Medierea în domeniul comercial, al muncii şi asociaţiilor de proprietari la Postul VOX TV GL – BR


2013-03-20 19.54.26 În data de 20.03.2013, la Postul VOX TV GL-BR, între orele 19.00-20.00, a fost invitat la o nouă emisiune despre mediere preşedintele Asociaţiei Mediatorilor Galaţi Constantin Asofronie. Discuţiile au fost axate pe noua reglementare care introduce obligativitatea participării justiţiabililor la o procedură prealabilă de informare despre mediere, medierea litigiilor între asociaţiile de proprietari şi furnizorii de utilităţi sau între asociaţie şi proprietari, medierea în mediul comercial şi pe piaţa muncii. Realizator: Silviu Vasilache.  Principalele  întrebări şi răspunsuri:

Ce s-a întâmplat cu informarea despre mediere de la 15 februarie? R: Din cauza lipsei unei sancţiuni pentru neprezentarea părţilor la informarea despre mediere înainte de a deschide o acţine în instanţă, recomandarea judecătorilor şi prezentarea voluntară a justiţiabililor este timidă. Sancţiunea indamisibilităţii acţiunii s-a amânat pentru 1 august şi atunci se aplică zicala: „Las-o bă, las-o bă, las ca merge şi-aşa!”

Aţi făcut destulă informare publică, ar trebui să aveţi mulţi clienti. R: Creşterea este puţin semnificativă, cu toate eforturile noastre de informare publică din ultimele 3 luni: un curs, 4 emisiuni TV, o conferinţă de presă, un simpozion, un curs, câteva articole în ziare, împărţirea de flyere, pliante, afişarea listelor de mediatori la instanţe şi în alte locuri publice, discuţii cu magistraţii, avocaţii, juriştii, notarii publici, şefii unor instituţii publice, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură, site-uri, bloguri, pagină facebook, etc. Să sperăm că merită eforturile noastre, mai ales că informarea este gratuită şi ne rămâne să folosim toată puterea de convingere pentru a semna şi nişte contracte de mediere după această informare.

– Aţi clarificat în presă eroarea privind falsa mediere obligatorie pentru viol? S-a lămurit lumea că erau nişte proteste cu mica susţinere şi fără justificare, o perdea de fum, o campanie dirijată împotriva medierii. La fosma simplă a violului, victima şi infractorul se puteau împăca şi până acum, cu ajutorul avocaţilor în faţa procurorului sau judecătorului, de la Codul penal din 1968 până la noul Cod Penal existând posibilitatea retragereii plângerii prealbile de către victim şi astfel se înlătura răspunderea penală a infractorului. S-a considerat ca şi de acum încolo că victima este liberă să poată alege în această privinţă, să soluţioneze conflictul fie prin process, fie prin mediere, alegând compensaţiile morale, material, financiare, medicale, căsătoria, eventual, ca şi înainte, medierea fiind doar o alternativă mai nouă la împăcarea clasică.

Citește în continuare

Cine plăteşte restanţele unui apartament executat silit (II)


Angela Damian, Avocat, SCA Cosma si Asociatii,  http://www.executari.com/

Datoriile proprietarilor de imobile catre Asociatiile de proprietari sunt garantate, daca Asociatia inregistreza privilegiul in Cartea Funciara. Pentru a fi sigure ca isi recupereaza creantele, avocatii recomanda Asociatiilor de proprietari sa inscrie la Cartea Funciara privilegiul pe care legea il acorda asupra sumelor datorate cu titlu de contributie la cheltuieli. Legea nr. 230/2007 privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari instituie in favoarea asociatiei un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor si altor spatii proprietati individuale ale proprietarilor din condominiu pentru pentru sumele datorate cu titlu de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari.

Pentru a fi opozabil celorlalti creditori acest privilegiu imobiliar trebuie inscris in cartea funciara, dupa cum prevad dispozitiile art. 29 din Normele de aplicare a Legii nr.230/2007.

Acest privilegiu imobiliar este convertit intr-o ipoteca legala prin art.78 alin. (3)din Legea nr. 71/ 2011 de la data intrarii in vigoare a NCC. In acord cu aceasta prevedere dispozitiile art. 2342 alin. (2) din NCC instituie unele regului speciale in materia concursului dintre privilegii si ipoteci.

