Începând din 3 martie, magistraţii vor fi obligaţi să-i trimită pe justiţiabili la mediatori

Împăcarea fără proces, obligatorie de luna viitoare

Raluca Dan    Ev.z., 09 Februarie 2010

  REFORMA JUSTIŢIEI. Începând din 3 martie, magistraţii vor fi obligaţi să-i trimită pe justiţiabili la mediatori. Judecătorii scapă astfel de surplusul de dosare, iar cetăţenii, de nervi şi bani irosiţi în instanţe.
Cei care intenţionează să divorţeze, să obţină daune de la angajatorul care i-a concediat fără motiv, dar şi cei care au de gând să-şi „penalizeze” serios vecinul care le-a distrus maşina pe motiv că ar fi ocupat un anume loc de parcare îşi vor putea găsi dreptatea în maximum 90 de zile, fără prea mult stres şi cu minimum de costuri.
Asta, începând din 3 martie, când medierea – legalizată încă din 2006, dar inexistentă chiar şi pentru mulţi dintre magistraţii care ar fi trebuit să o popularizeze – va deveni obligatorie.
„Înţelegerea în faţa mediatorilor e, în primul rând, benefică pentru cetăţean, care nu va mai fi nevoit să piardă ani în şir în sălile de judecată, pentru a-şi rezolva o problemă simplă. În plus, divorţurile, partajele, conflictele de muncă, cele legate de proprietăţi, de protecţia consumatorului, dar şi anumite dosare penale vor fi soluţionate fără taxe de timbru, de copiere a actelor, de promovare a căilor de atac, fără onorarii pentru avocaţi – care pot însuma mii sau zeci de mii de euro. Mediatorului îi puteţi plăti în jur de 500 de lei, iar dacă înţelegerea se face cu succes, judecătorul care o «parafează» poate dispune ca justiţiabililor să le fie returnată şi această sumă”, au explicat reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a Judecătorilor din Romania.
Aceştia au redactat şi un „Ghid de mediere”, care ar trebui să le fie de folos atât magistraţilor, fie ei judecători sau procurori, cât şi ofiţerilor de poliţie judiciară, pentru ca aceştia să-i poată ghida corect pe justiţiabili.
Cu soţul la mediator
Potrivit judecătorului Cristi Danileţ, medierea este bine-venită şi pentru magistraţi, şi aşa asaltaţi de un volum mare de dosare care ar putea fi soluţionate foarte simplu de mediatori.
„În acest moment, un judecător poate avea de soluţionat chiar şi peste 1.000 de dosare pe an. Prin mediere, pot fi rezolvate simplu, cel puţin jumătate dintre cauzele aflate acum pe rolul instanţelor. Judecătorii ar trebui să rămână astfel doar cu dosarele «grele»”, a explicat acesta.
Astfel, în cazul în care cetăţeanul s-a adresat instanţei, dar şi-a rezolvat problema prin mediere, judecătorul va fi cel care va «parafa» înţelegerea. În acest caz însă, nu se va mai stabili un termen de judecată.
Dacă nu a început un proces şi părţile merg direct la mediator, acordul de mediere va fi parafat de un notar.
E important de ştiut că românii se vor putea adresa mediatorilor atât pentru rezolvarea unor dosare penale simple (furt, lovire, distrugere), cât şi în cazul unor neînţelegeri în familie (unul dintre soţi vinde maşina familiei fără acordul celuilalt).

Toti presedintii de instante din Romania incurajati sa aplice medierea!

Campania “Judecatorii sustin medierea” – Toti presedintii de instante din Romania incurajati sa aplice medierea!

Către  Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor, Stimate domnule preşedinte,

 Începând cu data de 21 ian. 2010, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România desfăşoară campania naţională „Judecătorii susţin medierea” cu scopul de a promova şi încuraja utilizarea medierii ca mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor dintre cetăţeni. Acesteia i s-a alăturat în data de 25 ian. 2010 Uniunea Naţională a Mediatorilor din România şi în data de 27 ian. 2010 Federaţia Naţională Sindicală ProJust a Personalului din Justiţie.

