Conferinta „2010 – Aplicarea medierii in relatia cu sistemul bancar (2)


 Conferinta a fost deschisa de dl. Petru Rares, presedinte executiv – director general al IBR, care a prezentat contextul in care se desfăşoară conferinţa, respectiv criza economica globala, cresterea numarului de reclamatii din partea clientilor institutiilor de credit bancare si necesitatea clarificarii rolului medierii in acest domeniu in vederea aplicarii OUG 50/2010 privind contractele de credit de consum, recent adoptata de guvern, in aplicarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului care trebuia realizata pana la data de 11 iunie 2010. Din discutiile anterioare ale domniei sale cu conducerile Consiliului de mediere (CM) si Uniunii Mediatorilor Bancari (UMB), era la cunostinta cu demersurile pe linia constituirii Mediatorului bancar si accepta situatia impusa de lege, adica a mediatorilor autorizati si care sa practice medierea conform legii nr. 192/2006.

         La aceeasi concluzie a ajuns si Asociatia Romana a Bancilor (ARB), care prin secretarul general Radu Negrea, a avut insa opinii critice cu privire la capacitatea mediatorilor de a face fata problemelor specifice domeniului bancar, fara o anumita specializare si a spus ca a avut pana acum discutii sterile cu CM, de la care asteapta sa inteleaga ca bancile au dreptul sa aleaga si ele cu ce mediatori accepta aceasta procedura, nefiind numai dreptul clientilor. A invocat si secretul bancar dar a fost lamurit de noi ca mediatorul este obligat la confidentialitate si raspunde pentru asta potrivit legii. A incercat sa expuna ca ar merge pe varianta ombudsmanului, exemplificand cunostintele sale nu tocmai convingatoare despre Grecia, dar acestea nu au tinut. A mai aratat ca bancile sunt interesate sa pastreze clientii si medierea este in atentia ARB, dar isi rezerva dreptul sa nu accepte orice mediator. Din pacate cei doi lideri bancari nu au stat si la discutii, mai ales ultimul plecand cu convingerile sale, desi a trebuit sa recunoasca abandonul proiectului ARB privind mediatorul bancar, in fata mediatorilor independenti, autorizati dupa legea medierii, fapt datorat nu CM sau altor institutii sau persoane, ci in mod special campaniei de jumatate de an a UMB!

      Dna Gabriela Tudor, director general adjunct al IBR, care a fost si moderatorul primei parti, a subliniat necesitatea clarificarilor prin dialog constructiv si necesitatea adaptarii standardului ocupational al mediatorului, vechi de 10 ani, la cerintele actuale europene, axate in special pe competente, nu pe cunostinte, iar evaluare trebuie facuta dupa alte standarde de certificare a competentelor, in centre de evaluare acreditate.

      Dl. Ianfred Silberstein, director al Directiei Juridice din BNR si presedinte al ACJSFB, a salutat organizarea evenimentului si intelegerea rolului medierii din partea BNR, punand si dlui accentul pe necesitatea dialogului, bunei credinte, increderii si profesionalismului in relatia banci-mediatori.

    Dna A. Ciuca si dna D. Popoviciu, din partea CM au inceput cu istoria medierii, avantajele ei, au continuat cu incercarile de dialog pe tema mediatorului bancar fara o solutie care sa multumeasca ambele parti (?), cu pastrarea opiniei ca orice mediator poate aplica procedura medierii si in domeniul bancar, ca nu se impune inca specializarea mediatorilor, care este o problema de competenta CM. Adica nimic nou si constructiv, nu mai pot progresa, sunt ramase in trecut, doar cu aratarea muschilor si orgoliilor tocite de atata repetare, incat doar doua-trei voci dintre mediatorii ramasi la discutii, au mai incercat sa le sustina isonul, fara argumente si convingere.

   Dl. Alexandru Berea, presedintele comisiei Juridice a ARB, a incercat sa contureze reglementarile si cele mai bune practici privind ombudsmanul in tarile europene, insa s-a cam impotmolit intrucat vocile din sala, intre care si ale noastre, i-au solicitat sa revina totusi la tema, iar dupa discutiile avute cu dna Tudor in pauza, aceasta a facut precizarea ca pozitia dlui Berea nu este cea oficiala a ARB si nu inseamna ca se marseaza pe aceasta varianta a mediatorului bancar.

   Voi trata in bloc aici si apoi intr-un articol special, prelegerile documentate, serioase, incitante pentru discutii, neutre si dinamice,  inclusiv cu sfaturi de la dl. Septimiu Stoica of. Counsel Salans Bucuresti, avocat si mediator, dna Ana Birchall, de la casa de avocatura Biris Goran, avocat si practician in insolventa cu experienta americana, Cosmin Vasile avocat la SCPA. Zamfirescu, Racoti, Predoiu, firme care au si sponsorizat conferinta.

Acestia au facut o buna propaganda medierii, au aratat necesitatea specializarii mediatorilor pentru domeniile mai complexe, altfel vor fi dati la o parte de avocati si alti specialisti, au invocat unele deficiente ale reglementarilor din legea medierii si motivele de retinere din partea unor avocati, bancheri si oameni de afaceri ca sa solicite sau sa indice medierea clientilor acestora, ca sunt necesare clarificari ale mediatorilor, sa incerce sa vorbeasca pe o singura voce, sa se consolideze corpul profesional, sa se tina si sa se invoce tot timpul statistic situatia medierilor ca factor de convingere, sa se faca mai mult pentru  promovarea medierii, despre sustinerea unor spete pretabile la mediere ca procedura prealabila obligatorie, colaborare.

       Reprezentantul UMB, vicepresedintele Constantin Asofronie a informat participantii despre demersurile si discutiile de pana acum cu ARB, CM, BNR, IBR, MJLC si ANPC pe tema mediatorului bancar, a multumit organizatorilor ca prin aceasta conferinta au raspuns cererii repetate a UMB de dialog intre aceste parti si organizarea unui curs de mediator bancar, a multumit unor participanti pentru pozitiile corecte, oneste, documentate si utile prezentate, a aratat faptul ca unii mediatori s-au saturat sa bata pasul pe loc ani de zile cu povestile frumoase pentru incepatori, ca este necesara dupa formarea initiala trecerea la pregatirea continua prin perfectionare profesionala, generala si obligatorie ca la toate profesiile, dar si la specializarea mediatorilor, voluntara si individuala, pe domenii recunoscute de CM si cursuri adecvate urmate de cei care nu stapanesc.  A solicitat urmarea altor pasi concreti: negocierea si semnarea unui protocol de colaborare ARB/IBR/UMB/CM, continuarea intalnirilor cu una organizata de UMB altfel, de lucru si de la acelasi nivel, promovarea publica a modului de a plicarea a OUG 50/2010, prevederea de catre banci a clauzei de mediere in contractele cu clientii, o circulara la banci despre acceptarea medierii si alegerea mediatorilor, o oferta acceptabila si poate sponsorizata de curs de specializare pentru mediatori, a sustinut separarea institutiei mediatorului de cea a Ombudsmanului, institutie publica cu rol jurisdictional, care cerceteaza reclamatii,  emite decizii si aplica dupa caz chiar sanctiuni pentru banci, colaborarea la imbunatatirea cadrului legislativ.

      Ne-a facut placere sa vedem ca mai mult de jumatate din participanti au fost mediatori interesati de domeniu, din care unii au inteles spre deosebire de CM sensul istoriei in domeniu si pe care ii invitam sa participe si la actiunea ce va fi organizata de UMB pana in septembrie, iar in articolul urmator vom consemna cele mai interesante propuneri.

     Mediator Asofronie Constantin

CONFERINŢA “2010 – APLICAREA MEDIERII ÎN RELAŢIA CU SISTEMUL BANCAR”, SUCCES INDIRECT AL UNIUNII MEDIATORILOR BANCARI (I)


 Mediator Asofronie Constantin, vicepresedinte al UMB

In data de 29 iunie a.c., Institutul Bancar Roman a organizat la sediul sau din Bucuresti conferinta istorica “2010 – APLICAREA MEDIERII IN RELATIA CU SISTEMUL BANCAR”, eveniment la care au participat reprezentanti ai comunitatii bancare, ai Bancii Nationale a Romaniei, Consiliului de Mediere, Asociatiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar, case de avocatura, peste 30 de mediatori.

Putem considera ca Uniunea Mediatorilor Bancari a fost co-organizatorul neoficial al acestui extrem de folositor eveniment pentru specialistii din sistemul financiar-bancar, mai ales in aceste momente de modificari si reajustari profunde, pe toate planurile, ale activitatii financiare si economice generate de criza economica, dar si pentru mediatori, pentru ca de 6 luni UMB de una singura face eforturi de a deschide piata financiar-bancara pentru mediere.

Spunem aceasta pentru ca, desi de 5 ani medierea reprezinta o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor reglementata prin legea nr. 192/2006, desi Consiliul de mediere (CM) a autorizat între timp peste 1300 de mediatori, sistemul bancar a fost reticent si a dorit sa creeze o institutie proprie a mediatorului bancar, in subordinea Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), demers caruia persoane interesate din CM i-au raspuns prin incercarea de a constitui o asociatie a mediatorilor acreditati pentru medierea bancara, dar ambele incercari si-au gasit azi sfarsitul.

Pe acest fond si cel al inmultirii masive a conflictelor intre banci si clientii acestora, în luna decembrie 2009, un grup de mediatori satui de acest staus-quo neproductiv, au identificat cererea pietii si au fondat UMB, ca asociatie profesionala a mediatorilor autorizati specializati in solutionarea conflictelor din domeniile financiar-bancar, fiscal, al leasing-ului si al asigurarilor, fiind prima asociatie profesionala constituita potrivit articolului 24 din Legea 192/2006, modificata prin legea nr. 370/2009, care are un domeniu clar de specializare, fata de celelalte care au un caracter general. Initiativa fondatorilor UMB, lansata cu o campanie masiva de presa si o conferinta de prezentare oficiala desfasurata la Rin Gran Hotel la 30 ianuarie 2010, a fost insa boicotata de atitudinea conservatoare si limitata la interesele proprii, a celor doua foruri amintite mai sus, ARB si CM.

