Lipsa de efect a răzgândirii părților după încheierea unui acord de mediere


Acord de mediere incheiat. Razgandirea partilor
 Este posibil ca, in intervalul de timp dintre data incheierii acordului de mediere (cand se intrunesc vointele partilor) si data prezentarii la organul judiciar in vederea consfintirii potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, una dintre parti sa se razgandeasca si sa nu mai fie de acord cu acel continut al intelegerii initiale.
Noi credem ca aceasta revenire nu produce niciun efect cu privire la procedura din fata organului judiciar. Aceasta pentru ca acordurile de mediere produc efecte intre parti de la data incheierii lor, nu a autentificarii sau consfintirii intelegerii lor – deoarece acordul de mediere este un contract supus dreptului comun. Doar daca privesc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, alte drepturi reale, partaje, cauze succesorale, precum si in cazurile de constituire, modificare sau stingere a oricarui drept real imobiliar, si in toate situatiile in care legea impune, sub sanctiunea nulitatii, indeplinirea unor conditii de fond si forma, acordurile de mediere produc efecte de la data imbracarii formei ad validitatem in fata notarului public sau al instantei de judecata (conform alin. 4, 41 si 5 ale art. 58 din Legea nr. 192/2006).
Razgandirea poate surveni in cazul unui acord de mediere civila sau al uneia penale. In sprijinul opiniei noastre aducem ca argument si jurisprudenta existenta in materie penala. Astfel, referindu-se la „impacarea partilor” ca institutie de drept procesual penal, instantele au decis ca impacarea trebuie sa fie definitiva, in sensul ca nu se mai poate reveni asupra ei din momentul exprimarii vointei[1]. Or, daca prin impacare se intelege o conventie dintre partile procesului penal cu privire la litigiul dintre acestea, este evident ca sustinerile sunt intru totul valabile si pentru acordul de mediere, o forma noua si distincta de intelegere a celor implicati in comiterea unei infractiuni.
Prin urmare, in procedura consfintirii, organul judiciar este chemat sa verifice acordul de mediere sub aspect formal si sa se asigure ca partile l-au incheiat in cunostinta de cauza, in sensul ca nu au avut consimtamantul viciat. Or, aceste aspecte se verifica prin raportare la momentul incheierii acordului si nu la momentul prezentarii partilor in fata organului care face verificarea. Daca una dintre parti s-a razgandit, acesta este un caz clasic de denuntare unilaterala a contractului (acordul de mediere fiind un contract, el are putere de lege intre parti, potrivit art. 1270 Noul Cod Civil, inca de la data incheierii sale) si poate atrage raspunderea acelei parti pentru neindeplinire, in conditiile legii civile. Deci, sub aspect penal, organul judiciar nu are decat o singura solutie: sa analizeze si sa ia act de vointa partilor existenta in momentul incheierii acordului.
Se iveste insa o dificultate in situatia in care una dintre parti nu se prezinta in fata organului judiciar. Exista insa temeiuri legale pentru a dispune citarea, inclusiv aplicarea unei amenzi judiciare sau chiar aducerea cu mandat a acesteia.
[1] Trib.mun.Bucuresti, s.a II-a penala, dec. nr. 689/1985 in V.Papadopol, St.Danes, Repertoriu de practica judiciara pe anii 1980-1985, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p.250; Trib.jud.Suceava, dec.pen. nr. 188/1981, in Revista Romana de Drept nr. 1/1982, p.49.

Cristi DANILET – Judecator, Membru CSM | sursa: juridice

Anunțuri

Mediatorii specializați în domeniul financiar- bancar pot ajuta clienții să-și rezolve litigiile cu băncile


Alternativa seriosă, eficientă, neutră și imparțială la Centrul de soluționare a litigiilor bancare înființat de bănci, prezentat în articolul precedent:

http://www.kanald.ro/multimedia/medierea-bancara–o-modalitate-de-a-scapa-de-ratele-de-la-banca-cand-ramai-in-imposibilitataea-de-plata-video_60958.html

 