În acest context, credem că medierea poate fi o soluţie viabilă pentru rezolvarea problemei supraîncărcării cu dosare a instanţelor judecătoreşti. Pentru funcţionarea acestei instituţii, vă reamintim că prin Legea nr. 370/2009 s-a modificat Legea nr. 192/2006 privind medierea şi profesia de mediator, astfel încât art. 6 prevede acum că judecătorul are obligaţia de a informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi de a le îndruma să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele. Această dispoziţie este aplicabilă începând cu 3.03.2010.

Pentru implementarea medierii, trebuie ca judecătorii, grefierii, justiţiabilii, avocaţii să accepte medierea ca o modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor în care implicarea instanţei de judecată are loc numai pentru validarea acordului de mediere, hotărârea judecătorească fiind executorie. De asemenea, este necesară crearea unor bune practici care să permită afişarea, identificarea şi diseminarea informaţiilor cu privire la mediere şi mediator.

Pentru familiarizarea magistraţilor cu noua instituţie, vă punem la dispoziţie un ghid în care sunt explicate noţiuni de bază privind medierea şi moduri practice de implicare a magistraţilor în funcţionarea acesteia. Până la data de 3.03.2010, vă vom propune un model de protocol ce poate fi încheiat între instanţe şi asociaţiile de mediatori, precum şi modalităţi de informare pentru afişare la intrarea în sălile de judecată şi la avizierele instanţelor. Vă rugăm să distribuiţi acest material şi judecătoriilor din circumscripţia instanţei pe care cu onoare o conduceţi.

Judecător Dana Gîrbovan
Preşedinte Uniunea Nationala a Judecătorilor din România

Cum poţi lua bani de la bancă dacă eşti pe lista neagră a Biroului de Credit

2.08.10,  Gândul

        Chiar daca ajungi pe lista neagra a Biroului de Credit, mai ai ceva şanse de a obţine un nou împrumut. Depinde cu cât ai întârziat şi cât de mare e restanţa.

Unii dintre cei peste 655.000 de români restantieri la banci, înregistrati la Biroul de Credit (BC) la finele lunii noiembrie, mai pot cere o noua finantare chiar daca au întârziat cel putin o luna cu plata ratelor.

Nu toti sunt cazuri fara rezolvare: unii au ajuns la BC accidental, fara sa stie, iar altii pentru câtiva euro, si figureaza pe aceeasi lista cu ceilalti restantieri. Vestea proasta este ca bancile nu sunt dispuse sa crediteze din nou pe orice rau-platnic care le-a facut probleme (chiar daca a avut un motiv întemeiat sa nu-si mai achite ratele, precum somajul sau reducerea veniturilor), ci numai pe cei cu restante si întârzieri mici. “Pot fi eligibili pentru un nou credit clientii cu un numar redus de rate restante, de valori mici si cu mai putin de 60 de zile de întârziere, înregistrate mai demult în timp”, a declarat pentru Gândul Lucia Stefan, director în cadrul Directiei Consumer Risc a Bancii Raiffeisen. Asta înseamna sa nu fi ratat mai mult de doua rate, pentru ca la trei scadente consecutive, adica peste 60 de zile de întârziere, adio credit!

          Adevarul 06.02.2010

Biroul de credit a primit o propunere din partea unei instituţii similare dintr-o ţară din zona euro pentru a încheia un parteneriat care să permită accesul băncilor participante la informaţiile furnizate de cele două baze de date, a declarat, ieri, Şerban Epure, directorul general al biroului.

În perioada următoare, conducerea biroului de credit va analiza propunerea şi, totodată, va studia dacă legile privind accesul la informaţiile publice permit un astfel de parteneriat. Biroul de credit, funcţional de la mijlocul anului 2004, colectează datele pozitive sau negative referitoare la plăţile aferente relaţiilor de creditare, furnizate în special de către bănci.

Sunt judecator si pledez pentru mediere!

Campania “Judecatorii sustin medierea” - Toti presedintii de instante din Romania incurajati sa aplice medierea!