În aceste conditii, conducerea UMB a dus tratative si a incercat sa convinga ARB si CM, mediatorii, presa si clientii bancilor sa inceapa un dialog prin care sa se deschida piata financiar-bancara catre procedura medierii, folosind toate mijloacele inclusiv, interventii la diverse autoritati ale statului, ca Ministerul Justitiei, parlament, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), sa impusioneze reglementarea folosirii medierii ca alternativa la solutionarea litigiilor în domeniu. Putem spune ca ANPC a fost cea mai intelegatoare si a inteles sa-si degreveze activitatea ca institutie cu atributii jurisdictionale a statului, de o mare parte din reclamatiile la adresa bancilor, firmelor de leasing si asigurari, care ar fi putut fi solutionate pe alta cale, amiabila, respectiv prin mediere. Astfel, tinand cont de cresterea maiva a litigiilor bancare de la inceputul crizei si avand in vedere ca transpunerea si implementarea in legislatia nationala a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie realizata pana la data de 11 iunie 2010, ANPC a parcurs procedura de legiferare si prin guvern a promovat OUG nr. 50/2010, desi a intampinat o rezistenta si mai mare decat UMB, din partea institutiilor de credit. Adoptarea acestei ordonante de urgenta a aparut si pentru a impune creditorilor sa indeplineasca obligatiile prevazute in actul normativ european, astfel incat sa fie atins obiectivul de creare a pietei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.

Art. 85 din OUG 50/2010 prevede: “(2) Pentru solutionarea pe cale amiabila a eventualelor dispute si fara a se aduce atingere dreptului consumatorilor de a initia actiuni in justitie impotriva creditorilor si a intermediarilor de credit care au incalcat dispozitiile prezentei ordonante de urgenta ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, consumatorii pot apela la mecanisme extrajudiciare de reclamatie si despagubire pentru consumatori, potrivit prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Intre timp UMB a luat legatura si cu specialisti din Banca Nationala a Romaniei pe care i-a convins ca initiativa ARB nu poate fi acceptata din cauza incompatibilitatii unor angajati ai ARB cu calitatea de mediator autorizat, lipsindu-le principiile fundamentale ale medierii impuse de legea romana, legislatia europeana si practica internationala, respectiv impartialitatea, neutralitatea, independenta si libera alegere a mediatorului de catre partile aflate in conflict.

In fata acestei campanii de informare duse de UMB pe multiple planuri cu persuasiune, insistenta diplomatica, relationare multipla, sustinerea adaptarii la legislatia europeana, informare publica fata de incompatibilitatile presupuse de proiectul mediatorul bancar sustinut de ARB, in opozitie cu forta binecunoscuta a sistemului bancar, putem spune fara falsa modestie ca proiectul UMB a invins proiectul ARB, ramas nesustinut public înca inaintea adoptarii OUG 50/2010!  

Acest lucru a fost recunoscut public, chiar daca de unii indirect azi 29.06.2010 si justifica acceptarea participarii la dezbaterea temei de catre ARB, desi aceasta inca mai conditioneaza, partial justificat, selectarea mediatorilor pentru acest sector, lucru despre care vom vorbi mai departe.

Pe de alta parte, legat de organizarea acestei conferinte, mai trebuie spus ca UMB a dus  tratative din luna ianuarie 2010 cu conducerea Institutului Bancar Roman pentru organizarea unor cursuri de specializare a mediatorilor autorizati pentru domeniul bancar, oferindu-se sa colaboreze la intocmirea tematicii si gasirea mediatorilor dispusi sa urmeze aceste cursuri, care trebuie sa aibe avizul CM.

Dupa 6 luni de tergiversare diplomatica a inceperii acestor cursuri din cauza campaniei si a presiunilor venite din partea ARB si CM, denigrarii UMB din partea ultimului, în sfarsit IBR a acceptat deschiderea primului curs in perioada 1-3 iulie 2010 si organizarea unei dezbateri publice pe aceasta tema. Daca organizatorul oficial ar fi fost UMB, din motivele amintite, suntem constienti ca nu ar fi fost o reusita. Asa, multumim conducerii IBR, dlui Petru Rares si dnei Gabriela Tudor, ca au acceptat cursul si au sustinut si gazduit acest eveniment major, care constituie un inceput si despre care se va vorbi mult, intrucat va avea consecinte majore asupra medierii.

Din partea UMB au participat Tudor Tatu-presedintele uniunii, Asofronie Constantin –vicepresedinte (cronicarul conferintei), Marian Berar-director si peste 20 mediatori. (va urma)

CONDUCEREA UMB VA ORGANIZA CONFERINTA URMATOARE PE ACEASTA TEMA, IN COLABORARE CU IBR, ARB, AMB SI ALTE ASOCIATII CARE VOR SA AIBE MEDIATORI SPECIALIZATI SI ACCEPTATI IN DOMENIUL BANCAR! Asteptam sa ne contactati!

Dintre vorbitori: dl. Petru Rares, presedinte-dir.gen IBR, dna Gabriela Tudor, dir. gen.adj. IBR, Radu Negrea -secretar general ARB, Septimiu Stoica- avocat si mediator

 

 

O şansă ratată pentru renaşterea medierii care nu mai trebuie repetată: Conferinţa Mediatorilor de la Braşov


Medierea nu-i a lor, este a noastră, a tuturor!

Nr. inregistrare CdM 1500 din 10.09.2009

Rezoluţia Conferinţei extraordinare a mediatorilor,

desfăşurată în data de 05.09.2009 la Braşov

Conferinţa Extraordinară a mediatorilor a fost convocată pe fondul unei crize funcţionale a Consiliului de Mediere, ca autoritate de reglementare, autorizare şi control, potrivit Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, a lipsei de promovare şi de desfăşurare practică a medierii, ca modalitate alternativă nejudiciară de soluţionare a conflictelor.

Obiectivele de bază ale conferinţei au fost găsirea de soluţii viabile şi legale pentru blocajul funcţional al actualului consiliu incomplet, constând în imposibilitatea acestuia de a lua hotărâri de la 15 mai şi nevalidarea celui rezultat după alegerile contestate de la 23 mai, fără şanse de ieşire din această situaţie, precum şi relansarea medierii.

Aceste obiective au fost transmise în prealabil mediatorilor, asociaţiilor profesionale, consiliului şi Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, apoi au fost supuse dezbaterii mediatorilor reuniţi din toată ţara, în prezenţa preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului, respectiv doamna Anca Ciucă şi Ady Gavrilă.

În condiţiile lipsei unui răspuns pozitiv din partea consiliului şi lipsei de implicare a majorităţii organizaţiilor profesionale, implicate în sfera de interese a unor membri din consiliu, conferinţa extraordinară a fost organizată de mediatorii Tatu Tudor şi Asofronie Constantin, cu sprijinul altor mediatori autorizaţi şi a două asociaţii, urmărind constituirea unui forum de dezbateri deschise privind soluţiile de deblocare a activităţii consiliului, promovarea medierii şi a intereselor mediatorilor autorizaţi, în condiţiile reglementării insuficiente şi neimplicării ministerului.

Mediatorii participanţi au condamnat unele abuzuri făcute de membrii primului consiliu cu ocazia alegerilor contestate, practicile autoritare, necorespunzătoare unei profesii liberale şi încă aflate la început de drum, dialogul formal şi steril cu mediatorii, intimidarea şi presiunile asupra celor care contestă abuzurile, încercarea de constituire a unor structuri organizatorice ale consiliului în teritoriu care de fapt urmăresc subordonarea ilegală şi dominarea obedientă a asociaţiilor, înţelegerea liberalismului profesiei şi autonomiei consiliului numai în sensul neamestecului mediatorilor şi ministerului în afacerile acestor conducători de asociaţii, nerespectarea regimului unor incompatibilităţi şi conflictului de interese de către unii membri ai consiliului, acţiunile de sabotare evidentă a conferinţei.

Din mesajele reprezentanţilor consiliului, ale domnului Bogdan Olteanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor – invitat special care a ajutat mult medierea, din poziţiile adoptate în cursul lucrărilor de către mediatori, reiese că s-a identificat situaţia reală în domeniul medierii şi s-a demonstrat că prin propunerile constructive făcute şi hotărârile luate cu respectarea cadrului legal, se doreşte cu adevărat ca medierea sa funcţioneze şi în România, şi că există soluţii de ieşire din criza actuală.

În ciuda nerecunoaşterii de până acum a situaţiei legale a consiliului, alegerilor, statutului conferinţei, a luptei pentru păstrarea puterii şi a boicotului conferinţei de către persoanele şi asociaţiilor interesate, conferinţa şi-a atins pe deplin obiectivele esenţiale, a satisfacut în mare parte mediatorii prezenţi, care au avut oportunitatea unor dezbateri democratice, fără barierele discreţionare impuse de consiliu sau asociaţii, pentru prima data de la organizarea profesiei de mediator în România.

Hotărârile participanţilor la conferinţă conţin soluţiile identificate pentru ieşirea din criză şi obligă moral consiliul în aplicarea acestora, prin asigurarea cadrului tehnico-administrativ al noilor alegeri, promovarea intereselor mediatorilor şi profesiei, îmbunătăţirea reglementărilor interne.

Având în vedere că nu s-a realizat o prezenţă suficientă pentru votarea şi stabilirea unor măsuri mai radicale, datorită campaniei împotriva conferinţei, mediatorii participanţi au hotărât cu acordul reprezentanţilor consiliului prezenţi, ca unele măsuri să facă obiectul unei consultări mai largi prin publicarea lor pe site-ul consiliului şi luarea în considerare a răspunsurilor primite până la 20.09.2009.

