Congresul U.N.M.R. din 28.11.2009
Uniunea Naţională a Mediatorilor din România a organizat în data de 28 noiembrie 2009 la Parlamentul României, Sala “Nicolae Iorga”, primul său congres de la înfiinţare, sub genericul „Medierea – Un stil de viaţă”. La eveniment au participat membri şi conducerea centrală a UNMR, precum şi o serie de personalităţi ale vieţii publice şi profesionale, reprezentanţi ai unor instituţii, profesii juridice, mass-mediei.
Obiectivul congresului a fost promovarea medierii ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, nejudiciară.
Prima parte a lucrărilor a reprezentat mai degrabă o conferinţă de presă – seminar, condusă de deputata-mediator Alina Gorghiu, constând în prezentarea modificărilor aduse la Legea medierii din iniţiativa conducerii UNMR, la susţinerea cărora colega noastră a reuşit să atragă şi alţi deputaţi, pentru a parcurge procedura parlamentară, în prezent legea de modificare fiind promulgată de preşedinte şi aşteaptând publicarea în Monitorul Oficial.
La succesul acestei iniţiative, care ar fi trebuit să fie a Consiliului de Mediere şi să fie rodul unei consultări largi a mediatorilor, au făcut referire apoi unii invitaţi, care au apreciat alături de conducerea UNMR, îmbunătăţirea reglementărilor în domeniul medierii, constituind un pas important în asigurarea unei mai bune funcţionalităţi şi eficienţe a procedurilor existente.
Între invitaţii care au avut intervenţii sau au salutat eforturile implementării acestei alternative de soluţionare a disputelor, amintim: dl. Bogdan Olteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor în vremea dezbaterii legii, actual vicepreşedinte al C.A. al Băncii Naţionale a României, dl. magistrat Cristi Danileţ, ambii mari susţinători ai medierii, dl. Ion Ilie-Iordăchescu decanul Baroului de avocaţi Bucureşti, dna avocat Flavia Teodosiu, consilier în consiliul aceluiaşi barou şi mediator autorizat, dl. Arin Avramescu, fost membru al C.M. şi acum preşedinte al Asociaţiei Tinerilor Avocaţi, dl. Lucian Florescu, reprezentant al Colegiului Consilierilor Juridici Bucureşti, dl. av. Radu Bobei, arbitru, dl. Mihai Şandru, cercetător la Centrul de Studii de Drept European, din I.C.J. al Academiei Române, magistrat Gabriela Ghervase, preşedintele Judecătoriei Craiova, dl. prof. univ. dr. Coderie C. decan la Universitatea Artifex Bucureşti, dl. Costel C. Olteanu, preşedintele Uniunii Naţionale a Patronatelor cu capital privat din România, dna Anca Ciucă, preşedintele CM, dar şi invitaţi- surpriză, ca mediatorul-cosmonaut Dumitru Prunariu, fost preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române, dna Marina Ţoghină, preşedinte- dir.gen. al Postului de Radio România-Actualităţi şi mediator, dl. Stere Gulea, regizor, şi se pare, Constantin Cerbulescu - Preşedintele ANPC.
În continuare au prezentat câteva teme mediatorii Anca Ciucă, Mihai Ghervase, Claudiu Ignat, Ion Dedu, Elena Bustea, Zeno Sustac, Roberto Mitruţă, Virginia Braescu, magistratul Cristi Danileţ. Concluzia vorbitorilor este că medierea poate să funcţioneze mai bine şi trebuie continuată mai intens promovarea acesteia.
În partea a doua, după prezentarea unui Ghid pentru mediatori, co-preşedintele Zeno Şuştac a încercat să coaguleze unele discuţii depre activitatea viitoare şi la solicitarea unora dintre puţinii mediatori rămaşi s-a stabilit desfăşurarea unei Adunări generale pe 23 ianuarie, care poate lua în dezbatere proiecte de hotărâri privind cotizaţia membrilor, taxa de înscriere, organizarea teritorială, candidaţii pentru CM şi altele.