Critica C.M. la adresa băncilor și A.R.B., frecție la un picior de lemn


O incercare de combatere a falsei entitati SAL create sub umbrela bancilor, care nu poate solutiona neutru si impartial litigiile bancare dintre banci si consumatori. Studiati si materialele noastre pe seama mediatorului bancar si banci printr-o simpla cautare pe „google.ro”. Pentru ca din 2010 pana in 2015 Consiliul de mediere a cochetat cu ARB si INB castigand bani buni din fabricarea de mediatori dintre functionarii bancari, criticile de acum nu sunt bagate in seama si dovada este infiintarea acestui Centru de solutionare a litigiilor bancare fara profesionistii in domeniu – mediatori specializati in domeniul financiar-bancar. UMB obtinuse cel putin, in 2010, recunosterea publica, la o conferinta din iunie la IBR si in presa, ca ARB nu poate avea mediatorii proprii angajati, ca mediatorii din domeniu trebuie sa aiba pregatirea si in mediere si in specializarea bancara si sa fie autorizati conform Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

Acum au obtinut sa solutioneze aceste litigii fara mediatori, prin negocieri directe banca – clienti, asistati de functionari ai acestui centru, metoda ce contravine directivei europene si insasi ideii de solutionare obiectiva, neutra si impartiala a litigiului, pentru care era perfecta procedura de mediere. Consiliul de mediere a combatut si inaintea aprobarii ordonandei si acum demersul ARB, BNR si bancilor, dar nu are ce le face, cu toate reclamatiile peste tot. Inclusiv din motivul ca acestea s-au comportat fata de clienti, directiva si mediatori exact cum se comporta de cativa ani incoace si consiliul fata de cetateni, lege si mediatori: ignorandu-i si facand dupa cum ii taie capul. Este clar cine pierde prin astfel de actiuni. Pacat.

http://jurnalul.ro/bani-afaceri/investitii/bancile-vor-finanta-rezolvarea-litigiilor-cu-clientii-nemultumiti-696555.html

Comunicatul ANPC privind emiterea OG 38/26 august 2015


In prezent, in cazul litigiilor dintre consumatori si comercianti, respectiv atunci cand atat comerciantul cat si consumatorul au sediul/ resedinta pe teritoriul Romaniei, consumatorii se pot adresa:
a) autoritatilor publice cu atributii in domeniul protectiei consumatorilor, cum sunt Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Ministerul Transporturilor, Ministerul Sanatatii, Ministerul pentru Societatea Informationala, Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii, Autoritatea Nationala pentru Turism, etc.;
b) mediatorilor, in baza Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator;
c) instantelor de judecata.

La nivelul Uniunii Europene, se remarca diferente intre statele membre in ceea ce priveste sistemele de solutionare a reclamatiilor atat in ceea ce priveste sectoarele acoperite de acestea cat si calitatea procedurilor. Aceste diferente reprezinta o bariera in calea pietei interne si constituie unul dintre motivele pentru care numerosi consumatori nu achizitioneaza bunuri si servicii din alt stat membru si nu au convingerea ca potentialele litigii cu comerciantii pot fi solutionate intr-un mod usor, rapid si necostisitor.

Avand in vedere aceste aspecte, s-a considerat ca fiind importanta implementarea in toate statele membre a unor principii comune pe baza carora sa functioneze sistemele de solutionare a litigiilor astfel incat consumatorii din toate statele membre sa aiba la dispozitie un sistem de solutionare a litigiilor simplu, rapid, accesibil si la pret redus, care sa acopere toate sectoarele de activitate.

In acest sens, in data de 18 mai 2013 au fost adoptate Directiva nr. 2013/11/UE a Parlamentului European si a Consiliului privind solutionarea alternativa a litigiilor in materie de consum si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 si a Directivei 2009/22/CE si Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European si al Consiliului privind solutionarea online a litigiilor in materie de consum si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 si a Directivei 2009/22/CE.

Citește în continuare

Va fi funcțional și imparțial Centrul SAL pentru litigiile bancare? Dezbateri la OG -38/2015


Recent aprobata ordonanță a Guvernului 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi ridică un număr de probleme care ar putea zădărnici scopul de a rezolva mai simplu și mai rapid litigiile dintre profesioniști și consumatori, mai ales în domeniul produselor financiar-bancare. O entitate de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) ar putea, de exemplu, potrivit ordonanței, să impună soluții, ceea ce ar fi contradictoriu cu alte prevederi, dar și cu principiul liberului acces la justiție.