Participanţii la conferinţă au votat în majoritate covârşitoare că singura soluţie viabilă de ieşire din blocajul consiliului şi medierii este organizarea de noi alegeri şi s-a cerut imperativ ca la alegeri trebuie respectate strict condiţiile de validare a candidaturilor din art. 8 al Regulamentului de organizare a alegerilor, fără criteriile suplimentare introduse abuziv de consiliu la alegerile contestate din luna mai 2009.

Mediatorii participanţi la conferinţă au respins solicitarea unor membri ai consiliului de susţinere a validării noului consiliu la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, după 3 luni de aşteptare fără rezultat, şi cer în schimb ministerului să fie de acord cu organizarea de noi alegeri conform hotărârilor.

În condiţiile în care Consiliul de mediere, rămas în 6 membri care nu mai poate lua hotărâri şi oricum nu are astfel de atribuţii după lege şi regulamentul de organizare şi funcţionare propriu, când au fost contestate alegerile organizate de acesta la 23 mai, participanţii au hotărât ca viitoarele alegeri să fie organizate de către o comisie electorală neutră şi independentă, iar consiliul să se implice numai prin punerea la dispoziţia comisiei electorale a actelor necesare, organizarea conferinţei şi participarea compartimentului secretariat- administrativ.

Mediatorii participanţi la conferinţă cer pentru viitor transparenţă şi o consultare largă a asociaţiilor şi mediatorilor în procesul decizional, disponibilitate faţă de solicitările acestora, implicarea consiliului în promovarea medierii, îmbunătăţirea cadrului legislativ, apărarea intereselor şi drepturilor mediatorilor, potrivit atribuţiilor legale, iar gestionarea profesiei să fie făcută de către mediatori.

Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului de mediere prezenţi la conferinţă au acceptat majoritatea soluţiilor şi şi-au arătat disponibilitatea de a continua dialogul cu mediatorii şi organizaţiile profesionale, până la rezolvarea completă a disputelor actuale şi validarea viitoarea conduceri a Consiliului de mediere.

Organizatorii conferinţei şi participanţii au stabilit consultarea opiniei mediatorilor în vederea aprobării şi a altor măsuri necesare pentru ieşirea din criza actuală, cer colegilor mediatori să fie cât mai activi pentru fundamentarea măsurilor necesare organizării noilor alegeri şi a unor propuneri de modificare a legii şi regulamentelor, încurajarea publicităţii şi desfăşurării cât mai extinse a medierii, să răspundă consultării declanşate cu concursul consiliului, fără influenţe şi temeri din partea asociaţiilor, solicită consiliului să se supună hotărârilor adoptate de mediatori.

Rezoluţia conferinţei, cu hotărârile stabilite de mediatori vor fi înaintate ministerului şi consiliului, pentru validarea acestora în vederea soluţionării.

Redactori: Asofronie Constantin, Tatu Tudor (organizatori) şi Radu Ionescu, Mihuţ Gabriela, Marin Daniela

Relansarea … legală a medierii în domeniul financiar-bancar cu Uniunea Mediatorilor Bancari


28. iunie 2010, Ziarul Naţional
 NU PROCES, CI MEDIERE.  Alternativă pentru disputele dintre bănci şi clienţi

Iată că încet, încet (de ce oare merge atît de greu?) ne armonizăm legislaţia cu aceea europeană.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a intrat în vigoare pe 21 iunie şi este de o mare importanţă deoarece oferă atît creditorului, cît şi debitorului posibilitatea de a-şi rezolva problemele litigioase prin utilizarea căilor alternative, extrajudiciare, adică prin mediere, aceasta însă fără a-i fi luat consumatorului dreptul de a sesiza instanţa ori ANPC.

La sfîrşitul anului trecut s-a înfiinţat Uniunea Mediatorilor Bancari, ceea ce poate fi considerat primul pas în acest sens. Disputele dintre bănci şi clienţi, apărute la înregistrarea restanţelor, nu vor mai fi rezolvate tot de bănci, ci în instanţe sau prin mediere, procedură optimă deoarece costurile ei, precum şi timpul necesar pînă la soluţionare sînt mult mai reduse decît în cazul unui proces. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, este în avantajul ambelor părţi, mai ales că acestea sînt acum considerate în situaţie de egalitate. Important mi se pare faptul că un acord de mediere se poate încheia chiar în faza de executare silită.

 CLIENTII BANCILOR POT SCAPA DE EXECUTARE SILITA PRIN MEDIERE

Medierea îşi face loc şi pe piaţa creditelor – Ordonanţa de urgenţă 50/2010, care a intrat în vigoare săptămâna trecută, dă băncilor şi clienţilor posibilitatea de a-şi rezolva litigiile prin folosirea „căilor alternative, extrajudiciare”, adică prin mediere, fără a lua însă dreptul consumatorilor de a sesiza instanţa sau Protecţia Consumatorului.Primul pas în această direcţie „europeană” a fost făcut la începutul anului, când Uniunea Mediatorilor Bancari şi-a intrat în drepturi.

„Folosirea procedurii de mediere are mai multe avantaje. În primul rând, costurile sunt mult mai mici, comparativ cu un proces. De asemenea, timpul de soluţionare este redus considerabil. În paralel, un proces poate dura şi câţiva ani, timp în care clientul nu este sigur dacă va pierde sau nu. Prin me-diere, problemele se pot rezolva în câteva ore”, spun cei de la UMB. Tarifele variază între 100 şi 150 lei, mediatorii garantând echilibrul între cele două părţi şi confidenţialitate. „Onorariul nu de-păşeşte 5-10% din costurile obişnuite ale unui proces, incluzând taxele de timbru judiciar şi plata experţilor, avocaţilor şi executorilor”, explică reprezentanţii UMB.

Medierea poate fi folosită pentru rezolvarea unui număr mare de conflicte între clienţi şi bănci, dintre care amintim dobânzile calculate greşit, mărirea nejustificată a dobânzilor fixe, comisioanele abuzive, erorile în procesarea tranzacţiilor efectuate cu carduri sau prin internet banking, oferirea de informaţii incomplete sau neclare, accesul neautorizat în conturi, înregistrările nejustificate ca „rău platnic” în Centrala Riscurilor Bancare şi Biroul de Credit, introducerea de clauze noi în contract sau majorarea ratelor, fără a anunţa clientul, neplata ratelor, întârzierile repetate la plată sau refuzul de a plăti ratele, depunerea de reclamaţii nejustificate sau ameninţarea angajaţilor băncii.

„Este important de reţinut că medierea poate fi folosită şi în faza executărilor silite, pentru că un acord de mediere poate fi încheiat chiar şi după demararea unei proceduri judiciare”, explică cei de la UMB.

28 iunie 2010
UPDATE. IBR. CONFERINTA ,,APLICAREA MEDIERII IN RELATIILE CU SISTEMUL BANCAR”
https://i0.wp.com/www.ibrweb.com/IBR_Logo_1.jpgIn data de 29 iunie a.c. de la orele 09.00, Institutul Bancar Roman va organiza conferinta „2010 – APLICAREA MEDIERII IN RELATIA CU SISTEMUL BANCAR”, eveniment la care vor participa reprezentanti ai comunitatii bancare, ai Bancii Nationale a Romaniei, Consiliului de Mediere, Parlamentului Romaniei, Asociatiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar, case de avocatura.  Consideram evenimentul extrem de folositor pentru specialistii din sistemul financiar-bancar, mai ales in aceste momente de modificari si reajustari profunde, pe toate planurile, ale activitatii financiare si economice.

Incepand din anul 2009, medierea reprezinta o modalitate alternativa de solutionare a diferendelor, tot mai multe instante de judecata recomandand partilor aceasta metoda in rezolvarea litigiilor.

Ca urmare, va invitam cu mare placere sa participati, alaturi de noi si de specialistii pe care i-am invitat, la dezbateri cat mai constructive in domeniul medierii.
Participarea este gratuita, pe baza de confirmare la alina.burlacu@ibr-rbi.ro   Tel.0749-011.331
La conferinta va participa din partea Consiliului de mediere,  Anca Ciuca, iar din partea UMB vor participa dl. Tudor Tatu presedintele uniunii, dl Asofronie C-tin, vicepresedinte, dl Marian Berar, director relatii externe si mai multi membrii UMB.

Mediatorii şomează şi ard, iar membrii Consiliului de mediere se…piaptănă


      Deşi pe zi ce trece tot mai mulţi mediatori şomează şi ard de furie şi frustrare întrebându-se „Ce naiba face Consiliul de mediere?”, din turnul de fildeş de la Bucureşti nu răzbate nimic, probabil membrii acestuia se …piaptănă. Numai asta poţi deduce după ce-i vezi că lansează trăsnăi şi angrenează lumea în discuţii sterile şi fără orizont, tărăgănând problemele esenţiale:  modificarea R.O.F. şi Reg. alegerilor, alegerile, promovarea medierii, relaţionarea cu justiţia, poliţia şi administraţia. Aceste autorităţi, de la 3 martie ar trebui să-şi degreveze activitatea şi să-şi reducă cheltuielile – obiective majore în condiţiile personalului insuficient, reducerii fondului de salarii şi altor cheltuieli pe fondul gravei crize financiare, informând cetăţenii şi îndrumându-i să-şi rezolve litigiile pe cale amiabilă, cu ajutorul medierii.  Însă, cu excepţia eforturilor unor asociaţii şi mediatori încă optimişti şi voluntari, consiliul nu a desfăşurat într-un an de zile nici o asemenea activitate! Şi atunci cum să se dezvolte mediere şi mediatorii să aibe de lucru? În luna iunie şi-a desfăşurat activitatea fără publicitatea obligatorie şi cu uşile închise, poate au luat toţi concediu, poate au făcut grevă, nu se ştie încă dacă a fost o şedinţă validă a comisiei permanente sau consiliului pentru luna iunie, nu se ştie ce s-a discutat şi ce s-a hotărât.  