Mediator C. Asofronie
AUTENTIFICAREA ACORDULUI DE MEDIERE
Autori: Ioana Adina Stoica, mediator şi Virginia Beldea, notar public
Corelarea procedurii de mediere cu alte proceduri complementare, cum este procedura notarială a autentificării acordului rezultat din mediere este un subiect , care în practică a provocat discuţii între mediatori si notarii publici cu privire la anumite aspecte referitoare la aplicare. În consecinţă, am considerat că poate fi util pentru practica mediatorilor lămurirea unor aspecte, ce ţin de legătura dintre voinţa părţilor de a decide soluţiile de rezolvare a disputei, acordul de mediere si alte proceduri cerute de legislaţia în vigoare pentru a obtine efectele juridice urmărite prin acordul de mediere.
Pornim de la prevederile art. 58 (1) din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator “Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată”.
În mediere, se consideră că, părţile au ajuns la o înţelegere atunci când toate problemele in dispută sau o parte a acestora au fost soluţionate. Întelegerea reprezintă în fapt soluţiile negociate si agreate de părti prin consens. Potrivit Legii medierii (articolul mai sus menţionat), soluţiile care sunt rezultatul voinţei părţilor se consemnează într-un acord – ACORDUL DE MEDIERE.
Ce valoare dă legea medierii acordului de mediere? Valoarea unui înscris sub semnatură privată, care face deplină dovada între părti cu privire la cele înscrise în cuprinsul acestuia. Acordul de mediere are valoarea unui contract între părţi, acestea fiind obligate să respecte toate angajamentele asumate prin acord.
Art. 59 din Legea 192/2006 statuează că “Înţelegerea părtilor poate fi supusă autentificării notarului public ori, dupa caz, încuviinţării instantei de judecata, în conditiile prevăzute la art. 63” . În consecinţă, pot exista situaţii, în care acordul de mediere poate fi supus autentificării de către notarul public sau încuvinţării instanţei de judecată.
Ne vom opri asupra primei situaţii – AUTENTIFICAREA ACORDULUI REZULTAT DIN MEDIERE – care face subiectul analizei noastre.
In ce situatii, părtile vor cere autentificarea acordului de mediere? In două cazuri:
- partile doresc ca înţelegerea lor să fie verificată sub aspectul legalitaţii de către un notar şi să aibă forma unui înscris autentic;
- legislaţia obligă, pentru ca o întelegere sa producă efecte juridice, să îmbrace această formă pentru însăşi validitatea actului.
Nu vom insista asupra primei situatii, însă se impune clarificarea unor aspecte referitoare la cea de a doua, având în vedere un domeniu de mare importanţă şi largă acoperire în ce priveste plaja de dispute în care medierea îşi poate dovedi eficacitatea şi anume, întelegerile între părţi, prin care acestea urmaresc transferul de proprietate asupra bunurilor imobile. Astfel de situaţii pot să apară atunci când părţile au dispute cu privire la: vânzarea unui imobil, partajul unor bunuri imobiliare – ca de ex: în cazul soţilor care işi impart bunurile după divorţ, rude care doresc să împartă bunurile dobândite prin succesiune, persoane care deţin în comun un bun (coproprietari) si vor să iasă din această stare , donaţii etc.
În situaţia în care, prin mediere, se rezolvă o dispută privitoare la imobile iar părţile, prin acordul rezultat din mediere agreează soluţii, care privesc transferul proprietaţii asupra imobilelor, acordul de mediere trebuie supus procedurii notariale a autentificării pentru a se produce efectele urmărite de parţi : transferul proprietaţii. Este o cerinţă a legii române, ca toate actele prin care parţile îşi manifestă voinţa de a transfera proprietatea asupra imobilelor să fie întocmite în forma autentică pentru a fi valabile .
Excepţie fac doar situaţiile în care medierea are loc pe parcursul unui litigiu. Atunci când părţile sunt intr-o procedură judiciară si soluţionează prin mediere litigiul dedus judecaţii, ele pot prezenta acordul de mediere instantei de judecată, care va pronunţa o hotarăre, ce va consfinţi înţelegerea părţilor. In această situaţie, hotărârea judecătorească are aceeaşi valoare ca şi înscrisul autentic întocmit de notarul public şi va produce efectul transferului de proprietate.
Mediatorul are obligaţia de a informa părţile cu privire la mediere pentru ca acestea sa înţeleagă scopul, limitele si efectele medierii. Acceptul în cunoştinţă de cauză este unul din principiile fundamentale ale medierii, care stabileşte pentru mediatori obligaţia de a da explicaţii părţilor privind procedura şi procesul de mediere pentru ca serviciul să fie acceptat în cunoştinţă de cauză.
