Obligaţia de înscriere a mediatorilor în corpul profesional nu este ilegală şi neconstituţională


Mediator Asofronie Constantin – Galaţi

Deşi organizarea alegerilor nu are nici o legătură cu art. 24 şi modificările propuse, votul fiind neîngrădit şi individual pentru toţi mediatorii autorizaţi, o să argumentăm în continuare de ce nu este ilegală obligarea mediatorilor la înscrierea în corpul profesional, ca şi la alte profesii foarte liberale!

În primul rând, din art. 24 al legii nr. 192/2006 modificată şi completată de legea nr. 370/2009 se prevede: „Art. 24. — Mediatorii se constituie în asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor, şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale în condiţiile legii.” Este foarte clară dispoziţia imperativă „se constituie”, faţă de cea facultativă „pot adera”. Dar nu aici trebuie insistat acum, şi mai ales să se stabilească sancţiuni, pot fi mai multe asociaţii, DAR CORPUL PROFESIONAL TREBUIE SĂ AIBE O ORGANIZARE UNICĂ LA NIVEL NAŢIONAL ŞI JUDEŢEAN.

În al doilea rând, mediatorului îi rămâne dreptul de liberă alegere a asocierii în asociaţii profesionale locale şi naţionale, sau nu, însă constituirea corpului profesional şi exercitarea unei profesii de interes public poate fi impusă de legiuitor şi stat, fără afectarea drepturilor la liberă asociere a respectivelor persoane. În acest sens vă prezint un material edificator, respectiv Decizia nr. 233/2004 a Curţii Constituţionale, precum şi prevederi ale unor convenţii internaţionale şi Declaraţia universală a drepturilor omului.

Această Decizie şi actele normative respective arată că în alte profesii, liberale este constituţională condiţionarea practicării profesiei de apartenenţa la o organizaţie (Corp, Ordin) profesională unică şi asocierea obligatorie la acestea a persoanelor care doresc să practice respectivele profesii, de interes public, deci nu se încalcă nici Constituţia şi nici Convenţia O.I.M.

Decizia nr. 233/2004 a C.Cst. şi deciziile Curţii Europene invocate demonstrează că libertatea de asociere în unele asociaţii sau corpuri / ordine profesionale poate fi condiţionată de pregatirea şi atestarea persoanei respective într-un domeniu de activitate şi de asemenea, practicarea unei anumite profesii este condiţionata legal de apartenenţa la asociaţia / corpul/ ordinul profesional de interes public respectiv. Decizia se refera la 2 profesii liberale (avocaţii şi notarii), dar devine referinţă pentru  toate celelalte ordine/corpuri profesionale de interes public din România: poliţişti, consilieri juridici, executori judecatoreşti, lichidatori, experţi, practicieni în insolvenţă, arhitecţi, contabili autorizaţi, experţi contabili, medici, farmacişti, asistenti medicali, moase, medici si asistenti veterinari, etc. Cu exceptia mediatorilor unde s-a instituit deocamdată ca autoritate Consiliul de mediere, la toate celelalte profesii este obligatorie înscrierea în corpul/ ordinul profesional pentru a putea exercita profesia, iar acesta acreditează, pregăteşte, atestează, sancţionează practicanţii respectivelor profesii.

Decizia Curţii Constitutionale nr. 233 din 25 mai 2004 publicată în Monitorul Oficial 603 din 5 iulie 2004 respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza intai si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 26 alin. 1 si 2 si ale art. 27 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, cu modificarile si completarile ulterioare. Prin excepţia ridicată, Pompiliu Bota  apreciază că dispoziţiile legale criticate, care prevăd obligaţia tuturor avocaţilor de a se înscrie în Uniunea Avocaţilor din România, unica forma de asociere a acestei categorii profesionale, contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere si celor ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la munca. De asemenea, susţine că textele legale criticate aduc atingere şi reglementarilor internationale cuprinse in art. 20 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 22 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si celor ale art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pentru aceleasi motive, apreciaza ca si dispozitiile similare din Legea nr. 36/1995, prin care se prevede obligatia tuturor notarilor de a se inscrie in Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania, aceasta fiind unica forma de asociere a acestora, este neconstitutionala.

 Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca activitatea desfasurata de avocati si de notari este una de interes public si, ca atare, nu se incalca prevederile constitutionale si nici cele ale actelor internationale mentionate in sustinerea exceptiei. De asemenea, cu privire la dispozitiile criticate din Legea nr. 51/1995, invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 136/2002.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia civila apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc dreptul la munca si dreptul la asociere, ci, dimpotriva, „prin reglementarea exercitarii profesiilor de avocat si notar public, aceste dispozitii sunt de natura a asigura apararea, exercitarea si dezvoltarea in interes general si particular, subsumat ordinii publice, a drepturilor fundamentale ale cetatenilor”. In acest sens arata ca dispozitiile art. 48 alin. (1) teza intai si cele ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995, republicata, asigura apararea, exercitarea si dezvoltarea in interes general si particular a acestor drepturi fundamentale. In sustinerea acestor argumente, instanta invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

Guvernul considera ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si reglementarilor internationale invocate de autorul exceptiei. Astfel, in ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza intai si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995, in raport cu art. 40 alin. (1) din Constitutie, republicata, apreciaza ca nici un considerent privind libertatea individuala, implicit cea de asociere, nu poate fi retinut pentru inlaturarea dispozitiilor din Legea nr. 51/1995, care stabilesc modalitatile organizatorice in cadrul carora se poate exercita profesia de avocat. Totodata, apreciaza ca sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea art. 41 alin. (1) din Constitutie, republicata, este neintemeiata, intrucat avocatura se realizeaza de un corp profesional cu o indelungata traditie, a carei organizare si functionare este reglementata prin lege proprie. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicata, profesia de avocat este o profesie liberala si independenta, cu organizare si functionare autonome, in conditiile legii si ale statutului profesiei. Referitor la incalcarea prevederilor din actele internationale invocate de autorul exceptiei, care garanteaza libertatea de intrunire si de asociere, Guvernul apreciaza ca reglementarea de catre legiuitor a modalitatilor organizatorice in cadrul carora se poate exercita profesia de avocat nu reprezinta o incalcare a libertatii de asociere.

 Cu privire la dispozitiile criticate din Legea nr. 36/1995, considera ca notarii publici, precum si avocatii exercita un serviciu public si este necesar ca elementele si conditiile de organizare a acestui serviciu public sa fie stabilite „nu discretionar, ci printr-un act normativ care sa contina reglementari de natura sa reflecte necesitatile reale cu privire la organizarea activitatii notariale”.

   Avocatul Poporului considera ca nici una dintre criticile formulate prin exceptia de neconstitutionalitate nu este fondata. In temeiul art. 40 din Constitutie, republicata, avocatii si notarii se pot asocia liber, dar tipurile, modurile si conditiile de realizare a acestor asocieri, inclusiv a celor profesionale, trebuie prevazute de lege. Atat avocatii, cat si notarii realizeaza un serviciu public care este organizat pe baza unor legi speciale, iar „datorita specificului profesiei de avocat si al celei de notar, este necesara stabilirea prin lege a unor conditii de exercitare a acestora, in considerarea interesului public”. Astfel, „reglementarea unor conditionari legale pentru exercitarea profesiei de avocat si a celei de notar nu reprezinta o ingradire a dreptului la munca si nici a libertatii de alegere a profesiei sau a locului de munca„. Avocatii se pot constitui atat in asociatii cu scop lucrativ (cabinete individuale, grupari de cabinete individuale, societati civile profesionale), ale caror organizare, functionare si constituire sunt reglementate de legislatia civila si Legea nr. 51/1995, cat si in asociatii fara scop lucrativ, ale caror organizare si functionare sunt reglementate prin art. 9 si 40 din Constitutie, republicata, precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii. Prevederile art. 40 din Constitutie, republicata, care permit cetatenilor constituirea in alte forme de asociere, au caracter mijlocit. Pe cale de consecinta, asociatiile profesionale fara scop lucrativ ale avocatilor si notarilor se pot constitui, organiza si functiona doar in conditiile prevazute de lege.

Citește în continuare

Anunțuri

Organizarea asociaţiilor profesionale în viziunea mediatorilor


Mediator Asofronie Constantin

Vă informez pe scurt despre discuţiile de azi la comisia consultativă a asociaţiilor profesionale ale mediatorilor de pe lângă Consiliul de mediere. Au fost prezenţi din partea CM dna Ciuca A., dna K.B. Kibedi iar spre sfârşit şi dna Popoviciu. Au fost reprezentate un număr de 17 asociaţii din 34 înscrise în Registrul Naţional, iar de la 2 asociaţii au fost prezenţi încă 3 mediatori.  Este o prezenţă buna faţă de ultimele 2 şedinţe şi decât acorduri anticipate faţă de ceea ce (nu) vor hotărî reprezentanţii sau membrii CM, cum se primesc de la unele asociaţii,  mai bine atâţia şi serioşi la discuţii privind soarta medierii şi mediatorilor. Până voi putea în week-end să scriu mai mult, ca mâine trebuie să fac un drum la Iaşi,  vă voi comunica esenţa celor discutate azi:

– subsemnatul a susţinut problemele ridicate în articolul de ieri, care a incitat spiritele împotriva proiectului de ROF pregătit de CM, respingând ideea superdivizării asociaţiilor, superreglementării peste lege a unor noi atribuţii ale CM prin încălcarea independenţei asociaţiilor, condiţionarea  dreptului de vot de înscrierea în asociaţii, amestecul de forme asociative cu forme de exercitare a profesiei şi încercarea justificării neorganizării alegerilor şi nepregătirii deloc anul trecut a modificării ROF şi Reg. alegerilor de constituţionalitatea art. III din Legea nr. 370/2009. Am propus ca în comisia consultativă să nu se ia nici o decizie pentru că în 2 zile nu s-a făcut consultarea asociaţiilor şi am propus ca termen de primire a unor opinii scrise 15 martie pentru capitolul VII şi 1 aprilie pentru OF -ului, după ce va mai fi curăţat de adăugirile ilegale la lege! Aceste propuneri au fost acceptate ca program pentru toţi şi i-am rugat pe toţi reprezentanţii asociaţiilor şi aici pe cei absenţi, să trateze cu maximă seriozitate aceste probleme şi să trimită puncte de vedere scrise.  În plus, am arătat din nou că cea mai bună soluţie ar fi ca să existe asociaţii unice judeţene şi o organizare unitară la nivel naţional, ca la toate celelalte profesii, superdivizarea fiind foarte neproductivă şi menţine medierea în derivă continuă. La această propunere au avut susţineri asemănătoare majoritatea reprezentanţilor asociaţiilor, urmând să se discute şi în ţară. Poate fi o trecere  treptată, cu parteneriate şi apoi fuziuni  la nivel judeţean. În afara asociaţiei de bază, judeţene, se pot constitui şi alte forme care să se ocupe de prestarea de servicii  de mediere către terţi, cu forme de exercitare a profesiei conform legii, dar pentru reprezentare, consultare, alegeri, pregătire, promovare, evenimente, relaţionarea cu alte instituţii ESTE NECESARĂ UNITATEA LA NIVEL JUDEŢEAN!

– au avut poziţii categorice în acest sens şi al combaterii superreglementării propuse de CM, precum şi asupra situaţiei critice din mediere, tolerate de CM, reprezentanţii ACM Craiova – Matei Bogdan,  AC Piteşti – Gabriela Zoană,  CM Iaşi – Romeu Chelaru, CM Vrancea – Iulian Mocanu,   ACM şi AM Bihor – Florica Vîrtop, AM Mureş – Stelian Bonţeanu, AMA Braşov – Mircea Marcoci, CSDM Constanţa – Daniela Manea, CZMNC Constanţa – Valeria Drăniceanu,  AM Bucureşti – Corina Drăgotescu şi Nicoleta Ionescu.  Au mai fost prezenţi dna Elena Bustea CMP B., Ion Dedu – UNMR, Tudor Tatu – UMB,  Doina Dreţcanu – AMR- Moldova, Adrian Pop – AM Ultrasilvam Cluj Napoca, CMPB – Camelia Gagu, Bădilă Adrian CM B.

– La final, dl. Ad. Bădilă a predat mandatul de coordonator al comisiei consultative pe semestrul I 2011 dnei D. Dreţcanu, iar pentru semestrul II a fost propus un singur candidat, ales apoi cu votul pozitiv al tuturor reprezentanţilor – Asofronie Constantin! Sper facem această comisie un adevărat for consultativ al asociaţiilor, să fim mai activi şi mai productivi, să cerem consiliului să respecte voinţa mediatorilor, în limitele legii! 

(Dez)Organizarea corpului profesional al mediatorilor


  Mediator Asofronie Constantin- Galaţi

 Am postat ieri spre informare un articol mai vechi despre organizaţiile în domeniul medierii scornite prin Hotărârea nr. 180/2010 şi azi lansez în dezbatere propunerile membrilor Consiliului de Mediere (CM) privind organizarea corpului profesional al mediatorilor din România, denumire pompoasă, dar inexistentă şi în pericol de a fi reglementată tot atât de prost ca multe alte lucruri care fac să nu funcţioneze încă  medierea în ţara noastră, după constatarea majorităţii mediatorilor interesaţi.

După ce că nu se promovează medierea, interesele şi drepturile mediatorilor, inclusiv pentru ca nu exista o organizare naţională şi judeţeană a corpului profesional, actualele propuneri adâncesc divizarea mediatorilor şi îndepărtarea lor de deciziile privind soarta lor şi consultarea publică privind legislaţia şi actele interne ale CM. Astfel, prin Capitolul VII – Asociaţii profesionale şi organizaţii în domeniul medierii din noul ROF se doreste împărţirea şi mai mare a corpului profesional pe 4-5 categorii de asociaţii/organizaţii/forme de exercitare a profesiei (f.e.p.), cu consecinţe negative şi mai mari decât cele după reglementările actuale.

         În fapt, se propune la art. 84: “Corpul profesional al mediatorilor se compune din toţi mediatorii autorizati, înscrişi în Tabloul mediatorilor, care îşi exercită profesia într-una din formele prevăzute de lege şi sunt organizaţi în asociaţii profesionale locale sau naţionale, conform art. 24 din lege şi în condiţiile art. 85 din prezentul regulament.” Plecând de la definiţia mediatorului cam deformată faţă de lege în acest proiect şi de la posibilitatea de practicare a profesiei, constatăm că, spre deosebire de alte profesii, în acest corp profesional nu pot intra mediatorii absolvenţi de cursuri şi neautorizaţi încă, mediatorii suspendaţi sau cei inactivi, deşi legea nu-i exclude pe aceştia din  reglementări, iar asociaţiile şi chiar CM sunt interesate să-i atragă sau păstreze pentru a-şi spori susţinerea umană, materială, financiară, funcţională.

        Mai departe, actualele asociaţii profesionale constituite ca persoane juridice în conformitate cu dispoziţiile O.G. 26/2000 şi art. 24 din lege, sunt împărţite în două categorii:

       1. asociaţii profesionale ale mediatorilor APM(art. 85), în care toţi membrii asociaţi sunt mediatori autorizaţi,  scopul asociaţiei este profesional, activităţile statutare au în vedere dezvoltarea profesională a  propriilor membri, dar nu şi furnizarea de  servicii de mediere către terţi şi nici de formare profesională iniţială  a mediatorilor (aşa era şi până acum), denumirea asociaţiei cuprinde cuvântul “mediere”,  “mediator” sau “mediatori” şi nu cuprinde sintagme sau cuvinte care fac referire la alte profesii, tipuri de dispute sau domenii de aplicare a medierii sau care induc ideea unei specializări a mediatorilor. Hotărârea de înscriere în Registrul Naţional al APM ar urma să o ia CM, nu preşedintele ca până acum sau măcar comisia permanentă, ca să se încarce CM cu activităţi administrative multe şi un aparat de funcţionari publici cât mai birocratic şi scump, fără garanţia unor servicii mai rapide, mai bune, mai obiective şi corecte. Nu se prevăd măsuri în cazul în care hotarârea este de respingere a înscrierii, cum a fost cazul UMB.   Actualele asociaţii sunt somate potrivit art. 87 (2) ca în termen de numai 10 zile de la data aprobării şi comunicării listei întocmite de preşedintele CM în 15 zile de la data publicării ROF în Monitorul Oficial, cu asociaţiile înscrise în RNAPM care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 85 lit. a-g, să  transmită CM opţiunea pentru tipul de asociaţie: asociaţie profesională conform condiţiilor prevazute la art. 85 prezentat mai sus, ori

       2. asociaţii profesionale pe domenii de aplicare a medierii APDAM(art. 89), care se deosebesc de primele prin faptul că denumirea, scopul, obiectivele asociaţiei precizează domeniile de aplicare a medierii pentru care membrii asociaţiei au interes  profesional (?) şi au specializare recunoscută de CM, în cazul în care pentru practica într-un anumit domeniu de aplicare a medierii, CM reglementează necesitatea specializării (cum sunt de exemplu cei din UMB şi recent înfiinţata AMSDFB FIN BAN, diferenţa fiind în denumire şi … locul de muncă). Potrivit art. 91, un mediator autorizat poate fi membru numai într-o singură asociaţie profesională definită conform art. 85, dar şi într-una sau mai multe asociaţii profesionale pe domenii de aplicare a medierii, conform art. 89.

        Asociaţiile care nu au transmis opţiunea în 10 zile sau nu completează documentaţia în termen de 3 luni (atenţie, înseamnă schimbări de statut, cu legalizarea lui la Judecătorie, impusă de CM, peste libertatea de asociere a cetăţenilor mediatori), vor fi radiate din RNAPM.

       Faţă de această separare a asociaţiilor existente, se adaugă organizaţiile inventate prin HCM 180/2010, ca struţo-cămilă faţă de cele dinainte şi formele de exercitare a profesiei.

        3. organizaţii în domeniul medierii ODM, potrivit art. 92, sunt şi ele persoane juridice de tip ONG, înfiinţate conform dispoziţiilor O.G. 26/2000 sau prin legi speciale(?), ai căror membri sau fondatorii pot fi mediatori autorizaţi şi/sau alte persoane care nu au dobândit această calitate, scopul asociaţiei nu este profesional, denumirea nu cuprinde sintagme sau cuvinte care fac referire la alte profesii sau care induc ideea unei specializări a mediatorilor, scopul organizaţiei are în vedere unul sau mai multe domenii ca: intervenţia nonviolentă în conflict, management sau soluţionare de conflicte/dispute pe baza intereselor părţilor, incluzând  medierea ca metoda de solutionare a disputelor, activitatile statutare prevăd furnizarea de servicii de mediere către terţi, serviciul de mediere va fi prestat de către  mediatori autorizaţi în condiţiile legii 192/2006, angajaţi cu contract de muncă, încheiat exclusiv cu ODM. Unde este libertatea de alegere a tipului de contract  sau f.e.p.?

       Potrivit art. 93(4) “Descrierea modului de organizare a serviciului de mediere va cuprinde: a) tipuri de dispute pentru care se furnizează serviciul de mediere, b) modul in care se asigură  respectarea drepturile consumatorului serviciului de mediere privind alegerea mediatorului şi asigurarea neutralitatii, imparţialităţii şi confidenţialităţii, c) model de contract de furnizare servicii de mediere din care rezultă obligaţiile furnizorului şi ale mediatorului faţă de părţi, d) model de contract de munca ce se încheie cu mediatorii, din care rezultă drepturile şi obligaţiile mediatorului conform legii 192/2006, e) procedura serviciului de mediere, f) alte specificaţii, la opţiunea solicitantului”.

        4. Orice persoană juridică, publică sau privată, care organizează servicii de mediere în colaborare cu forme de exercitare ale profesiei de mediator, în vederea furnizării de către acestea din urmă a serviciului de mediere. Conform art. 94(5), mediatorii autorizaţi pot colabora în vederea furnizării serviciului de mediere cu orice persoana juridică, după obţinerea de către acestea a avizului de calitate(?) emis de Consiliul de mediere. 

        Faţă de aceste tipuri de organizări deja o parte din colegi şi-au exprimat opinii contrare, dându-şi seama că de fapt sunt acelea Mării cu mai multe pălării, astfel încât, Consiliul de mediere să nu fie deranjat de vreo încercare de răţoire a vreunei asociaţii devenite prea mari şi puternice, se cultivă orgolii, vanităţi şi dezbinarea locală şi naţională ca să fie cât mai multe forme de organizare cu cât mai puţini mediatori, mici, slabe şi ineficiente, enervante pentru autorităţi, instituţii, alte organizaţii, clienţi, pentru că trebuie să discute cu mai multe astfel de entităţi într-un judeţ, dar mai ales, subminând promovarea medierii măcar de către asociaţii, care au putere mai mică şi pot capta cu publicul şi mass-media dacă sunt mai multe.

Spuneam ieri că mă bucur la câte confirmări de participare la şedinţa Comisiei Consultative s-au anunţat, sper să fie şi reale şi participanţii să discute în teritoriu cu colegii, cât mai au timp- până diseară (!) asupra poziţiei pe care trebuie s-o ia mâine în legătură cu acest subiect. Care este doar unul faţă de cele stârnite de modificările la ROF  plasate abia ieri în grupul de discuţii al comisiei, parcă îndinadins să nu se poată face o consultare reală cu toţi mediatorii.  Vom trăi şi vom vedea, dacă nu ne întindem şi la poveşti, poate lămurim din start măcar câteva principii de reglementare, altfel depăşim termenul pentru alegeri de la toamnă, aşa cum nu a făcut nimic productiv comisia tot anul trecut, coordonat şi influienţată de cine şi cum trebuie!

Ieri am mai publicat şi unele observaţii pertinente ale dlui Mugur Mitroi, care este şi membru al Consiliului de mediere şi a încercat să lămurească o confuzie între o instituţie de drept public CM şi asociaţiile, de drept privat. Eu  v-am atras şi eu atenţia că se încearcă depăşirea cadrului legal, adică adăugarea la lege, într-un ROF al consiliului, probleme de organizare şi exercitare a profesiei reglementate prin lege specială! Opinia mea este că aceste referinţe trebuie să fie minime, numai cele în legătură cu consiliul, dar esenţa trebuie să rămână în lege şi procedurile aprobate separat prin hotărâri ale CM pe domeniile respective.

Atenţie colaboratori şi … alţi colegi: se admite reproducerea parţială şi apoi trimiterea unui link către acest blog. Autorul.

Mica reformă în mediere – de Mugur Mitroi


 De ceva vreme se incearca organizarea profesiei intr-un corp profesional, actiune laudabila si pe care mediatorii trebuie sa o sustina pentru ca o profesie nu este conturata fara a avea un corp profesional care sa-i reprezinte interesele.

Se pleaca de la trei premise si anume exista mediatori, exista asociatii profesionale si exista Consiliul de Mediere.

Pentru ca nu exista o distinctie clara intre institutiile de drept cu care se opereaza se pot produce confuzii care pot duce la greseli de interpretare si la nasterea unor institutii care nu-si au corespondenta in logica juridica si in reglementarile specifice unei profesii liberale.

Astfel, se incearca a se acredita ideea ca asociatiile profesionale constituite in domeniul medierii reprezinta formele de organizare a corpului profesional si de aici un numar de consecinte contrare legii si neconstitutionale si anume: modificarea statutului asociatiilor prin impunerea unui obiect de activitate stabilit fara a tine cont de vointa membrilor si impunerea apartenentei tuturor mediatorilor la cel putin o astfel de asociatie.

Trebuie lamurit statutul organizatiilor din domeniul medierii, respectiv asociatii infiintate in baza O.G. nr. 26/2000 , O.G. nr. 37/2003 , Legea nr. 21/1924, si care au drept scop promovarea medierii. Acestea au fost infiintate prin liber consimtamant de catre mediatori profesionisti si reprezinta vointa mediatorilor din organizatie, vointa manifestata in sensul desfasurarii de activitati care au drept scop promovarea medierii. Aceste organizatii sunt, in viziunea legii, persoane de drept privat, infiintate in baza unor legi specifice prin care se reglementeaza cadrul legal de manifestare a vointei membrilor, in vederea realizarii unui scop comun.

Consiliul de Mediere este organism autonom infiintat in baza unei legi speciale, legea nr. 192/2006, si in viziunea legii este persoana de drept public, in atributiile sale intrand  organizarea profesiei de mediator si modalitatea de autorizare a formelor de exercitare a profesiei.

Pana acum avem doua directii clar delimitate si care au caracteristici proprii:

1. Directia: Asociatii in mediere – persoane de drept privat;

2. Directia: Consilul de Mediere – persoana de drept public.

Tendinta de amestecare a celor doua institutii este neproductiva si incalca pricipiile fundamentale de drept avand in vedere ca un corp profesional reprezinta o institutie de interes public prin excelenta, fiind entitate autonoma ce nu se subordoneaza unei institutii de drept privat, iar inglobarea unor institutii de drept privat in interiorul corpul profesional presupune subordonarea acestora acestui corp profesional, derogand de la scopul infiintarii acestora si anume atingerea scopului asociatiei, infiintata prin vointa membrilor acesteia si nu prin vointa Consilului de Mediere.

Citește în continuare

Consiliul de mediere propune adâncirea divizării corpului profesional, noi cerem UNITATE!


      Inainte de a mă exprima personal despre aceste propuneri la ROF al CM, vreau sa va reamintesc despre un articol în legatură cu o Hotărâre a CM nr. 180/2010 (https://mediereagalati.wordpress.com/wp-admin/post.php?post=1552&action=edit)  asupra careia lumea medierii a tacut, dar care prin aceasta tacere a acceptat drumul catre „reforma” pe care membrii actualului CM vor sa o faca in mediere, modificand ROF cu prevederi CARE EXCED ACESTUI TIP DE ACT NORMATIV INTERN. Când în sfârşit, după un an de la termenul până la care ne aşteptam să fie organizate alegeri potrivit legii nr. 370/2009, după un an de bătut pasul pe loc cu consultarea reală a asociaţiilor prin comisia pe care noi am cerut-o primii oficial la 23.05.2009, ne-am fi aşteptat la consultări asupra ROF în serios şi asupra Reg. org. a alegerilor şi anunţarea calendarului acestora, pentru ca măcar până la 13 oct. 2011 să fie validat un nou consiliu, suntem trimisi pe câmpii bătuţi de alţii, numai ca să facă rău medierii!

       Mişcarea de rezistenţă în mediere îşi face datoria să îndemne mediatorii la acţiune şi atitudine, scoţând la lumină ceea ce alţii nu riscă din motive clare. Noi nu mai avem ce pierde, dar avem de recâştigat ceva important: MEDIEREA NU-I A LOR, ESTE A NOASTRĂ A TUTUROR!

       După neaşteptatele de multe confirmări de participare la Sedinta comisiei consultative din 24 ianuarie, sper ca reprezentantii asociaţiilor profesionale vor avea puncte de vedere pertinente faţă de aceste propuneri, care depăşesc cadrul legal – CM, prin ROF, NU POATE ADĂUGA LA LEGE ŞI LA DREPTUL LA ASOCIERE CONSFINŢIT DE CONSTITUŢIE ŞI OG 26/2000!

      Continuăm să ne exprimăm punctele de vedere critice, în limitele legalităţii şi bunului simţ, la adresa celor care conduc destinele medierii spre un viitor nesigur, dar ca pe propria moşie, deşi Consiliul de mediere este totuşi o autoritate publică în domeniu şi trebuie să respecte în primul rând el (ei) legea! Vom lua poziţie faţă de situaţia negativă care se perpetuează nepermis de mult datorită neîndeplinirii atribuţiilor legale de către membrii acestui consiliu, menţin o stare generală de anomie, anarhie şi prostie în mediere, pe care nu o recunosc, dar atacă neiertător pe oricine ridică o problemă, face o observaţie sau ia o atitudine critică. Aceste adjective neonorante corespund unei realităţi în care, prostia este şi fudulă, nu acceptă sfaturi, nu se documentează, ţipă, denigrează şi acuză când nu poate asculta argumente, refuză ajutorul, nu se autocorectează, nu-şi acceptă limitele, se autoflatează, se laudă, se sufocă în orgoliu. 

Citește în continuare

Extras din Statutul Asociaţiei Mediatorilor Galaţi


         Mediator Asofronie Constantin, secretar AMG

  O asociaţie profesională este atât de activă şi puternică, după cât de activi şi dornici de treabă sunt mediatorii. Ca să ştie ce pot face şi să progreseze, membrii asociaţiei trebuie să cunoască statutul, drepturile şi obligaţiile lor şi ale organelor de conducere. Mai rămâne să îşi aleagă lideri puternici şi să participe la viaţa organizaţiei profesionale sau asociaţiei, în lupta pentru promovarea  profesiei, dezvoltarea corpului profesional, deschiderea justiţiei şi altor organe cu atribuţii jurisdicţionale către mediere, participarea la activităţi publice de informare, înmulţirea formelor de exercitare a profesiei şi sprijinul între mediatori.

Pentru o mai bună cunoaştere a ceea ce trebuie să facă membrii asociaţiei, organele de conducere şi procedura de alegeri, astăzi redăm un extras din statutul AMG în perspectiva convocării adunării generale de dare de seama şi alegeri şi invităm noii membri ai asociaţiei să păşească alături de noi cu curaj şi convingerea că numai uniţi şi activi putem spune că vom realiza obiectivele asociaţiei şi ale fiecăruia dintre noi. Un om informat despre mediere este un potenţial client, un membru al asociaţiei informat şi voluntar este un motor al asociaţiei. Avem nevoie de mediatori activi şi decişi să-şi construiască destinul într-o asociaţie care poate mult mai mult decât până acum. Depinde de implicarea noastră. 

   Extras din Statutul AMG:

Capitolul al V-lea ORGANELE DE CONDUCERE ŞI CONTROL ALE ASOCIAŢIEI

 Art. 28 Organele asociaţiei. Organele asociaţiei sunt:    a) adunarea generală;     b) consiliul director;  c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.

 Art. 29 Adunarea generală   (1) Adunarea generală este organul de conducere deliberativ, alcătuit din totalitatea membrilor de drept. La adunare pot participa şi ceilalţi membri, fără a avea drept de vot.

    (2) Competenţa adunării generale cuprinde:

    a) definirea liniilor directoare şi strategiilor generale ale asociaţiei, aprobarea planurilor, programelor şi obiectivelor specifice pe termen lung şi scurt, la propunerea consiliului director;

    b) aprobarea raportului anual al consiliului director, bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil, descărcarea de gestiune, raportului cenzorilor sau auditului extern;

    c) alegerea şi revocarea membrilor consiliului director;

    d) alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;

    e) înfiinţarea de filiale sau sucursale ale asociaţiei;

    f)  modificarea sau completarea actului constitutiv şi a statutului;

    g) asocierea şi fuziunea cu alte asociaţii, dizolvarea şi lichidarea asociaţiei, stabilirea destinaţiei bunurilor rămase după lichidarea acesteia;

    h) validarea membrilor de onoare şi schimbarea sediului asociaţiei;

    i) sancţionarea membrilor cu excluderea şi eventual, reprimirea în asociaţie a unui membru exclus căruia nu i-a fost aprobată cererea de către consiliul director;

    j) stabilirea taxei de înscriere, modificarea cotizaţiilor, alte măsuri asemănătoare.

   Art. 30 Convocarea adunării generale (1)   Adunarea generală va fi convocată în sesiuni ordinare şi în sesiuni extraordinare, de către preşedintele asociaţiei direct sau prin secretar.

(2)   Adunarea generală extraordinară va fi convocată pe baza deciziei consiliului director sau la solicitarea a cel puţin o treime din numărul membrilor asociaţiei cu drept de vot.

(3)   Participanţii la adunarea generală vor fi convocaţi direct pe convocator prin semnătură, sau cu invitaţie scrisă, trimisă prin scrisoare, telegramă, telex, fax sau e-mail, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data adunării. Membrii pot renunţa la perioada de înştiinţare, pe baza de acord  unanim. Un anunţ privind sesiunea va fi afişat de secretar la sediul asociaţiei.

(4)   Invitaţia la sesiunea adunării generale va specifica ziua, ora, locul şi ordinea de zi a sesiunii şi va include documente referitoare la subiectele importante înscrise pe ordinea de zi.

(5)   Adunarea generală nu va lua decizii privind aspecte care nu sunt incluse pe ordinea de zi. Aceasta poate fi completată sau modificată numai prin votul majorităţii membrilor prezenţi.

    (3) Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept de control permanent şi general asupra consiliului director şi cenzorilor.  (…)

Citește în continuare

DIVORŢUL ÎNTRE UŞURINŢĂ ŞI UŞURĂTATE


Mediator Gheorghe Şurtea,  Arad, preluare de pe mediatornet Blog

Nu ştiu şi nu am reuşit să găsesc cine a formulat pentru prima data sintagma: „familia este celula de bază a societăţii”. Unii spun că această formulă a fost folosită de comunişti pentru un mai bun control al societăţii prin controlarea familiilor. Se prea poate ca comuniştii să se fi servit de această sintagmă, dar cu siguranţă ea a fost formulată dinainte de epoca comunistă. O găsim cu siguranţă şi în secolul al XIX-lea. Dar indiferent cine şi când a formulat pentru prima oară această sintagmă, cred că marea majoritate crede că familia este foarte importantă în devenirea unei societăţi. Spun marea majoritate, pentru că conceptul de familie şi importanţa ei s-a schimbat atât de mult şi a luat atâtea forme în epoca modernă şi mai ales postmodernă, încât la nivel filozofic cel puţin, ideea de familie este atât de fluidă, până la pierderea aproape totală a înţelesului ei clasic.
Dar nu apologia înţelesului termenului de familie doresc eu să fac prin aceste rânduri, cu toate că nu ar fi lipsit de importanţă, poate pentru un material viitor. Doresc însă, să aduc mai aproape de noi, mediatorii, dar şi de sistemul juridic din România, cât şi a întregii societăţi, problema divorţului.
Din păcate, dintotdeauna, dintre familiile constituite în faţa ofiţerului stării civile şi multe dintre ele consfinţite în faţa altarului, acel „până ce moartea ne va despărţi” nu a putut fi ţinut, dovedind încă odată că viaţa este foarte complexă, iar oamenii prea slabi, prea mândri, prea ambiţioşi şi prea neiertători chiar faţă de cel, sau cea, careia i-a jurat iubire
veşnică. De aceea apare divorţul. Uneori se pare că este inevitabil, dar de cele mai multe ori printr-un ajutor potrivit divorţul poate fi evitat, iar cei doi pot să aibă o viaţă frumoasă în continuare. Când spun lucrul acesta, il spun din experienţa mea de consilier familial. Din această poziţie am ajutat la împăcarea multor familii, la evitarea divorţurilor şi chiar la reîntemeierea familiei după ce divorţul fusese pronunţat.
Ce se întâmplă însă în societatea românească? În codul familiei se spune la Art. 1 „In Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei.”*
Ei bine, măsurile luate prin Legea 202/2010 în ceea ce priveşte divorţul nu mi se par deloc a ocroti căsătoria şi familia. Uşurinţa cu care se poate desface o căsătorie, fie în faţa notarului public, fie pe cale administrativă, mi se pare mai degrabă un stimulent pentru desfacerea căsătoriei şi un motiv de mai puţină responsabilitate şi seriozitate la
întemeierea familiei. Întemeierea familiei era privită totuşi ca o treabă serioasă şi de aceea cei care nu prea vroiau o responsabilitate clară preferau concubinajul. Acum, dimpotrivă, se va prefera casătoria pentru avantajele ei, că oricum dacă nu ne convine, cu o taxă modică, sau chiar pe gratis în unele primării şi în 45 de zile poţi să fii cu certificatul de divorţ în buzunar. Aceste prevederi legale, în forma actuală, sunt o mare lovitură pentru familii, dar şi pentru societate în ultimă instanţă.
Încă odată, nu cred că fenomenul divorţului va dispărea vreodată şi nu sunt nici adeptul divorţurilor cu scandal de prin instanţe. Iată ce cred eu că lipseşte din noile prevederi cuprinse în Legea 202/2010. Lipseşte medierea si mediatorul.  Nu, nu în sensul ca mediatorul să poată pronunţa divorţul. Sincer, personal nu mi-aş fi dorit aşa ceva. Dar lipseşte mediatorul, ca cel care să încerce medierea şi împăcarea părţilor înainte de pronunţarea divorţului, chiar şi pe cale amiabilă. Cred că ar fi fost benefic, înninteresul familiei şi al societăţii, ca legea să prevadă ca după
introducerea cererii de divorţ la notar, sau la primărie, sau introducerea acţiunii în instanţă să se prevadă un termen obligatoriu de 3 luni în care părţile să se prezinte la mediator pentru încercarea de conciliere şi de salvare a căsătoriei. Dacă, după parcurgerea procedurii de mediere şi împlinirea termenului de trei luni, cei doi nu s-au împăcat, atunci divorţul să se pronunţe prin procedurile simplificate prevăzute de lege.
Aş dori ca această propunere să fie luată în considerare, să fie dezbătută atât de mediatori, cât şi de Consiliul de Mediere şi ea să se constituie ca şi propunere legislativă.