In ipoteza in care privilegiul la care ne referim a fost inscris in timp util in Cartea funciara, respectiv inainte de inceperea executarii silite a apartamentului de catre un alt creditor, pentru a-l putea valorifica, presedintele asociatiei de proprietari trebuie sa cunoasca si sa respecte unele dintre normele de procedura civila ce reglementeaza executarea silita imobiliara.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a NCPC, „(1)Dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare . (2) Procesele incepute prin cereri depuse, in conditiile legii, la posta, unitati militare sau locuri de detinere inainte de data intrarii in vigoare a Codului de procedura raman supuse legii vechi, chiar daca sunt inregistrate la instanta dupa aceasta data.”

Prin urmare, presedintele asociatiei de proprietari va trebui sa respecte normele de procedura aplicabile in functie de momentul declansarii procesului sau executarii silite-atunci cand se urmareste executarea silita a altui titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca- in care urmeaza sa intervina pentru satisfacerea creantei asociatiei de proprietari.

Rezulta ca sunt, din acest punct de vedere, doua cazuri posibile:

1. Daca procesul civil ajuns in faza executarii silite a hotararii judecatoresti sau executarea silita a altui titlu executoriu a inceput anterior datei de 15 februarie 2013 atunci asociatia de proprietari care si-a inscris privilegiul imobiliar prevazut de art. 51 din Legea nr. 230/ 2007 in cartea funciara va trebui sa respecte normele de procedura civila ce reglementeaza exectarea silita din vechiul CPC.

Ne vom opri in cele ce urmeaza doar la dispozitiile CPC referitoare executarea silita ce intereseaza in ipoteza luata in discutie, si anume executarea silita a unui apartament din condominiu pentru care proprietarul acestuia nu si-a indeplinit obligatia de plata a cotei ce-i revine din cheltuielile asociatiei de proprietari.

Citește în continuare

MEDIEREA IN REPUBLICA MOLDOVA


Motto: Mediatorii români pot fi optimişti: la alţii medierea merge şi mai prost!

Interviul dimineții: cu Andrei Munteanu, preşedintele Consiliului de Mediere din R. Moldova Diana Răileanu and Marin Turea  „Radio Europa Libera”,15.03.2013

De aproape 6 ani, în Republica Moldova funcţionează un Consiliu de Mediere, sarcina căruia este să soluţioneze neînţelegerile apărute între vecini, cuplu, agenţi economici şi chiar între oameni de afaceri şi stat, fără să se ajungă în instanţă. Deşi în alte state oamenii apelează foarte des la ajutorul mediatorilor, în Republica Moldova acest serviciu este ocolit. De ce, aflăm peste câteva minute de la preşedintele Consiliului de Mediere din Republica Moldova, lectorul superior universitar, Andrei Munteanu. 

Europa Liberă: Ce înseamnă un serviciu de mediere şi de ce a fost acest serviciu lansat în Republica Moldova?

  ​​Andrei Munteanu: „Un serviciu de mediere  înseamnă un serviciu de rezolvare a conflictelor de orice natură – civilă, penală sau comercială, pe cale alternativă. Serviciul de mediere, spre deosebire de  rezolvarea conflictelor prin instanţă de judecată sau prin hotărâre de judecată, diferă prin faptul că în procesul de mediere părţile sunt conduse printr-un proces în care ele singure hotărăsc, singure ajung la un consens.

Dar observăm că fără asistenţă profesionistă din partea mediatorilor, un astfel de consens este mult mai greu datorită faptului că în cea mai mare parte populaţia nu conştientizează cât de important este să apeleze la serviciile unor profesionişti atunci când au probleme de emoţii. Or, conflictele, în cea mai mare parte, sunt generate, aş zice eu, de un deficit de cunoştinţe a societăţii asupra emoţiilor pe care le trăiesc cu diferite ocazii atunci când apar stări care pot fi numite conflicte.”
Europa Liberă: Dar, pe de altă parte, oamenii sunt obişnuiţi să-şi facă dreptate în instanţă. 
Andrei Munteanu: „Da, este o obişnuinţă în Republica Moldova şi eu consider că această obişnuinţă este în mare parte datorată, aş zice eu, conştiinţei care s-a format, gândirii care s-a format în societatea noastră. Dar lumea contemporană oferă metode alternative şi aceste metode alternative sunt în cea mai mare parte medierea şi arbitrajul. În societatea din Republica Moldova se consideră că se continuă să se meargă în instanţele de judecată în mare parte deoarece până acum, fie că nu a fost informaţie de calitate, atractivă, convingătoare, ca oamenii să apeleze la serviciul de mediere, sau, nu este exclus, au fost anumite forţe care au manifestat competiţie neloială faţă de serviciul medierii.”
Europa Liberă: Acest serviciu funcţionează în Republica Moldova din 2007, de aproape șase ani. Cât de răspândit este printre cetăţeni şi dacă nu, de ce nu s-a reuşit acest lucru până în prezent?  
Andrei Munteanu: „Noi avem legea din 2007, legea 134 cu privire la mediere, dar spre nefericirea noastră, faptul că deşi există legea, vedem că serviciul de mediere încă nu a fost extins şi nu a fost capitalizat la justa valoare. De ce nu s-a ajuns, de ce nu s-a dezvoltat instituţia medierii? Spuneam, prima cauză este că însăşi legea a fost de o calitate îndoielnică, în viziunea mea.

