Noţiunea de autoritate părintească exercitată în comun – noutăţi


Notiunea de „autoritate parinteasca” este noua in dreptul romanesc, fiind inspirata din dreptul francez si cel al provinciei Quebec, desi exista si in alte sisteme de drept, printre care cele belgian, elvetian, german etc.

Autoritatea părintească este, potrivit legii (art. 483 NCC.): „ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului”.1

Referitor la aceasta notiune, s-a aratat ca exercitiul comun al autoritatii parintesti atunci cand parintii sunt casatoriti presupune exercitarea tuturor drepturilor si obligatiilor parintesti impreuna si in mod egal de catre ambii parinti, in fiecare zi. Astfel, daca parintii convietuiesc, ei vor exercita impreuna si de comun acord toate drepturile si indatoririle parintesti, intre acestia fiind aplicabila si prezumtia mandatului tacit reciproc, prevazuta de art. 503 alin. (2) NCC.
Daca insa acestia nu convietuiesc, exercitarea in comun a autoritatii parintesti se concretizeaza in consultarea acestora in luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea copiilor, actele curente privind cresterea si educarea acestora fiind indeplinite de parintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci cand parintii sunt despartiti, fie ca sunt divortati, fie ca sunt parinti naturali care nu convietuiesc, exercitiul autoritatii parintesti este prevazut de lege ca apartinand ambilor parinti in comun, insa modalitatea concreta de exercitare difera fata de ipoteza exercitarii autoritatii in comun intrucat, in concret, copilul va locui cu unul din parinti iar acestia nu pot fi impreuna alaturi de copil pentru a se putea ocupa de cresterea si educarea lui zilnica si pentru a coordona actele sale curente.
In toate sistemele de drept care cunosc notiunea de „autoritate parinteasca” (Franta, Belgia, Germania, Quebec, Elvetia), exercitiul autoritatii parintesti dupa divort consta in consultarea parintilor la luarea deciziilor importante pentru copil. In cauzele de divort este important sa li se explice parintilor ca atunci cand judecatorul va pronunta exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti in comun, acestia nu trebuie sa inteleaga ca vor trebui sa se ocupe amandoi zi de zi de copil; ceea ce excede actelor curente de zi cu zi intra in continutul notiunii de „autoritate parinteasca exercitata in comun” (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare) si aceste decizii care vor organiza viata copilului apartin ambilor parinti, indiferent de parintele la care copilul va locui. Cu privire la actele curente va decide parintele la care copilul locuieste.
Explicarea acestei notiuni de catre judecator partilor este cu atat mai importanta cu cat, in practica, de foarte multe ori unul dintre parinti solicita acordarea exercitiului autoritatii parintesti exclusive, avand impresia ca daca instanta ar pronunta exercitarea in comun a autoritatii parintesti, ambii parinti ar trebui sa se afle zi de zi alaturi de copil si sa se ocupe de educatia acestuia.
Raportul dintre notiunea de „autoritate parinteasca” si aceea de „exercitiu al autoritatii parintesti” poate fi comparat cu cel dintre capacitatea de folosinta in materia drepturilor si obligatiilor parintesti si cea de exercitiu a acestor drepturi.
Confuzia dintre cele doua notiuni isi are sorgintea in modul in care a fost preluata aceasta institutie din Codul civil Quebec, care reglementeaza, pe langa notiunea de „autoritate parinteasca si exercitare a acesteia in comun” (in sensul dat de Codul civil, cu mentiunea ca reglementarea straina vizeaza doar drepturile referitoare la persoana copilului, nu si la bunuri), notiunile de „custody”, respectiv „la garde”. Acestea din urma se refera la modul in care copilul este crescut zi de zi de parinti, sens in care se reglementeaza custodia exclusiva, dreptul de vizitare, cu limite specifice, custodia partajata, cu consecinte, de exemplu, cat priveste calculul pensiei de intretinere (in functie de timpul petrecut de copil la fiecare dintre parinti si veniturile fiecarui parinte). Parintele caruia ii este incredintat copilul este obligat sa consulte in permanenta celalalt parinte cu privire la elementele fundamentale care privesc viata copilului.
Dispozitii legale relevante din Codul civil:

Citește în continuare

Anunțuri

Modificarea legii medierii nr.192/2006 obligă părţile să participe la şedinţa de informare privind medierea


Preluarea sau reproducerea şi publicarea în această formă se face numai cu indicarea sursei. AC-AMG.

Art. I. Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 1. Alineatul (1) al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 2.- (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Dispoziţiile art. 182 alin. (1) pct.1 lit.e) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în mod corespunzător.

2. Partea introductivă a articolului 7 se modifica şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7.- Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:”

3. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10 – Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, conform art. 9, programe de formare profesională a mediatorilor se înscriu de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă la dispoziţie celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.”