   Deşi mai mulţi mediatori s-au expus în şedinţe  ale consiliului, comisiilor sau direct pe internet, atrăgând atenţia asupra inactivităţii, unor nereguli grave, neîndeplinirii atribuţiilor legale sau unor abuzuri, se dovedeşte că nimănui nu-i pasă, de parcă nu ar purta nici o responsabilitate faţă de stat, ministerul justiţiei, mediatori, justiţiabili, organismele internaţionale care au pompat bani prin asociaţiile şi fundaţiilor membrilor consiliului.

În acest timp în care contatăm un an pierdut pentru mediere, tensiunea creşte, mediatorii de bună-credinţă îşi epuizează resursele financiare, materiale şi de răbdare, au început să ridice vocea  şi încep să-şi dea seama că acest al doilea consiliu este şi mai ineficient decât primul, iar unii membri mai abuzivi şi aroganţi decât într-o instituţie publică dictatorială. Însă până se va ajunge la masa critică mai sunt 2 luni. După vacanţe sau doar concedii, la sfârşitul verii,  când noile măsuri de austeritate şi criza va muşca mult mai adând din banii oamenilor, mediatorii nemulţumiţi vor fi suficienţi ca să nu mai tolereze asemenea atitudini de ciocoi vechi şi noi şi vor cere socoteală. Cei care au alte surse de venit şi o vor duce mai bine vor sta în expectativă, dar membrii consiliului nu mai pot miza mult pe turma tăcută şi liniştită. Presiunea va creşte, capetele de acuzare se vor înmulţi, iar cineva o să coaguleze iarăşi mişcarea de rezistenţă şi protest către ceea ce merită aceste persoane: o revocare ruşinoasă. Numărătoarea inversă a început: AMR 2 LUNI!

Redăm în continuare alte semnalări critice asupra gravităţii stării actuale:

http://wwwmedieretatu.unblog.fr/

Despre specializarea mediatorilor (II)


 Voi continua primul meu articol pe aceasta tema cu alte cateva opinii.

Desigur, este necesar cu timpul sa acumulezi cunostinte din mai multe domenii, altfel nu faci fata nici macar cu studiile juridice, pe care unii cred ca ii recomanda ca mari specialisti in mediere. Dar nici ca inginer, psiholog, profesor, psiholog, sociolog, medic sau orice alt specialist cu studii superioare, nu trebuie sa spui ca studiile juridice te incurca ori te indeamna sa consiliezi sau sa judeci partile, in loc sa mediezi conflictul dintre ele. Ambele pretentii sunt extremiste si adevarul este, ca de obicei, la mijloc. Cine nu intelege asta si mai rau, o impune si altora, dovedeste ca nu poate avea intelegerea necesara pentru acest domeniu hibrid care este medierea, cu atat mai mult nu poate sa performeze in solutionarea conflictelor din orice domeniu, cu atat mai putin nu poate face pe altii sa ajunga la o intelegere. Deja cateva persoane erijate de mult in factotum in mediere, arogante si exclusiviste, au edictat ca ele vor stabili in ce domenii este necesara specializarea, depasind limitele legale, didactice, libetatea de alegere si autocunoasterea mediatorilor, dar si absurdul, prin aceea ca stiu ele mai bine ce-mi lipseste mie, de exemplu, ca sa mediez intr-un domeniu sau altul.

Ca jurist, mi-am dat seama ca nu pot patrunde in iţele conflictului si nu pot convinge partile fara puţina psihologie sau sociologie. Apoi, in functie de domeniul conflictului, am inceput sa caut date si informatii despre domeniul respectiv, pentru a intra in tema conflictului si a merge alaturi de parti spre dezlegarea lui. Neavand studii economice, am simtit ca experienta proprie nu-mi este de ajuns sa patrund in clauzele unor contracte si aspectele lor financiare, asa ca am hotarat sa fac o scurta specializare in domeniul financiar-bancar, fie ca are sau nu vreo persoana din Consiliul de mediere sau vreun coleg alta parere. Cand am fost cautat pentru o mediere intre o victima si un agresor, nu a mai fost nevoie sa ma gandesc la o specializare, pentru ca intr-o perioada de cativa ani a activitatii mele am trait in acest mediu si a trebuit sa rezolv cauze complexe, pe care mi-as fi dorit sa le vad rezolvate prin mediere. Mai ales pentru faptul ca, dupa mult efort, cheltuieli, presiuni, observatii critice, supunerea la unele activitati indoielnice dispuse de sefi sau procurori, ma trezeam ca in dosarul trimis dupa luni de zile in instanta, partile se impacau in fata judecatorului si toata munca, cheltuielile si tensiunile prin care treceam se duceau de rapa, complesindu-ma inutilitatea acestora.

Cand un coleg avocat, mare specialist in civil mi-a cerut cateva sfaturi, nu am facut-o pe desteptul si i le-am dat, simtind ca si el, ca si mine, nu ne pricepem la toate si avem tot timpul de invatat. Cu atat mai mult ca mediatori, pentru ca in fata noastra pot veni oameni cu probleme variate, de unele poate neauzind sau poate necunoscandu-le aproape deloc. Si atunci? Consider ca trebuie sa nu ni se impuna ce specializari trebuie sa urmam, fiecare trebuie sa declare domeniile in care se pricepe mai bine, sa aleaga singur cazurile pe care poate sa le rezolve, iar in rest sa-si decline disponibilitatea, recomandand partilor, potrivit legii, sa se adreseze altor colegi. Vremea cand toti se pricepeau la toate a trecut de mult, experienta statelor dezvoltate ne indruma spre specializare, pentru ca serviciul prestat de mediator nu poate fi de calitate in orice domeniu, iar interesul si obligatia membrilor consiliului sunt, in afara cresterii numarului de mediatori, si de a asigura o calitate acceptabila a acestui serviciu.

Mai mult decat atat, sustin ca trebuie sa plecam cu sanse egale, sa nu mai impunem ceva intr-o profesie profund liberala, interesul nostru, cererea pietii, alegerea domeniilor, fiind singurele care ne vor indrepta catre niste forme de specializare, asa cum se intampla de mult timp in alte profesii liberale, si nu numai. Consiliul de mediere trebuie numai sa avizeze eventualele cursuri de pregătire continuă, conform art. 7-8 din Legea 192/2006, dupa o apreciere exhaustiva, nu de esenta sau utilitate, cu atat mai mult cu cat in Consiliul de mediere sunt si vor fi mediatori care nu au nici o legatura cu activitatea didactica sau formarea profesionala a adultilor ori sunt in conflict de interese, aproape toti fiind patroni de furnizori de servicii de formare iniţială a mediatorilor şi, deja conturându-se în mari furnizori pentru pregătirea continuă, adică perfecţionare (generală şi obligatorie) sau specializare (individuală, pe grupuri, dar facultativă-voluntară). Daca 10 mediatori aleg un domeniu de activitate si negociaza cu un formator autorizat un curs de specializare pentru ca nu au studii in domeniu, consiliul trebuie sa se bucure ca respectivii mediatori vor sa presteze un serviciu de mediere de calitate mai buna, sa nu le puna bete in roate din motive personale sau invidie si sa avizeze imediat acel curs. Mai ales ca urmarea unui asemenea curs inseamna cheltuieli financiare, lipsa de la activitatea de baza si familie, alte sacrificii adaugate la cele din formarea initiala si neacoperite inca de castigul din medierile desfasurate.

Subliniez inca o data, nu mai trebuie facut caz de studiile mediatorilor, de formatorul care ne-a intiat, experienta sau vechimea in profesie, nu trebuie sa ne mai arogam dreptul sa impunem cate ne trec prin minte in mediere, pentru ca in aceasta profesie liberala este loc pentru inca multa lume, piata cere mediere si este nevoie de mediatori, iar acestia sunt liberi sa aleaga cazurile si specializarile dupa cum apreciaza fiecare. Bine ar fi ca medierea sa fie mai mult promovata, mediatorii sa fie mai bine organizati, sa se ajute si sa se completeze intre ei, sa gaseasca solutii pentru perfectionarea pregatirii si sa propuna imbunatatirea reglementarilor astfel incat si in Romania, profesia de mediator sa fie cat mai curand cunoscuta, apelata, respectata si valorata asa cum se intampla in alte tari.

Specializarile si perfecţionarea pregătirii mediatorilor nu este inca reglementata in Romania, deşi acesta atributie trebuia îndeplinită după consultarea asociaţiilor şi mediatorilor, de către Consiliul de mediere. Acesta este investit de legea 192/2006 cu atribuţii de reglementare a profesiei de mediator, astfel: la art. 20 lit.b, c si l din Legea 192/2006, astfel cum a fost modificata prin Legea 370/2009, Consiliul de mediere: „b) elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii; c) autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de specializare a mediatorilor; l) face propuneri pentru completarea sau, dupa caz, corelarea legislatiei privind medierea.” Consiliul de mediere si comisia consultativa a mediatorilor din care fac parte, a stabilit că deocamdată mediatorii vor declara în ce domenii sunt specializati, pentru a fi astfel înscrişi în Tabloul mediatorilor de pe site-ul CM http://www.cmediere.ro şi cel dat sub formă de listă la diverse instituţii, ramanand un act voluntar, cu avantajele si dezavantajele acestei declaratii proprii (în sensul că, de ex. dacă te declari mediator în penal si familial, nu o sa te mai caute clienti din alte domenii).