Nici gratuitatea acestei proceduri nu reiese limpede din textul ordonanței, întrucât există neconcordanțe între o prevedere expresă cu privire la lipsa costurilor pentru consumator și prevederile privitoare la finanțarea Centrului SAL, entitatea ce se va ocupa de litigiile cu băncile. Însă cea mai gravă dintre problemele actului normativ, care ar putea pune în discuție sau eficiența organismului, sau imparțialitatea acestuia, este cea privitoare la alegerea organismului de conducere a Centrului SAL.

Președintele Asociației Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), Alin Iacob, ne-a declarat că susține aplicarea principiilor directivei europene transpuse de această ordonanță, precum gratuitatea actului de SAL și nelimitarea pregătirii profesionale a membrilor organismelor. De asemenea, Iacob susține că Centrul SAL nu ar trebui să impună soluții și spune că așteaptă ca neajunsurile actului normativ să fie corectate în Parlament.

Continuarea pe:   http://www.paginadebanci.ro/va-fi-functional-si-impartial-centrul-sal-pentru-litigiile-bancare-cateva-probleme-ale-ordonantei-382015/

Medierea (penală) în România – necesară, fezabilă, dar şi dezirabilă?


Mediator Ana Balan
Aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea Sociertăţii Române de Criminologie şi Criminalistică!
Ocazia perfecta pentru mine, mediator şi criminolog, să vorbesc despre „Mediere şi prevenirea criminalităţii”. Redau câteva paragrafe, articolul integral urmând a fi publicat în volumul Conferinţei.

Medierea în România- necesară, fezabilă, dar şi dezirabilă?

Necesară?
Poliţia raportează, pentru anul 2014, un număr de 401.094 infracţiuni cercetate/declinate parchetului, privind 209.022 persoane.
Volumul total de activitate al parchetelor a înregistrat, în anul 2014, 3.168.541 de lucrări, din care 1.880.309 dosare penale.
Înărcătura, la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii, a fost, în medie națională, de 1.552 de dosare penale pe procuror.
În procente, operativitatea înregistrată la nivelul tuturor parchetelor în anul 2014 a fost de 60% pentru lucrări, respectiv de 36% pentru dosare.
Anual, pe rolul instanţelor de judecată se află peste 3 milioane de dosare, în care sunt implicate peste 5 milioane de persoane; încărcătura medie pe judecător este de circa 1000 dosare anual, procentul de soluţionare este, în medie, în jur de 70 %, iar gradul de operativitate, în medie, aproximativ 68%.
Procentul celor nemulţumiţi şi care atacă hotărârile pronunţate de instanţele de judecată este de circa 48%.
Costurile, provenite din bani publici, pentru realizarea volumului impresionant de activitate legat de soluţionarea cauzelor penale sunt greu de estimat. Cert este că, în procesele penale, statul avanseaza sumele necesare, iar recuperarea acestora, de la cei găsiţi vinovaţi este, conform unor cifre neoficiale, sub 10%.

Fezabilă?
Dreptul de a apela la un mediator este prevăzut în legislaţia penală.
Părţile pot soluţiona prin mediere atât latura penală a infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (peste 30 de infracţiuni prevăzute în Codul penal şi legi speciale), cât şi latura civilă a oicărei infracţiuni, indiferent de gravitatea acesteia.
Dacă a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau dacă a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată.
Renunţarea la urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege este o altă o instituţie unde medierea poate să joace un rol important, oferind părţilor cadrul necesar pentru înlăturarea consecinţelor faptei penale, repararea pagubei produse ori convenirea cu partea civilă a unei modalităţi de reparare a acesteia sau pentru a cere scuze persoanei vătămate. De asemenea, acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi însoţit de un acord privind latura civilă a infracţiunii, realizat în cadrul procedurii de mediere.
Având în vedere că acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune şi eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor acesteia sunt luate în considerare de către instanţele de judecată drept circumstanţe atenuante şi, în anumite situaţii, condiţii pentru aplicarea unei sancţiuni mai blânde, apelarea la mediere constituie modalitatea potrivită pentru realizarea unui acord agreat de părţile implicate în cauză, cu beneficii evidente pentru ele, pentru instanţe şi pentru comunitate.
Există un număr suficient de mediatori (6.787 în august, 2015), organizaţi la nivel teritorial, care au investit în dezvoltarea profesiei şi care au nevoie de sprijinul instituţiilor din sistemul penal pentru ca informaţiile privind această modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativă sau complementară la justiţia clasică, să ajungă la cei care au nevoie de ea.