 4. Alineatele (3) şi (4) ale articolului 17 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct şi secret de mediatorii cu drept de vot, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

(4) Mandatul membrilor Consiliului de Mediere este de 4 ani.”

 5.Alineatul (1) al articolului 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 18. – (1) Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna dintre membrii săi o comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului de mediere. Durata mandatului membrilor comisiei este de 2 ani.”

 6. Alineatul (2) al articolului 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Şedintele Consiliului de mediere se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 7 membri şi sunt publice, cu excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.”

 7. Litera m1) a articolului 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“m1) organizează alegerile pentru următorul Consiliu de mediere şi elaborează procedurile de organizare a alegerilor. Declanşarea procedurii de organizare a alegerilor se face cu 6 luni înainte de expirarea mandatului Consiliului de mediere la acea dată.”

Citește în continuare

Cursul de formare continuă „Practica medierii în contextul legal al noului Cod civil”


În zilele de 16 şi 17 iunie 2012 s-a desfăşurat la Galaţi un curs de formare continuă a mediatorilor, “Practica medierii în contextul legal al noului Cod Civil”, organizat de Centru Regional de Facilitare şi Negociere Iaşi, la solicitarea Asociaţiei Mediatorilor Galaţi şi UNMR-filiala Galaţi. Lectorii cursului au fost Simona Hultoană şi Marius Corad.  A prezentat poziţia notarilor faţă de mediere şi NCPC, dl. notar Adrian Zaharia.

   Cursul a pus în discuţie impactul modificărilor din noul Cod Civil asupra medierii. Mediatorii vor aprofunda aspectele legislative, limitele în care părţile pot dispune şi practica judecatoreasca în domeniu. Subiectele şi maniera de abordare a lectorilor au asigurat un curs interactiv, util şi necesar mediatorilor care îşi desfăşoară activitatea în judeţul Galaţi.  Participarea la curs reprezinta formare continua, echivalentul a 12 puncte profesionale, conform Hotararii Consiliului de Mediere cu numarul 2679/ 16.09.2011.

Din cei 12 participanţi la curs, 6 au fost din partea Asociaţiei Mediatorilor Galaţi, respectiv: Constantin Asofronie, Cătăţina Căpăţînă, Didina Marin, Viorel Mîndrescu, Rada Pivniceru şi Cristina Stoinoiu.  La toamnă se va mai organiza o sesiune pentru alţi mediatori din asociaţie şi alţii din judeţ.

Asociaţia Mediatorilor Galaţi, o nouă acţiune în Proiectul „Medierea în şcoală” 14.06.2012


În data de 14.06.2012 la Şcoala Gimnazială nr. 41 din municipiul Galaţi s-a desfăşurat a treia acţiune de promovare a medierii şi de informare socială din cadrul Proiectului „Medierea în şcoală”, în baza Protocolului semnat cu conducerea acestei unităţi de învăţământ. După ce anterior au fost în mijlocul elevilor şi cadrelor didactice preşedintele A.M.G. Constantin Asofronie şi apoi secretarul Nicu Ţocu, acum a fost rândul mediatoarei Didina Marin, membră a Comitetului Director al asociaţiei,  să informeze o altă serie de elevi şi profesori de la şcolile nr. 41 „Sf. Grigore Teologul” şi nr. 25 „Petru Rareş” din Galaţi despre medierea conflictelor din mediul şcolar, familial şi social. Cu această ocazie au fost prezentate rolul şi avantajele medierii în sistemul de învăţământ şi promovarea unui mediu tolerant în şcoală, pregătirea profesorilor şi elevilor pentru a facilita soluţionarea disputelor apărute în acest mediu, înainte de acutizarea şi amplificarea lor. În afara de aceasta, auditorii au înţeles că şi alte tipuri de conflicte din familie sau societate pot fi rezolvate prin această alternativă nejudiciară, iar la nevoie mediatorii A.M.G. le pot sta la dispoziţie şi părinţilor, altor rude sau cunoştinţe să sprijine păstrarea şi refacerea unui mediu social fără tensiuni şi conflicte, favorabil învăţării performante, unui mediu familial sănătos şi liniştit, unei societăţi mai bune.

Tot în cadrul acestui proiect, reamintim două acţiuni de promovare a medierii şi informare despre avantajele acesteia în mediul studenţesc, la Universitatea „Danubius” în decembrie 2010 şi la Universitatea „Dunărea de Jos” în februarie 2011.

 

Punct de vedere privind propunerea legislativă de înfiinţare a Tribunalelor specializate pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale


Consiliul de mediere a emis un punct de vedere în legătură cu propunerea legislativă a 3 senatori de înfiinţare a Tribunalelor specializate pe conflicte de muncă şi asigurări sociale, care ar practica medierea de către magistratii-asistenţi, fără pregătire în domeniu, fără autorizarea consiliului. Ca urmare, consiliul cere senatorilor să fie respinse propunerile referitoare la mediere fiind grave încălcări ale legii medierii nr. 192/1996 şi a două directive europene.