Eu cred că în Republica Moldova medierea  nu s-a dezvoltat deoarece pe de o parte Guvernul Republicii Moldova a încercat să demonstreze Uniunii Europene că se face reformă în sistemul de justiţie, că, uitaţi-vă, se aplică şi metode alternative de soluţionare a conflictelor, dar esenţa legii, de fapt, nu a încurajat extinderea, atractivitatea acestui serviciu de către cei care au fost şi au obţinut calificările de mediatori.”

Citește în continuare

De 8 Martie, o primăvară minunată mediatoarelor din Galaţi!


O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ, LA MULŢI ANI SENINI, ÎMPLINIŢI, ALĂTURI DE CEI DRAGI, MEDIATOARELOR DIN A.M.G.!

   541635_300194626775149_952169069_n429703_350844455032791_1423743362_n
C. Asofronie, N. Ţocu
  Asociaţia Mediatorilor Galaţi!

Medierea în contextul noului Cod de procedură civilă (I)


Publicăm prima parte a unui articol de specialitate, documentat, scris de un magistrate             www.juridice.ro, 4 martie 2013 | Andrea A. CHIȘ

Preambul.

Despre mediere, au fost scrise o serie de lucrări, în marea lor majoritate în format online[1], la care vom face referire parțial, în cele ce urmează, însă prea puțin a fost abordată problema unor implicații procesuale ale acestei instituții în contextul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. În cele ce urmează, ne-am propus să formulăm câteva întrebări pe care practicianul dreptului și justițiabilul deopotrivă și le vor pune în viitorul apropiat și să încercăm să oferim câteva răspunsuri.

1. Mediere obligatorie versus mediere facultativă

1.1 Obiectul medierii

Pentru a determina obiectul medierii, cu alte cuvinte, cazurile în care părțile pot recurge la mediere și, dintre acestea, pe acelea în care medierea este obligatorie, trebuie să coroborăm dispozițiile art. 2 cu cele ale art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, modificată și completată[2].

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) din legea medierii, părțile pot recurge la mediere atunci când este vorba despre drepturi de care ele pot dispune. Alin. (4) al aceluiași articolexclude din obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau alt mod admis de lege. Noul Cod civil[3], în dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare a contractului de tranzacție, deși nu arată expres ce poate constitui obiect al acestuia, reglementează cazurile exceptate, acestea fiind capacitatea sau starea civilă a persoanelor, precum și drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii. Per a contrario, obiectul contractului de tranzacție îl constituie drepturi de care părțile pot dispune. Comparând conținutul textelor din cele două acte normative, constatăm cu ușurință că ele nu diferă decât sub aspectul formulării, nu și acela al reglementării.

Rezumând, părțile pot recurge la mediere ori de câte ori este vorba despre drepturi de care acestea pot dispune.

Art. 31 din legea medierii prevede că mediatorul trebuie să cunoască ce drepturi nu pot face obiectul medierii și, în cazul acestora, are obligația de a refuza medierea.

Citește în continuare

La mediator, birjar!


PresaGalati  Cristinel Luca

Anual, instanţele de judecată din România se confruntă cu peste trei milioane de dosare, aproximativ o treime dintre ele rămânând restanţă de la an la an. Pentru o degrevare a acestei suprasolicitări judiciare, din 15 februarie 2013, justiţiabilii sunt obligaţi să meargă la mediator pentru o informare gratuită despre această procedură, înainte de a deschide un proces în anumite domenii. Este evident că o parte din cetăţenii care participă la aceste şedinţe de informare vor alege să-şi soluţioneze conflictele prin mediere şi, astfel, se va reduce implicit numărul de dosare de pe rolul instanţelor de judecată.