Sunt judecator si pledez pentru mediere sau De la judecatorul sceptic la militantul pentru mediere

8 Februarie 2010 – Loreley MIREA

Judecatorul care sunt are menirea de a aplica legea, de a gasi adevarul juridic si de a-l oferi oamenilor care apeleaza la instanta. Nimeni nu-mi poate lua acest “dat”. De aceea sunt judecator, ca sa decid cine are dreptatea de partea sa si cine nu. Ce m-ar putea determina sa las acest drept in mainile partilor ghidate de un mediator? Din moment ce au ajuns la mine e clar ca nu exista o alta cale!

Atunci, ce legatura sa am eu cu medierea? Cine şi mai ales ce anume m-ar putea convinge să o susţin? Ar insemna să-mi incep sedinta indemnand oamenii sa se gandeasca bine daca vor sa cheltuie bani, timp şi nervi pentru o solutie care nu le apartine, informandu-i despre o cale mai simpla, mai usoara, mai putin costisitoare, discreta, dar mai ales proprie. Pot sa  cred in aceasta instituie noua despre care stiu prea putine? Indemnul meu nu ar submina autoritatea instanţei, încrederea oamenilor în actul de justiţie, în munca judecatorului?!

Iata doar cateva temeri care m-au cuprins, asa cum de altfel sunt convinsa ca pe multi dintre colegii mei, cand mi-am pus problema unui posibil success al  medierii.

Recunosc sincer ca refuzul meu de a lua in serios subiectul si atitudinea sceptica cu care priveam spre mediere ca spre un copil mort in fasa s-a mai schimbat. Desigur, argumentele mele de la inceput erau solide:

1. Mentalitatea romanului care vrea sa i se dea dreptate, dar nu de un mediator ci de o autoritate, care trebuie sa fie un judecator. Mai mult, el vrea sa combata, sa spuna in fata lumii ce nedreptate i s-a facut, sa stie toti ca este o victima a rudelor, a sistemului, a lumii in general. Adesea el vrea mai degraba o satisfactie morala  decat una materiala. Vrea doar sa se descarce, sa-ti spuna pasul, solutia aproape ca nici nu mai conteaza.

Desigur, medierea care presupune rezolvarea problemei de comun acord, discret, printr-un pact in care nimeni nu castiga sau pierde ci mai lasam unii de la altii spre binele comun, nu satisface deloc acest orgoliu, aceasta dorinta de a apela la autoritatea care sa-l puna la punct pe celalat.

2. Efectul juridic al acordului de mediere. Atata timp cat medierea nu devine obligatorie in anumite cauze, iar ceea ce incheie partile, dupa indelungi sau mai scurte negocieri, nu e nimic altceva decat un inscris sub semnatura privata, aveam dubii serioase ca un inscris cu un asemenea efect ar parea atractiv pentru cineva. Stiam ca doar ceea ce se impune e privit cu atentie si respect, iar atunci cand omul trebuie sa aleaga intre o posibilitate noua si necunoscuta si un drum batatorit si bine cunoscut, va alege  traditia autoritara si nu negocierea. Mai face parte inca din mentalitatea romaneasca asteptarea celei mai bune solutii pentru noi insine de la altii iar daca “altora” legea le confera aceasta autoritate  de a decide pentru noi si in locul nostru, cu atat mai bine.

3. Lipsa unor mediatori profesionisti. Ma gandeam ca nu avem traditie in mediere, ca aceasta profesie acum se formeaza si imi puneam problema daca voi avea curajul sa trimit omul pe mana unui incepator asigurandu-l ca e mult mai bine, mai util si mai ieftin decat daca vine la mine. Adevarul e ca nu aveam deloc siguranta ca o sa fie mai bine sau mai ieftin. Vedeam in fata ochilor partaje facute de mediatori psihologi sau ingineri si ma cutremuram de o senzatie neplacuta la gandul ca voi respinge cererea spunand ca inscrisul in care s-a consimtit medierea nu indeplineste nici pe departe conditiile legale. Ii vedeam pe oamenii care au plecat de la mine convinsi ca le fac un bine total nedumeriti de solutia mea prin care le spuneam ca au mediat degeaba pentru ca nu au respectat legea.