Conţinutul materialului poate fi  vizionat la:   http://www.cmediere.ro/page/771/punct-de-vedere-privind-propunerea-legislativa-de-infiintare-a-tribunalelor-specializate-pentru-conflicte-de-munca-si-asigurari-sociale

Referinţe la mediere în Legea 76 din 24 mai 2012 de intrare în vigoare a noului Cod de procedură civilă


          Mediator Constantin  Asofronie, preşedintele Asociaţiei Mediatorilor Galaţi

     Această lege este dezbătută de aproape un an de zile. În această perioadă, din partea Consiliului de mediere (CM), organism autonom cu atribuţii de reglementare, autorizare şi control în domeniul medierii, nu am avut cunoştinţă decât de o opoziţie la introducerea procedurii prealabile obligatorii în anumite tipuri de litigii deduse judecăţii şi de nişte comunicări false ale unor foşti şi chiar actuali membri ai CM în timpul campaniei electorale din octombrie 2011, că ar fi de acord cu asta, dar se vede clare că nu erau decât ceea ce voia mulţimea celor peste 3000 de mediatori autorizaţi să audă, nu şi ceea ce au susţinut oficial ca instituţie.

      Noul CM nu a pus în dezbatere nişte propuneri proprii şi nu ne-a comunicat vreo iniţiativă trimisă Senatului, Camerei Deputaţilor, Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Consiliului Superior al Magistraturii sau altor foruri consultative sau decizionale în materie normativă, cu privire la Noul Cod de Procedură Civilă, «Biblia» magistraţilor. 

     În câteva intervenţii publice la două evenimente organizate de asociaţiile profesionale, precum şi la şedinţele comisiei consultative a corpului profesional al mediatorilor (neconstituit încă legal, dar promovat legal că sună bine, ameţeşte orgoliile şi amână reglementarea şi organizarea acestuia) din datele de 10.02.2012 şi 17.04.2012 am solicitat CM pozia oficială faţă de proiectul de lege de modificare a legii medierii 192/2006 promovat de deputata Alina Gorghiu şi Ion Dedu, precum şi faţă de proiectul legii de intrare în vigoare a Noului Cod de procedură Civilă (NCPC) aprobat prin Legea 134/2010. Ca şi de la fostul consiliu, nici la aceste interpelări nu am primit vreun răspuns public sau privat şi nu s-a publicat pe site-ul oficial http://www.cmediere.ro nici proiectul celor doi, nici vreo propunere la ultima lege.

       Această lege modifică vreo 60 de legi în afara de NCPC, între care şi Legea nr. 192/2006, se pare fără ştiinţa CM, din moment ce nu a avut şi comunicat propuneri, iar unii membri ai CM sunt surprinşi de modificările apărute. Atrăgeam atenţia şi eu şi sute de alţi jurişti inginerilor şi altor specialişti nejurişti sau jurişti de ocazie care au reglementat până acum legislaţia medierii că mult mai importantă decât modificarea unor aspecte procedurale în legea medierii este includerea acestor modificări în NCPC şi apoi, măcar în legea de intrare în vigoare care îl modifică, de acest act normativ ţin cont magistraţii, că de legea medierii s-a văzut cât ţin cont la recomandare prevăzută de art. 6, de restituirea taxei de timbru şi celeritatea procedurii. Din păcate, aşa cum spuneam şi în criticile la adresa frazelor sforăitoare şi triumfaliste ale unor membri ai vechiului consiliu, acum trebuie să repet şi actualului consiliu că nu s-a înţeles deloc asta, din mai multe motive posibile: incompetenţă, rea-voinţă, favorizarea altor profesii, limitarea expansiunii medierii în sistemul judiciar.

      Din ce ce nu s-a aprobat, amintim că s-a propus, de exemplu obligativitatea unei proceduri prealabile de mediere în anumite materii şi caracterul de titlu executoriu al acordului de mediere încheiat de părţi cu ajutorul mediatorului şi certificat de acesta. Nimic despre acestea în legea de intrare în vigoare a NCPC. În schimb, s-a şi înrăutăţit situaţia prin excluderea restituirii taxei de timbru în situaţiile de transfer a dreptului de proprietate sau constituire a altui drept real asupra unui imobil, ceea ce duce la eliminarea unuia din motivele pentru care medierea era o procedură mai avantajoasă decât cea judiciară şi deci, o încurajare a reducerii numărului imens de dosare de pe rolul instanţelor. Rămânem tot cu faptul că medierea nu este o procedură obligatorie şi cu recomandarea judecătorilor ca justiţiabilii să se informeze la mediatori despre această procedură, în mod gratuit. Totul în defavoarea acestor justiţiabili şi mediatorilor. Iată prevederile referitoare la mediere din această lege ce intră în vigoare la 1.09.2012:

Citește în continuare