Obligatorie nu este medierea propriu-zisă, ci informarea despre avantajele pe care le aduce aceasta: şansa de reducere a numărului de dosare la instanţă, a cheltuielilor judiciare (inclusiv cele cu onorariile avocaţilor), posibilitatea de reducere semnificativă a timpului pierdut la procese (care durează, uneori, ani de zile). Mai mult, un proces public poate fi înlocuit cu medierea într-un cadru confidenţial, având sprijinul unui mediator imparţial, cu soluţii avantajoase pentru toate părţile aflate în litigiu, alese chiar de către părţi şi nu impuse de o instanţă.

Dacă decizia unei instanţe judecătoreşti este ori albă, ori neagră, dintr-o mediere pot câştiga toţi cei în litigiu. E ca la judecata înţeleptului Solomon: „Şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate”.

În final, medierea este şi rămâne o procedură voluntară. Dar trebuie să cântăreşti bine totul. Pentru că dacă ai ales medierea şi nu respecţi cele stabilite în final, o să ai ce regreta.

Despre toate aceste aspecte, şi nu numai, am stat de vorbă cu preşedintele Asociaţiei Mediatorilor Galaţi, Constantin Asofronie.

DSCF2018

  Cine merge la mediere?

  AC: “De la 15 februarie, înainte de deschiderea unui  proces în anumite domenii înscrise în Codul de Procedură Civilă şi în Legea medierii, este obligatorie prezentarea la un mediator, pentru informare despre avantajele şi procedura medierii. Sancţiunea pentru nerespectarea acestei obligativităţi a fost amânată cu şase luni şi va intra în vigoare de la 1 august, dată de la care, fără informarea prealabilă, nu va fi permisă deschiderea unui proces şi acţiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.”

Domeniile în cauză, prevăzute la art. 60 ind. 1 din Legea medierii nr. 192/2006 modificată anul trecut prin legea nr. 115/2012 şi apoi prin OUG nr. 90/2012, se referă la: litigii civile, în special acţiunile privind dreptul de proprietate (revendicarea, partajul succesoral, uzucapiunea, litigii de vecinătate etc.), litigii comerciale, litigii între profesionişti, în cazul malpraxisului, în materia protecţiei consumatorului, precum şi în materie penală, în cazul infracţiunilor la care răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor. În materie penală, victima nu este obligată să vină la informare împreună cu infractorul şi nu există o sancţiune pentru neprezentarea părţilor la informare. Dar în toate cauzele penale, medierea este posibilă pe latura civilă. Mai mult, atât în cauzele civile, cât şi în cele penale, medierea nu este obligatorie pentru părţi, acestea sunt singurele care decid dacă aleg procedura medierii sau nu.

“După ce părţile sunt informate de către mediator asupra avantajelor ca timp şi ca bani, în locul unor termene de ani de zile, în locul citaţiilor la serviciu, a plăţii unor avocaţi, este preferabil să ajungi la înţelegere. Pentru că, în instanţă, totdeauna câştigă o singură parte sau poate niciuna, cum a vrut. La mediere pot câştiga ambele părţi: eu îţi dau ceva în compensaţie, tu îmi dai ce vreau eu, ca un drept al meu, evit să ajung în presă, sa cheltuiesc bani cu avocaţii şi drumurile şi să mă expun în public. În materie de familie şi în materie comercială, medierea s-a dezvoltat foarte mult în SUA şi în ţările din Vest. 80% la sută din cazurile comerciale din America se rezolvă numai prin mediere şi prin avocaţi, fără ca măcar părţile să fie prezente, putând fi reprezentate de avocaţi, jurişti”, spune Constantin Asofronie.

La final, medierea se materializează într-un acord de mediere, care este un înscris sub semnătură privată, cu valoare de contract civil între părţi. Înscrisul poate ajunge apoi la un notar, pentru autentificare sau la judecător, care dă o hotărâre la un singur termen, de regulă scurt. Termenul de pronunţare a instanţei poate fi de până la trei luni pentru cazuri mai complicate, în care trebuie aşteptat, de exemplu, rezultatul unei anchete sociale, unor expertize sau poate fi mai mic de o lună, când e vorba de lucruri mai simple sau litigii comerciale.

Mediere chiar şi după viol

O mediere profesionistă, în care victima să fie ferită de orice presiuni ulterioare, se poate face chiar şi după un caz de viol. Nici nu e obligatoriu ca victima să mai stea faţă în faţă cu atacatorul.

Citește în continuare