Dacă cei din primele două Consilii de mediere (unii cu 2 mandate) nu s-au preocupat până acum de atribuţia privind pregătirea continuă (perfecţionarea şi specializarea) mediatorilor, dacă nu avem încă furnizori de asemenea servicii dintre cei încadraţi cu mediatori, cei care vor să se specializeze o pot face, cred, şi la alţi furnizori acreditaţi de CNFPA şi dacă sunt corecti, cu avizul Consiliului. Astfel, de exemplu, la cererea Uniunii Mediatorilor Bancari, Institutul Bancar Roman (IBR) a introdus in oferta de programe pentru anul 2010 Cursul de Mediator bancar, care se adreseaza mediatorilor autorizati în conditiile Legii nr. 192/2006 înscrisi în Tabloul mediatorilor. Cursul are avizul consiliului. Acesta se desfasoara pe parcursul a trei zile si presupune 15 ore de pregatire la sediul IBR, prima serie fiind pentru zilele de 1-3 iulie 2010.

Înainte de apariţia Legii 192/2006 în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) apăruseră ocupaţiile de mediator social, şcolar şi sanitar. Dar acestea nu au ceva in comun cu standardul ocupational al mediatorului, acestia desfasurand in principal activitati de consiliere. Am cerut de la conferinta de alegeri de la 23.05.20909 şi apoi în comisia consultativă ca acest consiliu de mediere sa intervina la Ministerul Muncii, familiei şi protecţiei sociale pentru modificarea în COR a acestor ocupatii, care au competenţe şi explicaţii greşit formulate, acum trebuind ca mediatorii să aibe studii superioare, să fie autorizaţi şi desfăşoare activităţi de mediere în baza legii 192/2006, în domeniile stabilite. Deasemenea, să se ceară introducerea şi a altor ocupaţii, pentru că în cadrul profesiei de mediator pot apărea şi alte ocupaţii potrivit specializărilor convenite de consiliu, cu consultarea asociaţiilor profesionale şi mediatorilor neasociaţi încă. Nu trebuie făcut caz cu denumirea mai mult decât trebuie, ca să-şi dovedească de fapt public unii incompetenţa arogantă şi neluarea unei poziţii până acum referitor la aceste ocupaţii din COR, întrucât denumirea arată o specializare, ocupaţie în domeniul respectiv a mediatorului autorizat, NU O ALTĂ PROFESIE, cum în mod eronat şi ilegal şi-a exprimat opinia preşedintele CM faţă de mediatorii bancari. De altfel, atât pentru coerenţa cu alte profesii şi ocupaţii, cum s-ar fi auzit şi scris în COR, în loc de „mediator bancar” expresia „mediator autorizat specializat în soluţionarea litigiilor din domeniul bancar”??? . Deci este vorba de o prescurtare ca la toate celelalte specializări sau ocupaţii înscrise în COR.  Prin această intervenţie la MMFPS pentru corectarea standardelor la ocupaţiile de mediator social, şcolar şi sanitar, precum şi înscrierea altora, de genul: mediator familial, comercial, financiar, fiscal, penal, Consiliul de mediere trebuie să protejeze atât profesia de mediator cat si consumatorii serviciului de mediere. Referitor la aceştia din urmă se susţine eronat (APMR) că „ar fi derutaţi consumatorii, care nu mai au repere cand pe piata serviciilor apar: mediator, mediator sanitar, mediator bancar, mediator scolar. Ce ar trebui sa inteleaga consumatorul? Sunt profesii distincte sau specializari ale profesiei de mediator? Rapunsul este in realitate si da si nu. In cazul mediatorului sanitar si scolar sunt ocupatii distincte, (?) care din nefericire poarta denumirea de mediator. In cazul mediatorului bancar nu vorbim nici de o profesie distincta si nici de o specializare, inca. De specializari nu putem vorbi inca, dat fiind faptul ca specializarile profesiei de mediator nu au fost deocamdata reglementate de catre Consiliul de mediere.” „Iar mediatorul potrivit legii poate fi specializat in anumite domenii ca de ex: mediere victima, agresor, medierea disputelor cu mai multe parti.”!!! Şi-au făcut unii specializarea gratis în domeniul victimă-agresor (cealaltă fiind o prostie) şi acum se dau specialişti şi faţă de unii care au lucrat în drept penal peste 10 ani? şi numai ei se declară cu asemenea specializare? Sau „In prezent, putem vorbi de mediatorul care alege sa se specializeze in practica intr-unul din domeniile de aplicare a medierii: domeniul bancar, pe relatie cu instantele (organele judiciare), domeniul afacerilor, protectiei consumatorilor, munca, comunitate. Mediatorul nu este comercial pentru ca a ales ca in practica sa-si ofere serviciile oamenilor de afaceri cum nu poate fi nici judiciar pentru ca lucreaza in domeniul in care medierea se aplica pe parcursul unui proces judiciar si exemplele pot continua.” Cu asemenea confuzii în cap, cum să-i lămureşti pe consumatori? Chiar dacă suntem la începuturi, după 5 ani era cazul să se contureze asemenea specializări, mai ales că mulţi mediatori vin din domenii în care au studii postuniversitare şi experientă de 10, 20 de ani şi este normal să aleagă asemenea specializări. Dar să nu faci nimic şi să pretinzi că nu recunoşti o speciazare pentru că nu ţi-ai îndeplinit atribuţiile este o sfidare, şi ilegalitate, o neruşinare. Mai ales că recent, unul din acoliţii celor care au refuzat înscrierea UMB în Reg. N.A.P.M. a afirmat că asociaţia – colegiul său de mediatori vor media conflictele între bănci şi clienţi conform OUG 50/2010!!! după ce au refuzat recunoaşterea unei asociaţii specializate, UMB, care ar fi fost altă profesie!!! şi care nici măcat nu şi-a arogat ca ei, exclusivitatea în domeniu!

În esenţă trebuie înţeles că mediatorul este o profesie iar adjectivul anexat este determinat de domeniul de specializare, ca să poată fi înscris pe scurt în COR, Tablou, firmă, carte de vizită, reclamă permisă, titulatură de asociaţie, etc., nu de altă profesie. Ca la avocaţi, medici, ingineri, maiştri, magistraţi, poliţişti, etc. Greu, nu?

Ne bucurăm că Asociaţia Română a Băncilor (co-acţionar la IBR) a înţeles ca mediatorii bancari nu pot fi în subordinea lor, pentru a se asigura neutralitate, imparţialitatea şi independenţa faţă de părţi şi că aceştia trebuie să fie în primul rând mediatori autorizaţi conform Legii nr. 192/2006. Mai puţin bucuroşi suntem când suportăm taxa de 1215 lei pentru 15 ore de pregătire, dar asta este, cine are nevoie suportă şi ne rugăm ca apoi băncile să nu mai fie atât de refractare la procedura de mediere pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor cu clienţii.

Mediator Constantin Asofronie

Restructurarea creditului evită executarea silită


     Mirela Iovu – Vicepresedinte CECBANK, citat de Conso.ro

Mirela Iovu        Notă: atunci când nu reuşiţi singuri să discutaţi subiectul cu banca,     APELAŢI LA UN MEDIATOR BANCAR! Uneori băncile nu vor să accepte.

In actuala conjunctura economica, restructurarea unui credit la care imprumutatii intampina probleme in rambursare este o alternativa demna de luat in seama pentru a scapa de executarea silita a garantiilor. Solutia este acceptata si de banci, pentru ca preturile imobilelor s-au redus simtitor, iar garantiile nu pot fi valorificate la un pret care sa asigure recuperarea creantelor bancilor.

 Restructurarea creditelor este procesul care permite imprumutatilor, atat persoane fizice cat si juridice, care intampina probleme legate de fluxul de numerar, sa modifice de comun acord cu bancile creditoare caracteristicile creditului/ creditelor: dobanzi, durata, scadente, perioade de gratie.

 Ca urmare a aplicarii unei masuri de restructurare – rescadentare, reesalonare sau refinantare, imprumutatul trebuie sa revina cu rambursarea creditului in parametrii normali de rambursare (conform noului graficului de rambursare).

 In cazul unei banci, restructurarea unor credite problema, reprezinta modul de a veni in sprijinul a cat mai multi clienti, din diverse ramuri de activitate si care in prezent intampina greutati la rambursarea creditelor sau care nu mai pot suporta nivelul obligatiei lunare ca urmare a cresterii cursului valutar.

 Restructurarea reprezinta un eveniment in parcursul derularii unui credit si nu trebuie inteles de clienti nici ca o masura de amanare a unei stari de insolventa inevitabila, dar nici ca un eveniment care trebuie evitat cu orice pret.  De altfel, una din metodele de restructurare utilizate frecvent de clientii bancilor este refinantarea facilitatilor de credit la o alta banca, in conditii de cost diferite. Diferenta consta in scopul utilizarii ei: pana acum era utilizata preponderent pentru reducerea costurilor, in timp ce in cazul restructurarii este folosita pentru reducerea ratelor lunare (dar implica per total costuri mai mari). Cand propunem restructurarea? Pentru aplicarea solutiilor de restructurare, imprumutatii trebuie sa faca dovada reducerii fortuite a veniturilor fata de momentul contractarii creditelor si ca acest fapt le creeaza dificultati in rambursarea lor. De asemenea, din discutiile cu imprumutatii si din analiza documentelor furnizate de acestia, trebuie sa reiasa clar ca eventuala restructurare a creditului va conduce la imbunatatirea situatiei financiare a clientului.

 In cadrul procesului de restructurare se vor avea in vedere urmatoarele criterii principale:

 –  evaluarea comportamentului si a activitatii derulate de catre client cu banca pana la  momentul cand solicita restructurarea creditului, precum si respectarea conditiilor asumate prin contractele de credit in derulare;

– capacitatea de plata a clientului (analiza contractelor in derulare si ajustarea fluxului de numerar in concordanta cu evolutia pietei si a domeniului de activitate);

– analiza economico-financiara a situatiilor financiare prezentate de client;

– incadrarea clientului in criteriile de eligibiliate ale bancii, in baza rezultatului analizei economico-financiara efectuata in noile conditii;

– capacitatea clientului de a achita restantele inregistrate si de a isi mentine veniturile la un nivel corespunzator respectarii noului grafic de rambursare.

