MIC GHID PENTRU A-ŢI REZOLVA PROBLEMELE CU BĂNCILE


 Drumul de la concilierea directă la proces

  de Gabriela ŞTEFAN | Gândul, 7.02.2011, completare despre mediere Asofronie Constantin

 Relaţia cu băncile – comisioane ascunse, dobânzi mărite fără o justificare sau un anunţ prealabil etc. – a devenit una din ce în ce mai tensionată pentru tot mai mulţi români. Puţini dintre aceştia cunosc însă modalităţile pe care le au la dispoziţie pentru a-şi rezolva problema cu banca. În continuare, ziarul Gândul vă prezintă un ghid al soluţiilor pe care le aveţi la îndemână pentru a vă rezolva – fie pe cale amiabilă, fie pe calea unui proces – nemulţumirile legate de contractele bancare. Pentru început, vom preciza că pentru majoritatea acţiunilor pe care le puteţi întreprinde, aveţi nevoie de un set de acte, respectiv: copie carte de identitate; copia contractului cu banca; extras de cont; dovada plăţilor făcute; dovada prejudiciului/ nemulţumirii (exemplu – majorarea dobânzii).

1. Concilierea directă cu banca.  Prima opţiune pe care o are un client este cea a concilierii directe cu banca.  Teoretic, această cale este cea mai indicată pentru că presupune mai puţin timp şi nu implică costurile pe care le-ar presupune un proces. Concilierea constă într-un schimb de adrese cu banca prin care se aduce la cunoştinţă acesteia asupra problemei care constituie obiectul litigiului şi se propun soluţii de rezolvare de către client.  În cazul în care concilierea directă eşuează, este indicat – potrivit avocaţilor specializaţi – să faceţi o notificare oficială către bancă prin care să respingeţi aspectele pe care le consideraţi ilegale. Important: notificarea trebuie trimisă cu confirmare de primire pentru ca ulterior – în cazul în care banca vă respinge în continuare pretenţiile – să poată fi folosită în cadrul unui proces.

Medierea şi plângerea la autorităţi – Soluţii intermediare înainte de proces

Până a ajunge însă la acesta, mai aveţi opţiunea unor soluţii intermediare care v-ar putea ajuta, inclusiv în cazul unui proces (un fel de procedură prealabilă, care demonstrează bunele intenţii ale clientului de a rezolva litigiul înainte de instanţă). Acestea sunt:

2. Medierea este o procedură nejudiciară de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, prin care se apelează la un terţ specializat în medierea conflictelor de orice fel numit mediator, autorizat potrivit Legii nr. 192/2006 de către Consiliul de mediere.  De anul trecut au apărut mediatori bancari, adică mediatori care au urmat cursuri de specializare la Institutul Bancar Român  sau lucrători din sistemul bancar care au urmat cursuri de iniţiere ca mediator şi s-au autorizat de către consiliu. Problema esenţială care a îngreunat până acum rezolvarea mai multor cazuri prin mediere a fost opoziţia băncilor sau încercarea acestora de a înfiinţa propriul mediator bancar, în subordinea Asociaţiei Române a Băncilor, simultan cu nerecunoaşterea de către conducerea Consiliului de mediere a necesităţii parcurgerii unui curs de specializare de către mediatorii proveniţi din afara sistemului bancar . De reţinut, că s-au exprimat opinii critice serioase privind respectarea de către mediatorii sprijiniţi sau angajaţi de bănci sau asociaţia bancherilor  a principiilor fundamentale ale medierii, legiferate şi recunoscute pe plan naţional şi internaţional: neutralitate, imparţialitate, independenţă, alegerea liberă a medierii şi mediatorului. Faţă de procedurile jurisdicţionale administrative (plângeri la autorităţi) sau proces, dacă banca acceptă medierea, aceasta prezintă multiple avantaje (confidenţialitate, economie de timp, deplasări, cheltuieli cu avocaţii şi alţi experţi, blocarea conturilor, curgerea penalităţilor şi dobânzilor, etc.). Mediatori bancari se găsesc căutând pe internet (Uniunea Mediatorilor Bancari, Asociaţia mediatorilor din domeniul financiar-bancar FINBAN, mediatori autorizaţi specializaţi din ţară – Galaţi, Constanţa, Cluj, Iaşi, Botoşani, Turda, Arad, Oradea, Bucureşti, ş.a.).  (AC)

 3. Plângeri la autorităţi: plângere la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor(ANPC); • plângere la Banca Naţională a României(BNR).

De menţionat faptul că orice răspuns favorabil primit de la ANPC sau de la BNR va conta foarte mult în faţa judecătorului care va soluţiona procesul tău. Practica judiciară a demonstrat că actele emanate de la cele două instituţii au un rol covârşitor în faţa instanţei judecată, care le percepe ca fiind entităţi neutre şi obiective faţă de părţile din proces. Cele mai frecvente reclamaţii pe care le primeşte ANPC vizează majorarea ilegală a dobânzilor sau a comisioanelor, închiderile de cont neoperate la timp sau promoţiile înşelătoare de tipul bonusurilor pentru depozite sau al dobânzilor iniţiale mici. De regulă, reclamaţiile sunt finalizate prin amenzi aplicate instituţiilor de credit. O altă instituţie care poate interveni în conflictul bancă – client este Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), care are atribuţii limitate la verificarea raportărilor de date cu caracter personal. În cazul clienţilor bancari, ANSPDCP poate fi sesizată asupra situaţiilor în care un client este înregistrat abuziv în baza de date a Biroului de Credit.

4. Când tribunalul e ultima soluţie

În cazul în care nu aţi rezolvat problema cu banca pe cale amiabială, va trebui să vă adresaţi instanţei de judecată. De regulă, într-o atare situaţie este recomandat să vă angajaţi un avocat specializat în cauze financiar-bancare. Onorariul unui avocat este de minimum 200 – 300 de euro şi poate ajunge până la câteva mii de euro. O soluţie mai puţin costisitoare – dovedită deja în practică – este asocierea mai multor clienţi cu probleme identice care angajează un singur avocat. În acest caz, onorariul este suportat de toţi cei apăraţi şi, evident, este mai mic. Pentru a iniţia o acţiune judiciară împotriva băncii, trebuie să faci o cerere de chemare în judecată la tribunalul de pe raza domiciliului tău. Cererea de chemare în judecată trebuie să conţină:

•  motivaţiile (temeiul de drept) ce stau la baza acesteia; •  expunerea situaţiei de fapt;  • solicitările reclamantului (exemplu: anularea modificărilor impuse de bancă, restituirea sumelor încasate necorespunzător etc). • important de ştiut: dacă nu ai posibilitatea sau nu doreşti să fii prezent în momentul judecării dosarului, trebuie să menţionezi acest lucru în cererea de chemare în judecată.  • la cererea de chemare în judecată trebuie să anexezi documentele la care faci referire precum şi dovada că ai plătit taxa de timbru. • după ce ai iniţiat acţiunea judiciară, vei primi o citaţie în care ţi se va aduce la cunoştinţă data la care a fost fixat primul termen de judecată.

Citește în continuare

Reclame