În consecinţă, în cazurile în care disputa priveste transferul proprietaţii asupra unor imobile, mediatorul are obligatia etică si legală (art. 29, Legea 192/2006) să dea explicatii părţilor şi cu privire la efectul acordului de mediere. Astfel, părţile vor fi informate că acordul de mediere are valoarea unui înscris sub semnatură privată, care nu poate produce efecte în privinţa transferului de proprietate. Pentru ca acordul de mediere să fie implementat şi, în consecinta, să opereze acest transfer este nevoie ca acordul de mediere să fie supus procedurii de autentificare.
Cine poate autentifica acordul de mediere? Notarul public, care este investit de lege cu puterea de a da forma autentică unui înscris.
Care este procedura de autentificare a acordului de mediere? Când vorbim de autentificarea acordului de mediere în sensul precizat de art. 59 din Legea 192/2006, care prevede că “Întelegerea partilor poate fi supusa autentificarii notarului public…” avem în vedere necesitatea corelarii procedurii de mediere cu procedura notarială a autentificării înscrisurilor pentru aplicarea corectă a acestei prevederi legale.
Procedura notarială a autentificării presupune îndeplinirea unor rigori de întocmire a înscrisurilor. Astfel, notarul public verifică şi asigură respectarea tuturor conditiilor de forma si de fond, pe care trebuie sa le îmbrace intelegerea partilor astfel încât aceasta să dea naştere efectelor conforme vointei lor interne.
La autentificarea unui înscris, notarul public verifică identitatea părţilor, se asigură ca actul întocmit în formă autentică respectă voinţa lor iar părţile semnează înscrisul în faţa notarului.
În consecinţă, notarul nu poate autentifica acordul de mediere , care este un înscris semnat de părţi în faţa mediatorului, în cadrul procedurii de mediere. Notarul public va lua act de înţelegerea părţilor consemnată în acordul de mediere si va redacta un nou înscris potrivit rigorilor procedurii de autentificare notarială. Acest înscris va cuprinde clauzele acordului de mediere şi va fi semnat de părţi în faţa notarului public.
Uneori, părţile se întreabă :“De ce mai apelez la mediator şi plătesc serviciul de mediere , dacă ulterior tot la notar trebuie să ajung, pentru perfectarea actelor?”
La mediator se apeleaza pentru rezolvarea unei dispute pe cale amiabilă, prin consensul părţilor (înţelegere bazată pe acordul de voinţă al părţilor). Când părţile sunt în dispută, notarul nu poate întocmi actul solicitat de părţi şi le va îndruma să-şi rezolve disputa pe cale amiabilă sau în justiţie. În cazul în care, părţile soluţionează disputa amiabil, prin mediere, notarul va lua act de voinţa părţilor consemnată în acordul de mediere şi va întocmi actul autentic necesar pentru valabilitatea tranzacţiilor imobiliare.
Procedura autentificării este cea mai complexă procedură notarială.
În cadrul acestei proceduri notarul:
- stabileşte şi verifică identitatea părţilor
- ia consimţământul părţilor
- părţile semnează toate exemplarele înscrisului în faţa notarului public, inclusiv anexele care fac parte din înscris şi, dacă este cazul, înscrisul este semnat şi de cel care a redactat înscrisul.
Această ultimă menţiune privind redactarea este importantă întrucât, potrivit art.44 din Legea 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, înscrisurile pentru care legea prevede formă autentică „vor fi redactate numai de notarii publici, avocatul părţii interesate sau de consilierul ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte, ele, soţii, cunoscuţii ori descendenţii lor.
Colaborarea între cele două profesii – notarul public şi mediatorul – poate avea un rol major în dezvoltarea aplicării soluţionării amiabile a disputelor, prin mediere în România şi degrevarea instanţelor de judecată.
În cazurile în care, părţile apelează la serviciile notariale iar notarul public constată că părţile sunt în dispută, acesta le poate îndruma să-şi rezove disputa pe cale amiabilă, prin mediere.
Mediatorii, potrivit obligaţiilor etice şi legale ce le revin, vor da explicaţii părţilor şi le vor îndruma pentru autentificarea acordului rezultat de mediere în cazurile în care soluţiile agreate de părţi privesc transferul de proprietate asupra bunurilor imobile.