Metode de restructurare

Principalele  metode ce stau la baza restructurarii creditelor pot avea in vedere urmatoarele aspecte: 

1.   rescadentarea uneia sau mai multor rate de credit in sold cu depasirea sau fara a se depasi durata initiala de acordare a creditului;

2.   reesalonarea creditului fara a depasi durata de creditare initiala;

3.  restructurarea creditelor curente si restante prin acordarea unui nou credit;

4.   acordarea unei facilitati de credit pe termen scurt firmelor care datorita neincasarii creantelor de la  terti, inclusiv de la primarii, consilii judetene, scoli, etc., inregistreaza sume restante (principal, dobanzi), precum si datorii la bugetele de stat sau datorii catre furnizori;

5.   stabilirea unor sume de plata lunare/ trimestriale pentru creditele incadrate ca si neperformante si pentru a caror recuperare au fost declansate proceduri juridice prin executare silita conform Codului de Procedura Civila sau Legii nr. 99/1999-Titlul VI-Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare.

 Chiar si creditele neperformante (acelea pentru a caror recuperare au fost demarate proceduri judiciare iar datorita lipsei pietei de vanzare a garantiilor, acestea nu pot fi valorificate in parametri optimi) pot fi restructurate, fie prin refinantare (daca imprumutatul indeplineste conditiile impuse prin politica de creditare a unei banci) fie prin reesalonarea creditului, sub controlul executorului judecatoresc sau bancar.

 Concluzii

– Un client aflat in situatia in care solicita restructurarea creditului trebuie ajutat in cel mai scurt timp si cand poate nu este nimic de facut;

– Un plan de restructurare trebuie sa fie bine intocmit, sa prezinte clar modalitatile de reducere a costurilor, de maximizare a vanzarilor precum si sa denote o implicare mai mare a actionarilor/ asociatilor, precum si un management al afacerii mai performant;

– Bancile vor analiza si vor evalua atent riscul suplimentar introdus de restructurarea creditelor;

– Dupa efectuarea restructurarii, monitorizarea acestor credite trebuie facuta cu mare atentie. 

  

Medierea în Codurile de procedură civilă şi penală adoptate de parlament la 22.06.2010


Update: Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 485, in timp ce legea nr. 135/2010 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010.
Nu se putea ocazie mai bună pentru sărbătorirea „Zilei avocatului” la 24 iunie, la două zile după abrobarea acestor coduri de procedură în parlament, fiind corpul profesional care lucrează foarte mult cu armele oferite de acestea, în asigurarea respectării legalităţii şi intereselor clienţilor! Cu acest prilej, ca mediator şi consilier juridic, doresc numai bine, sănătate, felicitări şi succese colegilor jurişti care îmbracă roba de avocat, relaţii de parteneriat şi colegialitate spre binele acestor profesii şi practicanţilor lor! În plus, să nu ne vedem concurenţi, ci colegi!

Citind mesajul onorabilului Presedinte UNBR, dl. avocat Florea Gheorghe, care poate fi citit la link-ul următor, i-aş ruga pe colegi să mediteze asupra unor adevăruri valabile şi pentru alte profesii.   http://www.e-juridic.ro/articole/24-iunie-ziua-avocatului:-mesaj-special-4940.html

x   x   x

In data de 22.06.2010, Camera Deputatilor, in calitate de for decizional, a adoptat  cu majoritate de voturi, Codul de procedura civila si Codul de procedura penala, se arata intr-un comunicat de presa al Camerei Deputatilor. Astfel, cele doua coduri vor fi trimise la promulgare si apoi este asteptata elaborarea si publicarea legii de intrare in vigoare a acestora, ca si a Codului civil si Codului penal, aprobate si publicate anul trecut. Codul de procedura civila a fost adoptat cu 213 voturi pentru si o abtinere, in timp ce Codul de procedura penala a fost adoptat cu 212 voturi pentru si trei abtineri.

„Adoptarea de catre Parlament a Codurilor de procedura civila si penala reprezinta un eveniment remarcabil, un act care, alaturi de adoptarea Codului civil si a celui penal, va schimba in bine pe termen lung societatea romaneasca. Sfera influentei benefice a noilor Coduri va depasi Justitia. Elaborarea, promovarea si adoptarea noilor Coduri a reprezentat obiectivul strategic fundamental al MJ si ma bucura faptul ca prin adoptarea lor de catre Parlament acest obiectiv a fost atins. Este important sa gandim si sa pregatim bine etapa implementarii, care va avea nevoie de sprijin atat din partea Executivului, cat si a CSM”, a declarat ministrul Justitiei. Catalin Predoiu.

La inceputul saptamanii, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului dezbaterea si adoptarea Codurile de procedura, in regim de urgenta, motivand ca daca cele doua coduri de procedura ar fi adoptata pana la finalul sesiunii parlamentare, ar fi posibila o evaluare pozitiva a Comisiei Europene, statul roman aflandu-se sub Mecanismul de Cooperare si Verificare in domeniul justitiei si luptei impotriva coruptiei. Acesta subliniaza ca adoptarea codurilor de procedura reprezinta o prioritate pentru Romania din perspectiva angajamentelor asumate fata de Uniunea Europeana.

  CODUL DE PROCEDURA PENALA ADOPTAT DE PARLAMENT MENTIUNI DESPRE MEDIERE

 Cazuri care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale

Art.15.- (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

f) a fost retrasă plângerea prealabilă  în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

 Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului

Art.17.- În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

 Art.21. Renunţarea la pretenţiile civile

(1) Partea civilă poate renunţa, în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. (2) Renunţarea se poate face, fie prin cerere scrisă, fie oral în şedinţa de judecată. (3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.

 Art.22. Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile

(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.  (2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile. (3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă  la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, părţile pot administra probe.

 Art.23. Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori

(1) Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult 2 luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării sau dizolvării.

(2) În caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii responsabile civilmente, acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale dacă partea civilă indică moştenitorii, sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acestora, în termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cunoştinţă de împrejurarea respectivă.

 Art.79. Drepturile persoanei vătămate

În cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:

h) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;

 Art.81. Drepturile inculpatului

În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:

f) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile premise de lege;

 art.295 Termenul de introducere a plangerii prealabile

1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.

(2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data  persoana îndreptăţită a reclama a aflat cine este făptuitorul. În cazul în care plângerea prealabilă este formulată împotriva reprezentantului legal al acestora, termenul menţionat curge de la data numirii unui alt  reprezentant legal.

Art. 312. Cazuri de suspendare

 (1) În cazul când se constată printr-o expertiză medicolegală că suspectul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.

(3) Suspendarea urmăririi penale se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.    (Nn: pentru o perioada de maximum 3 luni)

Art. 313 Sarcina organului de urmărire pe timpul  suspendării

(4) Organul de cercetare penală este obligat să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni de la data dispunerii suspendării, dacă mai subzistă cauza care a determinat  suspendarea urmăririi penale.

 Art. 314. Soluţii de neurmărire şi netrimitere în judecată

(1) După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând: a) clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală exercitată, întrucât există unul din cazurile prevăzute de art. 15 alin. (1);

 Art. 315. Clasarea

(1) Clasarea se dispune când: a) nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării ori există unul din cazurile prevăzute la art.15 alin.(1);

b) nu se poate pune în mişcare acţiunea penală sau aceasta nu mai poate fi exercitată întrucât există unul din cazurile prevăzute de art.15 alin.(1);

 Art.316. Înştiinţarea despre clasare (1) Ordonanţa de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau persoanelor interesate, care au solicitat comunicarea soluţiei.

 Art. 331. Cazurile de reluare a urmăririi penale

(1) Urmărirea penală este reluată în caz de: a) încetare a cauzei de suspendare;

bc) redeschidere a urmăririi penale.

(2) Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

 Art. 332. Reluarea urmăririi penale după suspendare

Reluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se constată de procuror ori de organul de cercetare penală, după caz, că a încetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penală care constată că a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării.

 Art.362. Participarea procurorului la judecată

(4) Când în cursul judecăţii constată că a intervenit vreuna din cauzele care împiedică exercitarea acţiunii penale, procurorul pune, după caz, concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal.

 Art.366. Suspendarea judecăţii

(1) Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, instanţa dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecată.

(3) Suspendarea judecăţii se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.

(4) Încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror, părţile şi persoana vătămată prezente, şi de la comunicare, pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

4^1) Contestaţia nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile de la primirea dosarului.

(5) Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul poate participa la judecată sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii

(6) Instanţa de judecată este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecăţii.

(8) Ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei.

 Art. 385. Schimbarea încadrării juridice

Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

(2) Dacă noua încadrare juridică vizează o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanţa de judecată cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere prealabilă. În situaţia în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă instanţa continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar, dispunând încetarea procesului penal.

 Art. 396. Rezolvarea acţiunii penale

(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

(6) Încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art.15 alin.(1) lit.d) – i).

  CODUL DE PROCEDURA CIVILA ADOPTAT DE PARLAMENT – MENTIUNI DESPRE MEDIERE

Art. 20 (1)  Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.    

        Tranzactia  Art. 425. – (1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.  (2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.   (3) Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.   Art. 426. – Tranzacţia va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.    Art. 427. – Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

            Art. 428. – Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care tranzacţia părţilor este urmarea procedurii de mediere.

Vom reveni cu comentarii, deocamdata a durat mult parcurgerea fiecarui articol, comparativ, intre proiectele supuse dezbaterii si forma finala adoptata, dupa raportul comisiei juridice. Nota bene: in rapoarte nu este consemnat ca la dezbateri ar fi participat cineva de la Consiliul de mediere, asa cum s-a consemnat  prezenta reprezentantilor mai multor institutii interesate!!! 

COD GALBEN PENTRU MEDIATORI: ATAC DIN PARTEA AVOCAŢILOR


         MIŞCAREA DE REZISTENŢĂ ÎN MEDIERE (3)

 În timp ce membrii Consiliului de mediere se piaptănă, ţara arde sub măsurile de austeritate impuse de guvern cu justificarea crizei economico-financiare, DE PROFESIA MEDIATORILOR NU SE MAI OCUPĂ NIMENI!!! NICI MĂCAR DE CEI PLĂTIŢI CU BANI GREI SĂ CONDUCĂ DESTINELE ACESTEI PROFESII! ÎNTRE TIMP ALŢII PUN LA CALE ACEASTĂ PROFESIE, O CONSIDERĂ O AMENINŢARE LA ADRESA PROPRIILOR INTERESE ŞI MANEVREAZĂ DIN CULISE  FORTE OCULTE CARE HOTĂRĂSC LA GUVERN ŞI PARLAMENT REGLEMENTĂRI, CARE SĂ STOPEZE ASCENSIUNEA MEDIERII, A MEDIATORILOR, SĂ ARUNCE ÎN DERIZORIU ACEASTĂ  PROCEDURĂ DE SOLUŢIONARE A CONFLICTELOR  PE  CALE AMIABILĂ, CARE NICI NU S-A RIDICAT BINE PE PROPRIILE PICIOARE. 

Anul trecut, prin mulţimea de reprezentanţi în Parlament, notarii, avocaţii şi consilierii juridici au reuşit să includă în Legea nr. 370/2009 de modificare a Legii nr. 192/2006 privind medierea şi exercitarea profesiei de mediator, art. 75 într-o  formă menită să lase drum practicării medierii de către aceşti jurişti  ca activitate în cadrul profesiei lor! Ce au făcut membrii CM faţă de aceasta de jumătate de an? În afara invocării ilegale şi iraţionale a imposibilităţii desfăşurării alegerilor din cauza acestei prevederi  (la alegeri candidează şi votează mediatorii autorizaţi în condiţiile legii!) s-au mulţumit să adreseze scrisori fără vreo şansă de vreun răspuns neechivoc şi să aştepte pronia cerească ca nu cumva să le mai dea prin cap altceva duşmanilor medierii! Mai de curând, ministrul justiţiei, avocatul Predoiu, împreună cu un grup de tineri reformatori au pregătit şi prezentat publicului şi guvernului o Strategie şi nişte modificări legislative sub titlul „Mica reformă”, în care figura şi medierea ca procedură prealabilă obligatorie în unele cazuri, menită atât să sprijine dezvoltarea medierii, cât şi să degreveze instanţele de volumul mare de procese şi cheltuielile cărora statul nu le mai face faţă. Cu doar câteva  propuneri în domeniul dreptului civil şi al familiei pornite de la APMR, susţinerea iniţiativei a rămas la mâna ministrului, înconjurat din păcate de un aparat conservator, sub influenţele intereselor profesiilor amintite, de a nu pierde clientela şi banii şi aşa subţiaţi de criza financiară. Dovada acestor influenţe oculte, retrograde şi nefaste pentru mediatori este tărăgănarea publicării OUG  cu aceste măsuri de „mică reformă”, când justiţiabilii, instituţiile statului şi Uniunea Europeană prin raportul de ţară asupra justiţiei aşteaptă de mult o mare reformă, în care are un loc meritat şi medierea. 

   În acest timp, ce face Consiliul de mediere? Înfiinţează după un an de presiuni comisii de promovare, de formare, de consultare, nu le dirijează spre punerea în aplicare a obligaţiilor impuse de lege, în primul rând alegerile,  acceptând o funcţionare formală, neproductivă, ineficientă, s-a ocupat de marele obiectiv al acestui an: sancţionarea abuzivă a mediatorului Tatu Tudor cu excluderea din profesie! Între timp, au continuat obsesia formării şi au autorizat încă vreo 300 de mediatori fără a le asigura actele şi condiţiile necesare exercitării profesiei, au consumat fonduri cu plimbările şi în rest tăcere! Tăcere totală,  mai ales acum în luna iunie, când nu au mai anunţat şi publicat şedinţele consiliului şi comisiei permanente deşi era obligaţie legală şi după ROF CM, când s-au intensificat acţiunile ostile din partea avocaţilor, când ar fi trebuit ca să prezinte vreo informare la un an de activitate cvasi-legală după alegerile contestate din luna mai 2009, când trebuia de 3 luni  să stabilească calendarul alegerilor, să modifice regulamentul acestora şi al consiliului, s.a.m.d.  Dar şi când se intră în vacanţă judecătorească şi în alte domenii, favorizată poate şi de faptul că atenţia tuturor este îndreptată  spre măsurile luate de un guvern naufragiat pe valurile unei profunde crize politice, economice, financiare, morale! CE SE ÎNTÂMPLĂ CU CONSILIUL  ŞI MEDIEREA SE ÎNTREABĂ MEDIATORII, DE CE NU FACE NIMIC ŞI NICI NU OPREŞTE CHELTUIREA INUTILĂ A BANILOR NOŞTRI? se întreabă foarte mulţi colegi care ne îndeamnă la acţiuni publice mai hotărâte.

Ce să se întâmple decât să dea încă noi măsuri: a nepăsării faţă de această profesie, faţă de mediatorii scoşi pe bandă rulantă pe bani netrudiţi dar frumoşi,  a toleranţei faţă de propriile ilegalităţi şi ale unor suţinători dezvăluite de noi,  a încercării de acaparare a unor domenii din mediere cu mijloace obscure şi discriminatorii, a promovării propriilor interese pe banii noştri, a lipsei totale de promovare publică a medierii, a răzbunării pe cei care încearcă să le ceară socoteală, a nerespectării legalităţii în general.

  Pe fondul unor asemenea atitudini reprobabile a membrilor consiliului, a îngrijorării mediatorilor oneşti faţă de lipsa de acţiune a acestora faţă de riscurile care ameninţă profesia,  Mişcarea de rezistenţă din mediere creşte prin noi susţinători, care ne mandatează să iniţiem măsuri mai hotărâte, între care avem în vedere ORGANIZAREA UNEI NOI CONFERINŢE EXTRAORDINARE A MEDIATORILOR LA ÎNCEPUTUL TOAMNEI, PENTRU A LUA HOTĂRÂRI MAI DRASTICE FAŢĂ SITUAŢIA ACTUALĂ DIN MEDIERE ŞI GESTIONAREA PROASTĂ A ACESTEIA DE CĂTRE MEMBRII CONSILIULUI DE MEDIERE!

Vă aşteptăm să vă manifestaţi solidaritatea confidenţial şi public cu Mişcarea de rezistenţă iniţiată de noi, indiferent de activităţile formale şi electorale pe care le vor mai încerca membrii consiliului, să identificaţi lideri cu capacitate profesională adecvată, care să scoată din haos şi mocirlă, să protejeze şi să ducă la un liman însorit profesia de mediator, să dea o şansă medierii să se impună şi mediatorilor să  o practice, aşa cum au fost amăgiţi să viseze la cursuri şi apoi lăsaţi de izbelişte. Nu mai putem tolera această situaţie şi suntem cei care am mai iniţiat asemenea măsuri, nu ne este frică, putem coagula forţele progresite şi bineintenţionate spre soluţionarea crizei din mediere până la toamnă. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Alăturăm un articol despre dicuţiile şi acţiunile ostile ale avocaţilor la Congresul lor anual. Oare ce poziţie au luat mediatorii noştri avocaţi,  care nu ştim unde se plasează?

„Avocatii se simt amenintati de aparitia noii  profesii a mediatorilor
Scris de Stela IRIZAN, Capitalul.ro, 21 Iunie 2010

Peste 200 de delegati ai barourilor din toata tara s-au reunit, joi si vineri, in cadrul Congresului anual al avocatilor desfasurat in statiunea Mamaia, unde au dezbatut problemele arzatoare ale acestei profesii, printre care „amenintarea” reprezentata de aparitia noii profesii a mediatorilor, modificarea examenului de intrare in avocatura, scaderea veniturilor catre Casa de Asigurari a Avocatilor si eradicarea evaziunii fiscale.

Discutiile au fost animate, pe alocuri chiar foarte aprinse, ajungandu-se la atacuri la persoana sau amenintari cu procese intre vorbitori.

Una din probleme ridicate inca de la inceputul lucrarilor a fost pericolul reprezentat de aparitia mediatorilor. Participantii s-au plans ca judecatorii din mai multe instante au inceput sa-i favorizeze pe mediatori, insistand pe langa oamenii implicati in procese sa-i lase pe avocati si sa apeleze la mediatori, relateaza Agerpres.

Avocatii considera ca ei ar trebui sa intre automat in noua profesie, fara sa mai urmeze cursurile obligatorii, care, in opinia lor, pe langa faptul ca sunt costisitoare, mai sunt si tinute de oameni slab pregatiti profesional.

„Un avocat cu experienta poate pune concluzii la CEDO, dar nu are voie sa joace rolul unui mediator, pentru ca trebuie sa urmeze cursurile tinute de un inginer”, a declarat avocatul Nicu Tiberiu.

La randul sau, avocatul Liviu Bran de la Iasi sustine ca ar trebui ca un avocat cu opt ani experienta sa poata intra automat pe tabloul mediatorilor. „Noi nu putem fi notari sau mediatori, insa trebuie sa ne aparam interesele pecuniare si profesionale”, a adaugat el.”

Interviu acordat de presedintele Tribunalului Vrancea, judecatorul Adrian Neacsu, vicepresedintelui Camerei Mediatorilor Vrancea mediatorului Nicolaie Dediu


http://mediator-bejeus.blogspot.com

N.D.-Buna seara domnule Adrian Neacsu

A.N.-Buna seara domnule Dediu

N.D.-Ne intalnim din nou dupa ce in luna aprilie Camera Mediatorilor Vrancea, o asociatie cu peste 20 de mediatori, in colaborare cu Tribunalul Vrancea au organizat conferinta de presa Medierea in Vrancea

A.N.- Da. Asa este. Am vorbit si atunci despre increderea pe care o am in viitorul institutional al medierii.

N.D.- Am citit articolul publicat de dumneavoastra pe blogul Judecator Adrian Neacsu. Ati afirmat in acel articol ca sunteti una dintre persoanele care investesc foarte mult in mediere.Care este motivul pentru care acordati atata incredere medierii? 

A.N.- Privesc intr-adevar cu interes si cu speranta dezvoltarea institutiei medierii. Ceea ce la noi pare oarecum exotic si starneste inca rezistenta si supiciuni, in justitiile consolidate este o realitate, care a produs deja efecte palpabile, in primul rand in ce priveste cresterea calitatii serviciilor juridice oferite cetatenilor si degrevarea instantelor de procese. Astfel fiind, increderea pe care o investesc in mediere are atat o dimensiune profesionala  cat si una intemeiata pe cointeres. Imi doresc o institutie a medierii functionabila pe deplin atat pentru ca o parte din presiunea imensa pusa pe instantele judecatoresti sa fie eliberata, cat si intrucat justitia trebuie sa fie prima interesata ca servicile auxiliare oferite cetatenilor sa creasca in diversitate si in calitate. In orice caz, aceasta evolutie este naturala si nu poate fi oprita. 

N.D.- In Vrancea judecatorii recomanda medierea?

A.N.- In general da. Sau oricum, in prezent mai mult decat inainte. Suntem departe insa de a fi eliminat toate retinerile fata de aceasta institutie noua si atat timp cat nu exista prevederi legale clare si obligatorii, trimiterea la mediere tine doar de optiunea individuala a judecatorului. Aceasta este si principala vulnerabilitate, pentru ca in sala de judecata timpul curge altfel, iar presiunea luarii intr-un interval scurt a zeci si zeci de dosare determina judecatorul la o atitudine precipitata, care deseori este incompatibila cu luxul explicarii partilor a metodelor alternative pe care le au pentru solutionarea conflictului. La aceasta se adauga si o alta realitate pe care am mai expus-o. Justitiabilul, adica cetateanul care s-a adresat deja instantei, constituie un complex psihologic care il face aproape in mod absolut incompatibil cu disponibilitatea pentru dialogul si cedarea reciproca prin care se realizeaza medierea. Justitiabilul este un cetetan inversunat, concentrat exclusiv pe dreptatea pe care crede ca o are. De aceea este eronata si neproductiva asteptarea ca un numar important de cereri de mediere sa vina din dosarele deja aflate pe rolul instantelor, prin intermediul judecatorilor. Medierea trebuie sa interactioneze cu cetateanul pana la luarea deciziei de sesizare a instantei cu o cerere, moment in care conflictul sau se institutionalizeaza.  Mediatorii si structurile lor organizate trebuie sa coboare acolo unde „se naste” justitiabilul, sa intervina imediat dupa aparitia conflictului, sa ofere perspectiva rezolvarii acestuia inainte de a se escalada si a se institutionaliza prin sesizarea instantei.

N.D.- Cate dosare are de solutionat un judecator in Vrancea si cate ar fi normal sa solutioneze?

A.N.- Anul trecut, instantele din Vrancea au atins numarul cel mai mare de dosare din ultimii 20 de ani. Acest record va fi depasit cu siguranta in 2010, cand deja cresterea este cu cca 20%. In 2009, cele 4 instante din Vrancea au avut pe rolul lor un numar record de cca. 34.000 de dosare, civile si penale. La o populatie a judetului Vrancea de 393.000 de locuitori si avand in vedere ca aproape in fiecare dosar sunt cel putin doua parti, inseamna ca unul din sase vranceni a fost implicat intr-un dosar de pe rolul celor 4 instante. Raportat doar la populatia activa a judetului, adica fara minorii sub 14 ani, ar inseamna ca unul din 2,4 vranceni a avut in 2009 o afacere judiciara. In aceasta statistica nu sunt cuprinse persoanele chemate in fata instantelor ca martori, rudele sau insotitorii partilor la termenele de judecata. In ce priveste numarul de dosare care revine unui judecator, acesta a depasit de mult  limita biologica de suportare. Daca in 2007 unui judecator din Vrancea ii revenea spre solutionare 449 de dosare pe an, in numai doi ani s-a ajuns sa i se aloce 622 de dosare. Daca ne referim numai la instantele de fond, judecatoriile, incarcatura pe judecator a fost de peste 1000 de dosare. In acest ritm colapsul sistemului este de neevitat.

N.D.- Care sunt reactiile judecatorilor din Vrancea si din tara cu privire la posibilitatea justitiabilului de a alege medierea?

A.N.- Pentru a fi sincer pana la capat, s-a dat o prea mare amploare intrarii in vigoare a art 6 din Legea 370/2009. In cele din urma, judecatorii au ca singura obligatie de serviciu aplicarea legilor in vigoare. Legea actuala nu prevede medierea ca o procedura prealabila obligatorie, ci doar ca o facultate la care partile pot apela din initiativa lor. Medierea ramane in mentalitatea predominanta din instante doar o procedura facultativa si aflata exclusiv la dispozitia partilor, iar lipsa efectelor pozitive imediate in ce priveste degrevarea instantelor de dosare face ca judecatorii sa nu se raporteze la ea ca o institutie juridica de succes. Obligativitatea recomandarii nu suplineste caracterul facultativ al medierii.

N.D.-  Introducerea medierii ca procedura prealabila obligatorie in anumite spete, mai ales in plangerile prealabile, ar putea fi benefica pentru justitie? A.N.-  Bineinteles. De altfel este singura cale posibila. Medierea, pentru a fi un succes in justitia din Romania,  trebuie sa devina obligatorie. Situatia supraincarii instantelor este prea grava pentru a mai avea rabdarea promovarii medierii ca optiune individuala a partilor. Romania nu-si permite luxul testarii functionarii institutiei medierii ca alternativa la rezolvarea conflictelor pusa la decizia exclusiva a partilor.  Apelul la judecator si la forta statului pentru rezolvarea conflictelor sociale ar trebui sa fie ultima optiune, dupa ce au fost epuizate toate metodele neprocesuale pentru solutionarea prin acord reciproc al acestora.

N.D.- Ce credeti ca ar trebui sa faca mediatorii si Consiliul de Mediere pentru ca medierea sa poata functiona bine?

A.N.-Nu stiu daca sunt in masura sa dau astfel de sfaturi. In primul rand, activitatea institutionala de lobby ar trebui sa se indrepte catre statul roman, care trebuie obligat sa-si asume medierea drept strategie nationala pentru diversificarea si cresterea calitatii serviciilor juridice oferite societatii. Principala obligatie pentru promovarea medierii si pentru consolidarea ei o are Guvernul Romaniei  prin ministerul justitiei. Investitia statului, a tuturor autoritatilor publice implicate in problema justitiei dar si in mentinerea pacii sociale, in identificarea unor metode alternative de rezolvare a conflictelor si de degrevare a instantelor este absolut necesara. In al doilea rand,  strategiile si campaniile de popularizare, informare si consolidare in constiinta publica a medierii ca alternativa viabila de solutionare a disputelor trebuie sa tina seama ca majoritatea litigiilor purtate in instante sunt „marunte”, ca instantele de fond sunt percepute ca „mediatori” institutionali ai statului si ca proportia majoritara a justitiabililor apartine mediului rural al judetului, chiar depasind ponderea acestuia de 60% din populatie. Campaniile nu trebuie sa se limiteze la mediul urban si nu trebuie derulate exclusiv prin utilizarea tehnologiilor moderne de comunicare, care dimpotriva pot avea efectul invers, de bariera in comunicarea mesajului. Cetatenii trebuie convinsi in mod direct ca un mediator „privat” este la fel de eficient sau chiar mai eficient decat un „mediator” institutional, cum pare a fi perceput judecatorul de fond. Aceasta presupune ca argumentele care i se aduc nu trebuie sa depaseasca sfera abstractului ci sa se refere la avantaje concrete. De la reducerea costurilor, la scurtarea dramatica a temenelor, la posibilitatea recuperarii unor cheltuieli si pana la transarea definitiva a conflictului si caracterul obligatoriu intre parti al intelegerilor realizate. Mediatorul nu-i poate face „concurenta” judecatorului. Daca va avea de ales, cetateanul va prefera intotdeauna judecatorul. Inaintea colaborarilor cu instantele trebuie sa fie parteneriatele cu primariile, cu bisericile, cu posturile de politie locala, cu politia comunitara, cu comunitatile insele.

N.D.-Cateva cuvinte la final?

A.N.- Mai devreme sau mai tarziu, medierea se va regasi si in sistemul nostru juridic intr-un mod similar sistemelor europene, ca o institutie viabila, eficienta in stingerea timpurie a conflictelor si cresterea echilibrului social. Tine de implicarea institutionala si individuala a fiecaruia ca acest mai tarziu sa nu se tranforme intr-un prea tarziu. Intre justitie si mediatori/mediere va exista un parteneriat pe deplin functional, justitia ramanand  locul institutional de solutionare a conflictelor grave, ce n-au putut fi solutionate sau atenuate ca urmare a interventiei unor „judecatori” informali. Ramane ca fiecare dintre persoanele si institutiile implicate, de la Guvern la judecatori si mediatori, sa inteleaga aceste evolutii de neoprit si sa contribuie dupa puteri si responsabilitati la corecta configurare si impamantenire a acestei institutii juridice.

N.D.- Va multumesc domnule judecator Adrian Neacsu pentru timpul acordat si sper pe viitor intr-o colaborare fructuoasa intre justitie si mediatorii vranceni.

A.N.- Si eu va multumesc si sper ca acest parteneriat intre justitie si mediere sa devina unul functional.