4. Ce-mi iese mie din povestea asta? Ma si vedeam militand pentru o solutie despre care stiu prea putin, in care nu prea cred, fiind sceptica cu privire la efectivitatea legii si pregatirea mediatorilor, ca sa ajut astfel ca niste bani sa ajunga in buzunarele unor oameni care isi vor da mai putina silinta decat mine pentru acest demers. Ce rost are?

Totusi, pentru ca nimic nu e intamplator si daca arunci o framantare in univers va aparea de undeva o solutie, recunosc ca, in urma cu ceva timp am fost determinata sa privesc subiectul mai de aproape, de un coleg judecator care s-a aruncat in toata povestea asta cu maxima dedicatie si al carui elan nu il intelegeam deloc.

Discutiile au fost dure, eu de pe pozitia judecatorului autoritar care stie el mai bine si trebuie sa controleze la cine trebuie dat copilul si cine e de vina la divort si cum e mai bine cu partajul si cu banii pe care comercianţii îi datorează, si care nu-si permite sa lase rezolvarea unor asemenea probleme serioase pe mana altora. Nu puteam accepta sa-i las sa se inteleaga, prezumand desigur ca nu o vor face, si ma temeam ca imi vor veni cu niste acorduri facute de mantuiala ce nu imbraca o forma legala acceptabila. Ma temeam de diletantism si lipsa de profesionalism de parca as detine eu secretul adevarului absolut al justitiei.

Nu a fost usor, cine ma cunoaste stie ca cedez foarte greu si doar argumentat dar in cele din urma am doborat un zid, o prejudecata in minte, aceea a medierii = copilul mort in fasa si am decis sa-l privesc mai de aproape, sa-i studiez semnele vitale si sa vad daca se poate face ceva.

Desigur, a urmat studiul pe lege, aceleasi discutii interminabila aceeasi lupta in care nu doream sa las mai nimic din mana judecatorului la latitudinea partii. Ca sa ajung la izvorul insituţiei am apelat la studii pe drept comparat, la legislaţia acelor tari in care medierea e deja o normalitate.

Am participat astfel la o parte din framantarile si munca din care s-a nascut “Ghidul de mediere pentru magistrati” transmis recent de judecatorul Cristi Danilet spre informare colegilor de la toate celelalte instante. Stiu ca autorul a incercat foarte mult sa inteleaga instituţia, sa o imbrace intr-o forma corecta, sa interpreze legea in sensul aplicarii si nu al neaplicarii, sa vada toate situatiile in care se poate apela la mediere. A fost o munca foarte serioasa in care a consultat judecatori specializati in dreptul civil, familiei sau penal, a cerut pareri din dorinta de a nu gresi. Eu am apreciat si apreciez in continuare acest efort.

Desigur, stiu ce inseamna orgoliul profesional si durerea pe care o resimt orice judecator care se respecta, atunci cand cineva ii spune ca nu a gandit corect sau ca lucrurile trebuie schimbate putin. Ma bucur din suflet ca aparitia acestui ghid care e supus dezbaterii magistratilor si sunt convinsa ca din discutiile in contradictoriu ne vom imbogati cu totii si vom gasi cele mai corecte metode de aplicare a acestei legi.

Fiecare idee exprimata ne ajuta si ne apropie de adevar iar faptul ca vorbim de aplicabilitatea legii medierii e un castig pentru noi toti. Mai mult, stiu ca interpretarea legii facuta in acest ghid se bazeaza pe cunoasterea in prealabil a dispozitiilor din dreptul international de unde s-a inspirit noua institutie.

Cunoscand treptat legea am inteles ca ea ofera solutii concrete pentru ca acordul de mediere consimtit de judecator intr-o hotarare are valoare executorie si e o chestiune de vointa daca reusim sau nu sa o facem efectiva. Mai mult din intalnirile pe care le-am avut la Oradea cu mediatorii am realizat ca acestia sunt din mai multe profesii: unii sunt mediatori avocati si acestia  vor putea face un acord de mediere intr-un  partaj astfel incat sa fie legal; altii sunt mediatori ingineri topografi, desigur si ei foarte priceputi  in dezmembrari de terenuri; am cunoscut si un mediator psiholog, la care am apelat eu insami in calitate de judecator in situatii foarte delicate implicate de litigiile de dreptul  familiei si care are toate calitatile sa medieze in continuare extrajudiciar in relatiile de familie dintre soti sau parinti si copii, si chiar mai profesionist decat o pot eu face.