În acest caz, trebuie precizat că toate soluţiile agreate de părţi prin acordul de mediere vor primi formă juridică prin actul autentificat de notarul public care, separat de regulile privind identitatea, consimţământul şi semnătura, este obligat să verifice conţinutul sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă şi să verifice toate documentele necesare autentificării actului. Astfel, în cazul actelor prin care se constituie, transmite sau modifică drepturi reale sau dezmembrăminte ale proprietăţii este obligatorie obţinerea de către notarul public conform Legii 7/1996-Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, extrasul de carte funciară pentru autentificare sau, în situaţii excepţionale a certificatului de sarcini.
Conform dispoziţiilor Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală în cazul înstrăinărilor imobiliare sau a mijloacelor de transport este obligatorie obţinerea certificatului de atestare fiscală din care să rezulte că toate impozitele şi taxele locale sunt achitate la zi.
Conform art. 771 alin. 6 din Codul Fiscal – „Impozitul pe veniturile din tranzacţiile imobiliare se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, dupã caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se vireazã pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut”
Conform art. 56 din Legea 7/1996 – Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare – „Notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentaţie cadastrală. La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua nici un fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul”.
Acestea sunt câteva reguli care vizează doar transferul dreptului real sau a dezmembrămintelor prin care am dorit să exemplificăm că autentificarea presupune respectarea unor reguli complexe, iar documentele necesare sunt stabilite de notarul public în funcţie de particularităţile acordului de mediere, care este obligatoriu pentru părţi în ceea ce priveşte soluţia agreată dar, pentru autentificare, regulile sunt cele stabilite de Legea 36/1995 privind notarul public şi activitatea notarială şi legile specifice subiectului disputei.
În acest contex este deosebit de important ca cele două profesii, care au zone de interferenţe să colaboreze întrucât rolul notarului este să prevină litigiile, iar cel al mediatorului – să ajute părţile să-şi rezolve disputele în afara instanţelor de judecată, pe cale amiabilă.
29.10.2009
Ioana Adina Stoica – mediator, fondator al Asociaţiei Pro Medierea (2001), fondator al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din România (2008)
Virginia Beldea – judecător la Judecătoria sectorului 4 ( 1992-1995), notar public din anul 1995, vicepreşedinte al Camerei Notarilor Publici Bucureşti
16-11-2009
Aspecte criticabile si pozitive privind legea de modificare a legii 192-2006
by Mediator Constantin Asofronie – November 6th, 2009 at 22:59
Aspecte criticabile si pozitive privind legea de modificare a legii 192-2006
adoptata de Camera Deputatilor la 03.11.2009
Aratam intr-o analiza preliminara efectuata inaintea dezbaterilor din data de 03.11.2009 in plenul C.Dep. a proiectului de lege de modificare a Legii nr. 192-2009 ca, pe langa propunerile bune (care au ramas toate la votul in plen!), S-AU PROPUS SI S-AU VOTAT SI MASURI CRITICABILE.
Dupa dezbateri textul adoptat si pe care il prezentam in premiera mai jos, A DISPARUT PREVEDEREA DE LA ART. 7 (1) CARE PERMITEA ACCESUL FARA PREGATIRE SI EXAMEN A REPREZENTANTILOR ALTOR PROFESII – TOATE JURIDICE- CU VECHIME DE 2 ANI! Multumim deputatei Alina Gorghiu si inca la cativa deputati care s-au opus acestei prevederi abuzive pentru eforturile de convingere a colegilor in plen impotriva acestei prevederi.
N.B. Din cate am fost informat, nu s-a primit la camera nici o reactie de la Consiliul de Mediere si Ministerul Justitiei pe aceasta tema majora, desi am solicitat sa se intervina cu puncte de vedere – posibile – la presedintele camerei! Daca ministerul nu este obligat sa apere profesia de mediator si interesele mediatorilor, CM ERA OBLIGAT SA O FACA SI NU AVEM VREO DOVADA CA A FACUT-O, BA MAI MULT, LA SOLICITAREA MEA SI A COLEGULUI TATU D-NA CIUCA MI-A RASPUNS CA VA PUNE IN DISCUTIE PROBLEMA LA SEDINTA CM DIN 07.11.2009, CAND VOTAREA IN PLEN AVEA LOC PE 03.11.2009!!! Felicitari din nou pentru modul “exemplar” de indeplinire a atributiilor si de raspuns la interesele profesiei si mediatorilor, precum si la solicitarea oficiala a unor mediatori, dna Ciuca! Bine ca suntem tari la denigrarea altora pe motive imaginate.
