mediator Asofronie Constantin, din forma trimisa spre promulgare

Art. I. – Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:

9. La articolul 108^1 alineatul 1 punctul 1, după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins: „f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.”

Citește în continuare

Adoptarea codurilor nu este suficientă pentru a asigura reforma judiciară, fără extinderea medierii


         Mediator Asofronie Constantin

     Raportul Comisiei Europene pe justiţie 2010 pentru România trage un semnal de alarmă pentru cei care tărăgănează reforma sistemului judiciar românesc, susţinând că pentru aceasta nu este suficientă adoptarea codurilor! Din punctul nostru de vedere, susţinem că şi extinderea medierii ar fi permis paşi importanţi pentru realizarea acestei reforme, DAR NU EXISTĂ INTERES ŞI IMPLICARE DIN PARTEA MINISTERULUI JUSTIŢIEI ŞI CONSILIULUI DE MEDIERE!

      În raportul Mecanismului de cooperare şi verificare din iulie 2010, Comisia Europeana sunt indicate deficienţe importante în eforturile de a realiza progresele propuse şi promise  înainte de aderare, România dând dovada unui angajament politic insuficient de a sprijini procesul de reformă şi de a imprima direcţia acestui proces, iar factorii de decizie din sistemul judiciar au manifestat o anumita reticenţă de a coopera şi de a-şi asuma responsabilităţile în beneficiul reformei. 

         Deşi România a făcut paşi înainte prin adoptarea codurilor de procedură şi în unificarea jurisprudenţei (de exemplu, recursuri în interesul legii), instrumentele existente nu au produs încă o îmbunatăţire suficientă a situaţiei. Astfel, România a realizat puţine progrese efective din iulie 2009 în ceea ce priveşte trei indicatori ai reformei judiciare, şi anume eficienţa procedurilor, consecvenţa jurisprudenţei şi responsabilizarea sistemului judiciar.  De asemenea, în raport se arată că deficienţele legate de responsabilizare şi de procedurile disciplinare persistă, iar problema resurselor umane este una majoră. Comisia invită România să corecteze rapid aceste deficienţe pentru a redinamiza procesul de reformă, să asigure un sprijin politic larg pentru transparenţa în achiziţii publice, rezolvarea problemei de personal  şi pentru protejarea eficientă împotriva corupţiei şi a conflictelor de interese.

     “Faţă de ultimul raport al Comisiei, nu s-au realizat decât progrese limitate în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei procesului judiciar şi a consecvenţei jurisprudenţei. Acest aspect rămâne o deficienţă fundamentală a sistemului judiciar din România. Pentru majoritatea recomandarilor în acest domeniu, formulate de Comisie in iulie 2009, s-au luat numai măsuri parţiale, fiind necesare, în continuare, eforturi semnificative pentru punerea în aplicare a acestora”, se precizează în raport.

           “Ar trebui avute în vedere măsuri suplimentare de revizuire a organizării interne si a metodelor de lucru ale ICCJ pentru ca aceasta să se pronunţe exclusiv cu privire la elemente de drept, precum şi crearea unor complete specializate, cu respectarea principiilor de alocare aleatorie a cauzelor. ICCJ a pregatit, de asemenea, un proiect de lege detaliat destinat accelerării progreselor în ceea ce priveşte unificarea jurisprudenţei. Având în vedere situaţia bugetară dificilă cu care se confruntă, România ar trebui să încerce să îmbunătăţească eficienţa şi unificarea practicii judiciare şi printr-o reformă a sistemului de instanţe judecătoreşti şi a procedurilor”. Cu toate ca exista soluţii pragmatice în numeroase cazuri, acestea nu sunt adesea puse în practică, în timp ce magistraţii, asociaţiile profesionale şi societatea civilă încearcă să elimine lacunele prin iniţiative individuale (ca în mediere, nu?). Astfel, Comisia invită România să stabilească o cooperare stransa şi constructivă între diferiţii actori la nivel politic şi judiciar şi să consolideze angajamentul sistemului judiciar în favoarea reformei.

         Ministerul Justitiei a lansat, de asemenea, o consultare privind o strategie de reformă a justiţiei. CE apreciază că pregătirile pentru intrarea în vigoare a celor patru coduri noi, prevăzută acum pentru octombrie 2011, reprezinta o ocazie importantă de a realiza o reforma aprofundată a sistemului judiciar din România. Pentru a sprijini acest proces de reformă, Comisia invită România să valorifice sprijinul puternic al Parlamentului pentru codurile de procedură şi să extindă această voinţa politică şi la alte domenii.

     Faţă de criticile CE, sintetizez mai departe câteva concluzii privind măsurile de reformă a justiţiei care au legătură cu medierea:

       1) În Codul penal şi în unele legi speciale, ar trebui prevăzute sesizarea la plângere prealabilă şi împăcarea părţilor la mai multe infracţiuni cu pericol social scăzut şi la care, în general, reclamanţii urmăresc mai mult recuperarea prejudiciului, decât condamnarea infractorului;

        2) În Codurile de procedură trebuie prevăzută la unele cazuri determinate, obligativitatea procedurii prealabile de mediere înaintea sesizării organelor judiciare, actuala formulare privind recomandarea facultativă a medierii  de către judecător şi trimiterea la mediator pentru o şedinţă de informare asupra avantajelor medierii, fiind prea puţin. Există deja proceduri prealabile obligatorii în contenciosul administrativ şi alte materii, prin această obligare nefiind îngrădit accesul liber la justiţie, care potrivit deciziilor Curţii Constituţionale poate fi exercitat cu anumite limite. 

           3) Gratuitatea şedinţei de informare a părţilor de către  mediator este anticonstituţională, constituind obligarea acestuia la muncă forţată şi neretribuită, în condiţiile slabei promovări şi practicări a medierii, faţă de sumele de bani cheltuite de mediatori cu formarea, autorizarea, procurarea, amenajarea şi dotarea spaţiilor de lucru, promovarea, etc. Pentru această activitate, ca şi în cazul sprijinului judiciar, poate plăti MJLC o sumă rezonabilă în funcţie de numărul de şedinţe de informare.

            4) Avizarea acordului de mediere de către autoritatea tutelară la medierea unui divorţ cu încredinţarea de minori foştilor soţi, afectează grav independenţa mediatorului, valabilitatea acordului, încrederea în eficienţa medierii, poate deschide drumul avizării şi de către alte instituţii, care ar face acordul dependent de acestea, ceea ce este împotriva principiilor şi practicii naţionale şi internaţionale în mediere.  Acest aviz să fie luat de soţi de la autoritatea tutelară, ca act administrativ accesoriu acordului de mediere ce va fi înaintat instanţei pentru încuviinţare. 

         5) În aplicarea art. 6 din legea nr. 192/2006 privind medierea, cum a fost modificat de legea nr. 370/2009, organele judiciare să informeze părţile asupra posibilităţii medierii litigiului, prin înscrierea unei propoziţii în acest sens pe citaţie, la prima citare a părţilor. Faţă de reacţia dură şi reclamaţia unor avocaţi că prin aceasta instanţele fac reclamă mediatorilor, aprecierea este eronată şi disproporţionată, pentru că se face o informare neutră despre posibilitatea apelării la mediere, în general, fără trimiterea la anumiţi mediatori, asociaţii, centre, forme de exercitare a profesiei.

            6. În realizarea recomandării repetate a raportului CE pentru „cooperare stransă şi constructivă între diferiţii actori la nivel politic şi judiciara în favoarea reformei”, Consiliul de Mediere să colaboreze mai strâns, prin protocol, cu MJLC, iar mediatorii şi asociaţiile profesionale cu instanţele, pentru îmbunătăţirea legislaţiei, practicii în mediere, informării reciproce, promovării medierii, asigurării unui punct (birou) de informare publică la tribunale, afişării Tabloului mediatorilor, fixării de termene mai scurte la acordurile finalizate cu rezultat pozitiv, plasării de afişe sau alte materiale promoţionale despre mediere în incinta instanţelor, etc. 

               7. Consiliul de mediere să dovedească receptivitate, transparenţă şi disponibilitate în realizarea propunerilor de modificare a legislaţiei în domeniu, cu asociaţiile profesionale şi mediatorii neasociaţi sau cu comisia consultativă. Susţinerea numai de către una sau câteva asociaţii a unor puncte de vedere, fără consultarea celorlalte la MJLC sau parlament, este discriminatorie şi abuzivă faţă de prevederile legii medierii şi alte acte normative în domeniu. Aşa au apărut inadvertenţele şi greşelile din legea medierii  la modificările de anul trecut, nemaifiind de dorit astfel de acţiuni de importanţă deosebită pentru mediere şi mediatori.

           

DEZINFORMAREA PRIVIND PROCEDURILE PREALABILE OBLIGATORII PRIN MEDIERE ÎN LEGEA „MICA REFORMĂ” A JUSTIŢIEI


Mediator Asofronie Constantin

FOARTE IMPORTANT:  https://mediereagalati.wordpress.com/2010/07/07/studiu-privind-situatia-practicarii-medierii-in-romania-in-anul-2010/

TĂCEREA  JURIŞTILOR ŞI ALTOR MEDIATORI PREGĂTIŢI NAŞTE MONŞTRI!  MAI ALES CÂND ACEASTA SE CUMULEAZĂ CU INTERESELE OBSCURE ALE UNOR FORMATORI OBSEDAŢI DE CÂŞTIGURI DIN FABRICAREA ŞI AUTORIZAREA MIILOR DE MEDIATORI FĂRĂ LUCRU PE BANDĂ RULANTĂ  ŞI CU NAIVITATEA UNOR  PROPAGANDIŞTI  CE PREIAU FĂRĂ DISCERNĂMÂNT AMĂGIREA PRIMILOR, RIDICÂND-O LA RANG DE CONSTATĂRI ŞI CONCLUZII SAVANTE! 

Am încercat cu tot respectul să atenţionăm că lansarea de praf în ochii mediatorilor cu procedura prealabila obligatorie prin mediere este o manipulare şi pentru că vedem că materialele respective nu sunt retrase, vom pune degetul pe rană şi vom combate juridic asemenea susţineri fără temei, care induc în eroare mediatorii, îi manipulează pe cei care bat la porţile formatorilor şi amăgesc încă o dată peste 2000 de mediatori care nu au de lucru.  

NU ÎNŢELEG CA JURIST CU VREO 14 ANI PRACTICĂ, UNDE APARE OBLIGATIVITATEA PROCEDURII PREALABILE, ÎN PROIECTUL DE LEGE CU „MICA REFORMĂ ÎN JUSTIŢIE” ,  PUBLICAT PE SITE-UL MINISTERULUI JUSTIŢIEI! 

DE CE SE DEZINFORMEAZĂ ATUNCI LUMEA? CUM POT RESPECTIVII SĂ TRAGĂ O ASEMENEA CONCLUZIE GRESITA?  Peste tot apare numai daca” si pot„:

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.”

„În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”

„Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii.”

ESTE FOARTE GRAV CA ACEST CONSILIU NU SUSTINE OBSERVAŢIA MEA PUBLICATĂ DUPĂ CONSULTAREA DECLANŞATA DE DNA KIBEDI, ACORDUL DE MEDIERE NU TREBUIE AVIZAT DE AUTORITATEA TUTELARA, CI PARTILE SA PREZINTE UN AVIZ DE LA ACEASTA ALATURI DE ACORDUL DE MEDIERE. AJUNGE CA INSTANTA TREBUIE SA-L VERIFICE SI SA-L INCUVIINTEZE, NU MAI TREBUIE AVIZAT. Aceasta ar deschide drumul avizarilor de la toate institutiile care au legatura cu obiectul medierii.  Si asa acordul nu este obligatoriu, si asa nu este un inscris autentic, ci sub semnatura privata, valabil relativ numai intre parti, ajunge munca mediatorului aproape nula, depinzand totul de altii. Ce să mai zic de neplata consultarii mediatorului, de unde până acum unii impuneau plata şi pentru un antecontract de mediere inventat…CU PĂRERE DE RĂU CĂ EMIT ASTFEL DE OPINII ŞI NU ACCEPTĂ REALITATEA CRUDĂ, MĂ ÎNTREB ATUNCI UNDE VEDE ZENO SUSTAC ŞI FĂNUŢA LISMAN proceduri prealabile obligatorii?    

ESTE FOARTE GRAV CEI DIN CONSILIUL DE MEDIERE  NU REACŢIONEAZĂ ÎN NICIUN FEL,  DAR PROMIT CA VOM AVEA DE LUCRU GRAMADĂ DE ACUM INCOLO. DE CE NU SE DEZBAT RĂSPUNURILE LA CONSULTAREA DECLANŞATĂ ÎN LUNA IUNIE PRIVIND ACEASTĂ LEGE ŞI NU SE CONSULTĂ ASOCIAŢIILE MĂCAR PRIN COMISIA CONSULTATIVĂ CARE ŞOMEAZĂ ŞI EA?!?

SUNT GATA SĂ PARTICIP LA ÎNTOCMIREA UNOR OBSERVAŢII ŞI PROPUNERI CĂTRE MINISTERUL JUSTIŢIEI, GUVERN, CONSILIUL LEGISLATIV  ŞI PARLAMENT,  AŞA CUM AF FĂCUT-O ŞI ÎN TOAMNA TRECUTĂ PENTRU A NU FI INCLUSE NIŞTE PREVEDERI ABUZIVE ÎN LEGEA NR. 370/2009 DE MODIFICARE A LEGII NR. 192/2006.  CINE SE MAI OCUPĂ DE ASTA ÎN CONSILIU MĂ POATE GĂSI ORICÂND DISPONIBIL PENTRU UN ASEMENEA LUCRU DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ PENTRU PROFESIA NOASTRĂ ŞI ŞANSA MEDIERII ÎN ROMÂNIA! Dacă s-a făcut totuşi ceva şi MJLC nu a luat în seamă CM, nu este o cauză pierdută, mai este timp până la toamnă, că guvernul nu a fost abilitat să emită ordonanţe în acest domeniu, cu atât mai mult cu cât abia s-au promulgat codurile de procedură civilă şi penală, iar intrarea în vigoare a acestora şi a Codurilor civil şi penal au fost hotărâte pentru  octombrie 2010.   

PĂCAT ŞI DE PRELUAREA ERONATĂ A UNOR SUSŢINERI NEFONDATE, DUCÂND MAI DEPARTE DEZINFORMAREA ŞI MANIPULAREA MEDIATORILOR…  HALAL PROMOVAREA MEDIERII DE CĂTRE DOI MEMBRI AI ACESTEI COMISII!