Asadar am inteles ca a trebuit sa imi daram propria prejudecata, sa cunosc in mod real noua institutie, sa dau o sansa legii si mediatorului. Stiu ca e o lupta grea, dar in fond, iata, deja acum gandesc altfel. Ce pot sa pierd? Daca cu 2-3 vorbe spuse clar si cu convingere pot determina niste oameni sa se inteleaga la partaj sau divort si am posibilitatea sa inchid  un dosar vechi cu tot felul de expertize neterminate si contestate,iar partile sa se bucure ca lucrurile s-au rezolvat asa cum au vrut ele, nu merita oare acest efort!

Vorbim atat de mult de supraincarcarea cu dosare care ne afecteaza solutiile, de faptul ca judecam atat de multe cauze in care oamenii nu ar trebui sa ajunga la instanta daca ar exista putina toleranta si intelegere, sau cauze care implica relatii atat de personale incat oricat de buni specialisti in drept am fi ne e greu sa gasim o solutie dreapta. Totusi, de ce nu putem sa credem intr-un gest care ne-ar usura propria munca, pentru ca medierea vizeaza cauzele de pe propriul complet, astfel incat cu cat mai multi oameni vom putea convinge sa apeleze la mediere, cu atat mai mult ne vom usura munca si ne vom putea concentra pe celelalte cauze in care medierea nu e posibila.

Pe drumul acesta legat de cunoasterea medierii, mi s-a aratat si mie asemenea lui M.L.King, un vis, acela de a milita pentru a construi “o pace sociala”. Aceasta, cred eu, e adevarata provocare pe care ne-o lanseaza MEDIEREA, pentru ca presupune schimbare de mentalitate, poate e mai greu pentru noi insa cu siguranta va avea mai mult succes la generatiile noi.

Si iata ca “am si eu un vis” acela ca pe drumul incarcat de conflicte si greutati al vietii, copiii nostri sa inteleaga ca e mai bine pentru ei sa ajunga la o intelegere acolo unde se poate, ca nu trebuie neaparat sa vina la un judecator care sa decida la cine sa ramana copilul dupa divort, la ce ora sa vina celalalt parinte sa il vada si la ce ora sa plece, cate zile sa petreaca in vacanta copilul cu parintele caruia nu i s-a incredintat, care dintre frati sa primeasca casa parinteasca si in cate rate sa plateasca o societate comerciala o factura celeilalte societati. Aici de multe ori oamenii direct implicati stiu mai bine decat noi ce este favorabil pentru ei.

Iata de ce AZI sunt convinsa ca trebuie sa pledez pentru mediere si recunosc ca le spun deja oamenilor in sala de judecata ca se poate incerca si aceasta cale. E o chestiune de zile pana cand voi da o hotarare de expedient de incuviintare a primului acord de mediere. Apoi vor veni altele si altele si treptat, medierea, se va transforma, devenind din strainul stingher o prezenta familiara si apreciata in salile noastre de judecata.

 jud. Loreley MIREA, Judecatoria Oradea

OPINIE LA COMUNICATUL APMR

7  fév 2010

Comunicatul APMR dupa intalnirea din 23 ianuarie sufera de cateva probleme mari, rezultate din obisnuita aroganta si ignoranta in interpretarea si aplicarea legii si regulamentelor CM, la care se adauga minciuna.