Iata dupa parerea mea, care au ramas aspectele criticabile din legea de modificare a legii medierii si va las sa vedeti singuri pertinenta lor pentru viitorul medierii in Romania:
- art. 17 (4/1) revocarea la initiaţiva a 1/4 din med. aut. si hot a 1/2 plus unu din nr. med. aut. – imposibil de realizat vreodată, deci îşi pot face de cap!!!
- art. 19(3) abrogat: lipsa conditiei de prezenta la lucrarile CM- poate duce la superficialitate, activitate benevola, intarzieri, lipsa de raspundere, acte proaste sau abuzive, nesancţionabile care pot afecta grav medierea şi mediatorii
- art. 19(4) nu se mai consemneaza opiniile separate – grav, dictatura si imposibilitatea libertatii de gândire si opinie, gasca impune;
- art. 20 lit. a – promovarea medierii si intereselor med. aut. doar pentru asigurarea calitatii serviciilor de mediere, in rest revenind sarcina asociatiilor, desi CM incaseaza multi bani de la mediatori si acum chiar ca nu va mai face deloc promovarea medierii si intereselor mediatorilor, nici cât pana acum;
- art. 20 lit. noua m^1 organizarea alegerii urmatorului Consiliu; noi am propus o comisie neutra electorala, poate va fi acceptată în R.O.F. CM;
- art. 24 “Mediatorii se constituie în asociaţii profesionale locale şi naţionale …” in loc de “se pot constitui” – încalca dreptul la libera asociere, desi asociatiile sunt de drept privat, nu de drept public, unice la nivel naţional, ca la celelalte profesii – din care toate cele juridice; mediatorii nu mai pot fi neasociati;
- art. 58(1) “Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, in loc de “se redacteaza”, formulare mai rea, posibilă nu obligatorie, medierea poate ramane fara rezultat;
Iata forma finala a legii adoptate la 03.11.2009:
L E G E pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
Camera Deputaţilor adoptă prezentul proiect de lege.
Art. I. – Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 1 – (1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.”
2. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 6. – Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.”
3. La articolul 7, partea introductivă şi literele c) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „Art. 7. – Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani; f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;”
4. La articolul 8, după alineatul (6) se introduc trei noi alineate, alineatele (7), (8) şi (9), cu următorul cuprins: „(7) – Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul din aceste state sau în România, dobândesc calitatea de mediator în România, în condiţiile prevăzute la alin. (2) – (6). (8) Cetăţenii prevăzuţi la alin. (7), care au dobândit calitatea de mediator în România, pot desfăşura activitatea de mediere cu caracter permanent într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, dacă în aceste state dobândirea acestei calităţi nu este reglementată, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în România. (9) Pentru mediatorii autorizaţi în condiţiile art. 7 şi 72 alin. (2), documentul de calificare prin care se atestă dobândirea competenţelor profesionale ca mediator este eliberat de către Consiliul de mediere în condiţiile stabilite de standardele de formare în domeniul medierii.”
5. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 9. – (1) Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională organizate de către furnizorii de formare şi de către instituţiile de învăţământ superior acreditate. (2) Cursurile şi programele de formare profesională a mediatorilor vor fi autorizate de către Consiliul de mediere cu respectarea standardelor de formare profesională în domeniu, elaborate de către acesta. (3) Structura cursului de formare profesională va fi întocmită conform prevederilor privind formarea adulţilor. (4) Consiliul de mediere va emite documentele care atestă competenţa profesională a mediatorilor.”
6. La articolul 11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 11. – (1) Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul, retragerea autorizaţiei, potrivit standardelor de formare în domeniul medierii şi procedurilor elaborate de către Consiliul de mediere.”
7. La articolul 12, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins: „(4) Profesia de mediator se exercită numai de către persoana care a dobândit calitatea de mediator autorizat, în condiţiile prezentei legi. (5) Exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de mediator autorizat, în condiţiile prezentei legi, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.”
8. La articolul 17, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere. (4) Mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 2 ani.”