Dezirabilă?
Deşi, conform legii, medierea este o activitate de interes public, iar „organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele” (art.6 din Legea nr.192/2006), un procent redus de procurori şi judecători sunt informaţi cu privire la legislaţia privind medierea şi, ca urmare, puţini sunt cei care recomandă recurgerea la această procedură. Situaţia este aceeaşi în rândul poliţiştilor şi al autorităţilor publice locale, iar o parte dintre avocaţi manifestă încă multă reticenţă în sfătuirea clienţilor să recurgă la mediere, în cazurile pretabile.
Un element important pentru transpunerea în practică a medierii în cauze penale este informarea părţilor despre posibilitatea de a alege să participe la o astfel de procedură; la fel de importante sunt nivelulul de influenţă şi autoritate al celui care recomandă medierea, informațiile furnizate, frecvenţa şi modul cum se face.
Conştientizarea beneficiarilor şi atitudinea instituţiilor din sistemul penal, alături de comunicarea şi colaborarea dintre aceştia şi mediatori sunt factori – cheie care pot contribui la dezvoltarea justiţiei restaurative şi prevenirea criminalităţii în cazurile pretabile.

Soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți – OG 38/2015


S-a publicat O.G. nr. 38/26.08.2015 în Mon. Of. R. nr. 654 / 28.08.2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți intra în vigoare la 07.09.2015.  OUG 38- 2015 SAL – SOL

ART. 2     Domeniul de aplicare

    (1) Prezenta ordonanţă se aplică procedurilor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor naţionale şi transfrontaliere izvorâte din contractele de vânzări sau din contractele de prestări de servicii încheiate între un comerciant care desfăşoară activităţi în România şi un consumator rezident în Uniunea Europeană prin intervenţia unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor, care propune sau impune o soluţie şi care acţionează în România.

ART. 4  Relaţia cu alte acte juridice

   (2) Prezenta ordonanţă nu aduce atingere Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.

    (3) Dispoziţiile art. 25 nu aduc atingere dispoziţiilor privind informarea consumatorilor cu privire la căile de atac extrajudiciare conţinute în alte acte normative ce transpun acte juridice ale Uniunii Europene.

   (4) Dispoziţiile prezentei ordonanţe nu aduc atingere prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.

    (5) Dispoziţiile prezentei ordonanţe nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente.

    ART. 10     Mecanisme SAL

    Entităţile SAL pot propune şi/sau impune o soluţie părţilor. Entităţile SAL pot derula ambele mecanisme cu condiţia de a elabora proceduri specifice pentru fiecare mecanism în parte şi de a informa clar şi corect părţile cu privire la consecinţele alegerii unuia dintre mecanisme. În cazul în care entităţile SAL derulează ambele mecanisme, consumatorul este cel care alege unul dintre mecanisme.

    ART. 19

    Înfiinţarea structurii responsabile cu derularea procedurilor SAL în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

    (1) În cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se înfiinţează o structură responsabilă cu derularea procedurilor SAL. Această structură este imparţială şi îşi desfăşoară activitatea independent de activităţile de supraveghere şi control piaţă.

    (5) Modul de organizare, finanţare şi procedura de funcţionare a structurii cu rol de entitate SAL se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 120 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

    ART. 21   Centrul de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniul bancar

    (1) Pentru domeniul bancar se înfiinţează Centrul de soluţionare alternativă a litigiilor din sistemul bancar, denumit în continuare Centrul SAL, ca entitate juridică autonomă, neguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ, de interes public, cu personalitate juridică, în scopul asigurării accesului consumatorilor din domeniul bancar la soluţionarea, prin proceduri SAL, a litigiilor dintre aceştia şi comercianţii a căror activitate este reglementată, autorizată şi supravegheată/monitorizată de Banca Naţională a României, precum şi sucursalelor comercianţilor străini ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României, în domeniul bancar. Sediul Centrului SAL este în municipiul Bucureşti.

    (2) Litigiile din domeniul bancar sunt soluţionate exclusiv prin proceduri SAL de Centrul SAL.