 - nu mentioneaza ca din 24 asociatii constituite conform legii au fost reprezentate numai 7!!! şi dintre reprezentantii asociatiilor prezenti nu a avut mandat scris decat subsemnatul din partea UMB;                         

 - anterior acestei intalniri nu s-a comunicat o ordine de zi asupra careia sa fie consultati membrii asociatiilor, asa ca punctele de vedere prezentate la intalnire sunt personale;
 - la pct. 2 este o minciuna, eu am spus ca nu sunt necesare cele 6 luni, nu au legatura cu alegerile, iar o asociatie se poate inregistra in 2 saptamani in Bucuresti sau in tara, ca UMB;
- la pct. 3.1 iar se minte, omitandu-se ca 17 asociatii nu si-au trimis reprezentanti si nu si-au exprimat parerea, deci nu au fost consultate;

- nu este necesara abrogarea intregului art. 75 si nici asta nu are legatura cu alegerile;
- hotararea de la pct. 4.1 nu a fost luata in urma vreunei consultari cu asociatiile si mediatorii, cei prezenti neputand face asta si in numele absentilor, in plus fiind ilegala, membrii CdM trebuind sa fie alesi direct de mediatori, nu indirect de asociatii!!!   Aceasta este doar expresia fricii ca actualii membri nu mai ajung in CM dupa atatea abuzuri, ilegalitati si neindeplinirea atributiilor legale si din ROF;
- la pct. 4.2 , iarasi aberatii, alegerile nu se organizeaza de asociatii dupa o procedura unitara, ci de catre CM, dupa lg. 370-2009, ca asa au vrut, nu? Si dupa Reg. org. alegeri, nu?
- la pct. 4.3 se prevede masura cartelului de asociatii pentru alegeri, contrar legii si regulamentelor CM;
- la pct. 5.3 CdM nu a fost “indrumat”, nu putea si are in schimb obligatia sa tina evidenta membrilor pe tablou, sa publice si sa difuzeze tabloul, sa inregistreze (doar) asociatiile si sa coopereze cu ele, potrivit legii, nu sa le controleze.  Iar regula ilegala adaugata nu a fost scoasa decat de niste ingineri in legislatie si minciuni, care uita ca membrii se radiaza dintr-o asociatie potrivit statutului acesteia, nu vointei arbitrare a unor arogante si ignorante in respectarea legii si dreptului cetateanului si mediatorului la libera asociere!!!

 Cat despre indrumare, cei de fata nu puteau face acest lucru, iar cand alti 69 de mediatori la Brasov au obligat CM in toamna anului 2009 sa aplice niste hotarari legale si luate democratic, arogantele ramase in consiliu au refuzat!
- la pct. 5.4, ca si mai sus, se insinueaza ca CdM a fost prezent, a analizat aceste propuneri aberante si ar fi hotarat prin vot reorganizarea registrului asociatiilor, lucru care nu s-a intamplat, fiind din nou o afirmatie falsa si un abuz.  Cand s-a intrunit consiliul si a fost de acord asupra acestei reorganizari a evidentei asociatiilor (nu a registrului!)?  Cand s-a consultat CM de catre abuziva si ilegala presedinta Ciuca in privinta refuzului inregistrarii UMB in registru, ilegal si abuziv, desi sunt indeplinite toate conditiile?
 - cu ce drept, in numele cui, dna Stoica hotaraste asupra pozitiei participantilor la intalnire, daca nu au fost consultari anterioare, daca nu au avut mandat scris, daca nu s-a votat, daca au fost reprezentate doar 7 asociatii inscrise din 24?
- prin ce artificii se exprima pozitia CM daca acesta nu s-a intrunit, nu a dezbatut si nu a votat ceea ce dumneaei consemneaza, ca vicepresedinte APMR, din moment ce CM nu a dat un astfel de comunicat?
Daca aceasta s-a numit consultarea mediatorilor, astfel incat vreo 10 persoane sa hotarasca pentru 1200, daca se cheama hotarari niste pareri personale, atunci comunicatul APMR ne dezvaluie adevarata dictatura din mediere, exercitata de 3-4 persoane, carora le-a expirat mandatul acordat ilegal si care nu mai poate hotari nimic, decat demisia individuala.

 Vine ceasul socotelilor!

 Mediator Asofronie Constantin

VEZI COMUNICATUL APMR AICI!   

  DETALII DESPRE ACTIVITATEA UNIUNII   MEDIATORILOR BANCARI AICI!