9. La articolul 17, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins: „(4^1) Revocarea Consiliului de mediere sau a oricăruia dintre membrii acestuia se poate face la iniţiativa unei pătrimi din numărul mediatorilor autorizaţi, decizia fiind adoptată cu majoritate de jumătate plus unu din numărul mediatorilor autorizaţi.”
10. La articolul 17, alineatele (6) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(6) Pot face parte din Consiliul de mediere numai mediatorii autorizaţi care îndeplinesc condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere. (7) Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul Consiliu de mediere.”
11. La articolul 18, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) În structura Consiliului de mediere funcţionează un secretariat tehnic, alcătuit dintr-un număr de persoane stabilit prin organigramă şi aprobat de Consiliul de mediere.”
12. La articolul 19, alineatul (3) se abrogă.
13. La articolul 19, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun.”
14. La articolul 20, literele a), c), d), e) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „a) promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi în scopul asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii, conform prevederilor prezentei legi; c) autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de specializare a mediatorilor; d) întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare profesională care au obţinut autorizarea; e) autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de procedura stabilită prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere. i) eliberează documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor;”
15. La articolul 20, după litera m) se introduce o nouă literă, litera m1), cu următorul cuprins: „m1) organizează alegerea următorului Consiliu de mediere, în condiţiile prevăzute de lege;”
16. La articolul 20, litera n) se modifică şi va avea următorul cuprins: „n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.”
17. La articolul 22, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) În exercitarea profesiei, mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract individual de muncă numai în cadrul formelor prevăzute la art. 22 alin. (1).”
18. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 24. – Mediatorii se constituie în asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale în condiţiile legii.”
19. La articolul 27, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins: „(2) Mediatorul are dreptul de a refuza preluarea unui caz, având obligaţia de a îndruma părţile în vederea alegerii unui alt mediator.”
20. La articolul 43, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „Art. 43. – (1) Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi. (2) În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia din părţile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii. În cazul acceptării medierii, părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de mediere.”
21. La articolul 43, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins: „(21) În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cerer i de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”
22. La articolul 43, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Dacă una din părţi refuză în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei menţionate la alin. (1) sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.”
23. La articolul 44, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte.”
24. La articolul 45, partea introductivă şi literele b), c) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 45. – Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze: b) menţionarea tipului sau a obiectului conflictului; c) declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia şi regulile aplicabile; d) obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea confidenţialităţii, după caz;”
25. La articolul 45, după litera g) se introduc două noi litere, literele h) şi i), cu următorul cuprins: „h) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă, corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere; i) obligaţia părţilor de a semna procesul verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care se va încheia medierea.”
26. La articolul 54, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Mediatorul are dreptul să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56, care se aplică în mod corespunzător. În această situaţie mediatorul este obligat să restituie onorariul, în parte, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.”
27. La articolul 58, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 58. – (1) Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.”
28. La articolul 58, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4), (5) şi (6), cu următorul cuprins: „(4) În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, părţile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanţei de judecată pentru îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii absolute. (5) Obligaţia prevăzută la alin. (4) se aplică în toate situaţiile în care legea impune, sub sancţiunea nulităţii, îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă. (6) În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau instanţa de judecată, va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în Cartea Funciară.”
29. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 59. – Înţelegerea părţilor poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la art. 63.”
30. La articolul 63, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătită pentru învestirea acesteia.”
31. La articolul 63, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: „(3) Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.”
32. La articolul 70, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu următorul cuprins: „(5) Pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, părţile sunt obligate să depună la organul judiciar forma autentică a acordului sau să se prezinte în faţa organului judiciar pentru a se lua act de voinţa acestora. (6) Dispoziţiile art. 61 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul în care medierea este recomandată de către organele judiciare.”
33. La articolul 73, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă.”
34. Articolul 75 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 75. – Avocaţii, notarii publici şi consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prevederilor prezentei legi, pot desfăşura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor la sediul unde îşi exercită activitatea.”
Art. II. – Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, intră în vigoare la 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. – În termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor avea loc alegeri pentru Consiliul de mediere. Orice mediator autorizat care se regăseşte pe Tabloul mediatorilor va putea candida, cu respectarea dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu mdificările şi completările aduse prin prezenta lege.
Art. IV. – Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 noiembrie 2009, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR Daniela Popa


























