Procedura prealabilă a încercării medierii este constituțională. Medierea în contenciosul administrativ (III)


MEDIEREA ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV (III)

 Procedura prealabilă a încercării medierii este constituțională

Mediator Constantin Asofronie

    Prin legea nr. 115/2012 de modificare a legii nr. 192/2006 privind medierea, s-a introdus obligativitatea informării gratuite despre mediere anterior deschiderii unui proces, în anumite tipuri de cauze prevăzute la art. 60^1, iar în cazul neprezentării reclamantului la informare acesta era sancționat cu inadmisibilitatea acțiunii. Imediat au apărut reacții adverse, atât privind instituirea unei obligații  suplimentare care ar fi lungit procesul, cât și asupra îngrădirii accesului la justiție. Această procedură a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 266/ 07.05.2014, susținându-se că nu se poate impune o asemenea obligație pentru informare și la pct. 24 din decizie se arăta că că este și ineficientă dacă măcar nu se încearcă medierea.

     În spiritual acestei ultime motivații și spiritului Directivei nr. 52(88) CE, am propus completarea legii nr. 192/2006 și Codului de procedură civilă cu o procedură prealabilă obligatorie de încercare a soluționării litigiului prin mediere, în tipurile de cauze prevăzute la art. 60^1, cărora anterior li se impusese informarea prealabilă obligatorie.

     În plus, am propus corelarea legii medierii cu o astfel de clauză din contracte, adăugând la art. 2 din legea medierii un nou alineat cu următorul conținut:

    ”(6) Dacă părțile unui contract sau convenții au prevăzut în acestea o clauză de mediere pentru soluționarea litigiilor înainte de a se adresa unei instanțe sau altei instituții cu atribuții jurisdicționale, ele nu se pot depune o cerere de chemare în judecată fără dovada că au încercat soluționarea litigiului prin mediere.”

      Această prevedere nu are cum să fie considerate abuzivă, pentru că anterior deschiderii unui proces părțile au acceptat ele însele să încerce soluționarea litigiului prin mediere, la semnarea contractului sau convenției care conține clauza de mediere. Medierea nu este obligatorie, dar încercarea mai întâi a acesteia poate fi o condiție de primire a acțiunii, ca procedură prealabilă, corespunzând voinței părților, fără ca prin aceasta să se îngrădească dreptul de acces la justiție al părților,  dacă nu s-au înțeles prin mediere.

     Această ipoteză trebuie completată în legea medierii și C. Pr.civ. cu norme procedurale astfel încât să nu se aplice o sancțiune a inadmisibilității acțiunii dacă nu s-a încercat medierea:

    ”(7) Instanţa va dispune un nou termen până la care părțile se vor prezenta la mediator pentru informarea despre avantajele medierii și încercarea soluționării conflictului prin mediere, în caz de neîndeplinire de către părți a obligaţiei de a încerca soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau,  după declanşarea procesului, până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de alineatul (6) și de art. 60^1 alin. (1) din prezenta lege.”

     Neprezentarea dovezii nu este motiv de inadmisibilitate ca în cazul fostei proceduri de informare despre mediere, ci de recomandare sau trimitere de către judecător a părților să încerce medierea, în cazurile pretabile, ca să ia o decizie de acceptare sau nu a medierii în cunoștință de cauză. Față de această măsură, există prevederi cu măsura drastică a inadmisibilității acțiunii dacă nu o parcurge o procedură prealabilă obligatorie (art. 7 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 553 C.Pr.Civ. în cazul existenței în convențiile arbitrale a clauzei compromisorii, concilierea din art. 168 sau medierea și arbitajul din art. 180 din legea nr. 62/2011 a dialogului social, premergător declanșării conflictelor colective de muncă, etc.).

       Până în prezent, aceste proceduri prealabile nu au fost declarate neconstituționale ca îngrădind accesul la justiție. Faptul că spre deosebire de aceste proceduri, relativ gratuite, părțile ar suporta niște costuri minime pentru această procedură prealabilă de încercare a medierii, nu au legătură cu îngrădirea accesului la justiție, CCR admițând cu sport constituțional și drept comparativ european că în anumite situații, pentru buna administrare a justiției părților pot să li se impună anumite proceduri prealabile obligatorii, inclusiv cu suportarea unor costuri sub formă de taxe au alte cheltuieli temeinic justificate. Ori, inclusiv pentru realizarea dezideratului de reducere a cheltuielilor statului cu sistemul judiciar, se poate admite ca părțile să plătească eventualele cheltuieli cu încercarea medierii pentru că, în caz de reușită, scade numărul de dosare și procese pe rolul instanțelor, care scutesc statul și implicit contribuabilii de costuri mai mari.

      Pentru corelare, este necesară și modificarea Legii nr 554/2004 a contenciosului administrativ la art. 7 care prevede că: ”Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ori încercarea de soluționare a litigiului pe cale amiabilă prin mediere.”

      Pentru a echivala mai mult aceste proceduri prealabile și a încuraja părțile să încerce mai întâi soluționarea litigiului prin mediere, propunem introducerea și în legea nr. 192/2006 privind medierea și în legea contenciosului administrativ a prevederii că, ”dacă anterior depunerii unei acțiuni în instanță părțile au încercat să medieze litigiul și n-au reușit, reclamantul nu mai este obligat să parcurgă procedura prealabilă impusă de art. 7 din legea contenciosului administrativ.”

     Dacă ar exista asemenea prevederi legale în present, garamtăm că numărul de procese ale statului și cheltuielile sale judiciare ar scădea foarte mult, iar soluția identificată prin mediere ar conveni ambelor părți, față de impunerea uneia de către instanță, favorabilă numai unei părți sau niciuneia.

     În concluzie, similar actualei proceduri prealabile obligatorii prevăzute de legea contenciosului administrativ, procedura prealabilă de încercare a soluționării litigiului prin mediere este viabilă, posibilă și constituțională, poate oferi o soluție avantajoasă pentru ambele părți aflate în litigiu și ar reduce foarte mult numărul de dosare având ca obiect contenciosul administrativ, implicit cheltuielile judiciare și ar scuti statul de cheltuieli mai mari cu procesele pierdute din cauza proastei aplicări a legii, neasumării răspunderii, nepunerii la dispoziție a unor informații publice, neacordării unui drept justificat, la care să se adauge și daune-interese, penalități, majorări.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: