MEDIEREA- PROCEDURĂ PREALABILĂ PROCESULUI


Mediator Constantin Asofronie, președintele Asociației Mediatorilor Galați

 După ce prin OUG nr. 90/2015, aprobată prin legea nr. 215/2012 s-a introdus procedura informării obligatorii gratuite despre mediere înainte de deschiderea unei acțiuni în instanță în anumite domenii prevăzute la art. 60^1 din lege, s-au ridicat multe voci care au contestat obligația din cauza ineficienței acesteia și sancțiunii exagerate de inadmisibilitate a acțiunii dacă anterior reclamantul nu s-a prezentat la această informare, considerându-se că se îngrădește nejustificat accesul la justiție al cetățeanului. Astfel s-a ajuns la ridicarea unei excepții de neconstituționalitate a unor prevederi din art, 2 din legea 192/2006 admisă prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 226 din 7 mai 2014. De la desființarea acestei proceduri, AMG a venit imediat cu o propunere de procedură prealabilă de încercare a medierii anterior procesului, în anumite domenii, extinderea acestora și modificarea simultană a legii și Codului de procedură Civilă, astfel încât să se dezvolte apelarea la mediere, după ce Decizia CCR a îngropat-o. Deși Comisia juridică a Camerei Deputaților pe 17.06.2014 și Ministerul Justiției au acceptat majoritatea propunerilor AMG, Consiliul de mediere a sabotat inițiativa legislativă și s-a ratat această oportunitate timp de 1,5 ani.

 Capitolul I   Necesitatea medierii ca procedură prealabilă procesului  

      În ultimii 8 ani tot mai mulți magistrați, asociații profesionale ale acestora, CSM-ul, Ministerul Justiției –sau pronunțat public cu diverse ocazii că în reforma justiției este esențială reducerea numărului de procese / dosare, cheltuielilor judiciare și a termenelor de judecată. Pentru acestea s-a ivit o soluție foarte potrivită – medierea, după promovarea experienței și rezultatelor din Europa occidental și SUA, astfel încât s-a elaborate și s-a aprobat cu destul entuziasm o lege specială în domeniu, legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. Totuși, cu toate eforturile de promovare a celor de mai sus și a mediatorilor, aplicarea medierii a rămas un deziderat și numărul mai mare de cazuri din unele județe se poate pune doar pe seama unei promovări mai active și costisitoare din partea asociațiilor profesionale a mediatorilor și a unor lideri locali mai convingători, fără o campanie permanent și multimodală din partea Consiliului de mediere. După anularea procedurii informării prealabile gratuite înainte de deschiderea unui process, în anumite domenii, prin Decizia CCR nr. 226/2014, medierea a cunoscut până la sfârșitul anului 2014 o cădere condinuă, amplificată și de altă Decizie a CCR care declara neconstituțională prelungirea mandatului membrilor consiliului de la 2 la 4 ani.

       Pe acest fond, președintele AMG Constantin Asofronie, care a îndeplinit și funcția de coordonator al comisiei consultative a corpului profesional al mediatorilor în semestrul I/2014, a lansat în dezbaterea publică a mediatorilor, asociațiilor, consiliului, altor profesii juridice cu care colaborăm un proiect de modificare a legii medierii, care, din luna mai 2014 includea o procedură nouă în locul informării obligatorii gratuite declarate neconstituționale. Este vorba o procedură prealabilă procesului, încercarea de soluționare a litigiului prin mediere, voluntară și fără sancțiuni drastice ca inadmisibilitatea prevăzută la neparcurgerea informării, inițiate de oricare dintre părți, singure sau la sfatul avocaților ori indicația magistraților. Medierea rămâne o opțiune liberă a părților după această încercare.

Propunerile de modificare a legii mediere care prevedeau această procedură nouă și care ar fi mai eficientă față de informare, bazându-se pe rezultatele pozitive ale practicării acesteia de câțiva ani în Italia, Franța, Anglia și alte țări, determinând o scădere semnificativă a numărului de dosare pe rolul instanțelor, implicit a cheltuielilor judiciare, a termenelor de judecată, sporind calitatea actului de justiție prin acordarea unui timp mai mare judecătorilor pentru dosarele complexe, dar și satisfacție părților prin găsirea unei soluții amiabile, corespunzătoare intereselor acestora și nu una, avantajoasă pentru una din părți și uneori pentru niciuna, în urma impunerii unei hotărâri de către instanță, pe baza probelor.

Capitolul II

Procedura prealabilă de mediere nesusținută și sabotată chiar de consiliul de mediere

    După jumătate de an de la lansare propunerilor, constatam în luna noiembrie 2014, că s-au scurs degeaba multe dezbateri pe această temă în țară, pe internet, între mediatori și între aceștia și alte profesii juridice sau instituții, inclusiv Comisia juridică a Camerei Deputaților, care a acceptat o întâlnire activă cu reprezentanții a 5 asociații care au sprijinit inițiativa AMG, și Ministerul Justiției care a trimis la CSM și CM un proiect de lege care să coreleze legea medierii cu Decizia CCR nr. 226/2014, proiect care conținea majoritatea propunerilor AMG. Cu toate acestea, după aceste acțiuni, după două ședințe ale comisiei consultative și 4 ședințe ale Consiliului de mediere, nu s-a acceptat de către ultimul cele mai importante propuneri de instituire a acestei proceduri și de eficientizare a medierii, îmbunătățite între timp cu completarile și observațiile colegilor mediatori și ale CSM.

     După aproape un an în care nu s-a făcut nimic, noul Consiliu de mediere ales în martie 2015, a invocate fals că Ministerul Justiției nu mai susține proiectul acesta sau altul până când mediatorii nu se organizează într-un corp profesional unitar, ca să nu se mai discute cu cele peste 130 de asociații, care af fi deranjat și parlamentul cu vreo 30 de propuneri legislative, informație la fel de falsă. Iată că membrii CM au făcut o pseudo-organizare în grabă a așa-zis-ului corp profesional pe județe (de fapt numai desemnarea a câte 3 reprezentanți ai CM în teritoriu!), fără o organizare cu organide conducere deliberative, executive și de control la nivel national, au aranjat ulterior (!) și adoptat în secret, numai cu unii reprezentanți din județe, proiectul nostru de Statut al profesiei adoptat la 15.03.2014 la Brașov și au pregătit un proiect legislativ de modificare a legii medierii fără nici un efect până acum. Nu ne bucură faptul că au preluat procedura lansată de aproape un an de AMG și au stâlcit-o astfel încât o lipsesc de eficiență juridică, pentru că astfel nu se va accepta de către CSM, Ministerul Justiției, guvern și parlament și se va bate în continuare pasul pe loc, timp în care se apelează tot mai rar la mediere, consiliul și acele CPMJ nu prea fac nimic, decât corespondează eronat și belicos cu diverse instituții pe seama folosirii medierii pentru procedura SAL, domeniu îngust dar important pentru folosirea medierii.

   Nu ne rămâne decât să apelăm la sprijinul unor instituții de interes pentru mediere și lobby parlamentar pentru includerea în eventuala inițiativă legislativă și a propunerilor noastre privind medierea ca procedură prealabilă procesului penal, pentru revitalizarea medierii și realizarea scopurilor judiciare prezentate la sfârșitul capitolului anterior.

     Încercăm să atragem cât mai multe asociații profesionale ale mediatorilor să sprijine proiectul nostru, ca anul trecut, din moment ce acele CPMJ sunt doar marionete ale CM și nu fac nimic de peste jumătate de an de la alegerile aranjate și contestate. Poate înțeleg așa să lupte pentru implementarea medierii, drepturile și interesele mediatorilor, altfel nu își mai are nici un rost existența lor formală.

Capitolul III

Propunerile AMG de modificare a legii medierii și Codului de procedură Civilă pentru introducerea edierii ca procedură prealabilă

  1. Completarea art. 2 din legea nr. 192/2006 cu 9 alineate noi, cu următorul conținut:

”(6) Dacă părțile unui contract sau convenții au prevăzut în acestea o clauză de mediere pentru soluționarea litigiilor înainte de a se adresa unei instanțe sau altei instituții cu atribuții jurisdicționale, ele nu se pot depune o cerere de chemare în judecată fără dovada că au încercat soluționarea litigiului prin mediere.” 

      Motivație: anterior deschiderii unui proces părțile să fie obligate să încerce soluționarea litigiului prin mediere, dacă au fost de acord cu aceasta ele însele la semnarea contractului sau convenției care conține clauza de mediere. Medierea nu este obligatorie, dar încercarea mai întâi a acesteia poate fi o condiție de primire a acțiunii, ca procedură prealabilă, corespunzând voinței părților, fără ca prin aceasta să se îngrădească dreptul de acces la justiție al părților,  dacă nu s-au înțeles prin mediere.

       Această propunere este în spiritul pct. 24 din Decizia nr. 266/2014 a C.C.R. și Directivei 52(88) și coroborează legea medierii cu o astfel de clauză din contracte.

    Neprezentarea dovezii nu este motiv de inadmisibilitate ca în cazul fostei proceduri de informare despre mediere, ci de recomandare sau trimitere de către judecător a părților să încerce medierea, în cazurile pretabile, ca să ia o decizie de acceptare sau nu a medierii în cunoștință de cauză. Față de această măsură, există prevederi cu măsura drastică a inadmisibilității acțiunii dacă nu o parcurge o procedură prealabilă obligatorie (art. 7 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 553 C.Pr.Civ. în cazul existenței în convențiile arbitrale a clauzei compromisorii, concilierea din art. 168 sau medierea și arbitajul din art. 180 din legea nr. 62/2011 a dialogului social, premergător declanșării conflictelor colective de muncă, etc.).

”(7) Instanţa va dispune un nou termen până la care părțile se vor prezenta la mediator pentru informarea despre avantajele medierii și încercarea soluționării conflictului prin mediere, în caz de neîndeplinire de către părți a obligaţiei de a încerca soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau,  după declanşarea procesului, până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de alineatul (6) și de art. 60^1 alin. (1) din prezenta lege.”

     ”(8) Instanța nu va aproba cererea reconvențională formulată de pârât în condițiile art. 209 C. proc. civ. dacă acesta nu a încercat să ajungă la o înțelegere cu reclamantul până la primul termen de judecată.”

     ”(9) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de muncă izvorâte din contractele de muncă și raporturile de serviciu, referitoare la drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă. Dacă părțile au încercat soluționarea litigiului de muncă prin mediere, nu sunt obligate să urmeze procedura prealabilă de conciliere prevăzută de Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

     (10) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor din materia contenciosului administrativ, referitor la litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale.   

(11) Dacă părțile au încercat soluționarea litigiului administrativ prin mediere, nu mai sunt obligate să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ.

(12) În cazul în care părţile cu interese opuse apelează la un mediator, în condiţiile prezentei legi, procedura administrativă se suspendă la cererea acestora până la finalizarea medierii, dar nu mai mult de 30 zile calendaristice.

(13) Dacă două sau mai multe părţi cu interese opuse participă în cadrul procedurii administrative, autoritatea sau instituţia publică va încerca pe tot parcursul acesteia să se ajungă la încheierea unui acord de mediere, total sau doar asupra unor aspecte disputate.

 (14) Dacă autoritatea publică participantă la procedură acceptă rezultatul medierii, face menţiune despre aceasta în actul administrativ după finalizarea procedurii.”

Justificarea propunerii:

     Alineatele (6)- (8): Dacă părțile însele au inclus clauza medierii în contracte este normal să încerce mai întâi soluționarea prin mediere a litigiilor dintre ele, aceasta neîngrădindu-le accesul ulterior la justiție dacă nu s-au înțeles prin mediere. Este o aplicare practică eficientă a dezioderatului degrevării instanțelor de procese care se pot rezolva pe cale amiabilă.

        Avem în vedere și faptul că, potrivit art. 21 (1) C. proc.civ. ”Judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.” și ”(2) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.”

    ”(2) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.”

     Alineatele (9)- (14): Se extind domeniile de aplicare a procedurii de mediere și la alte materii, precum dreptul muncii (procedura fiind prevăzută în Codul muncii și legea dialogului social) și contenciosului administrativ (aceasta făcând obiectul proiectului Codului de procedură admin.).

  1. După art. 59^2 se introduc două noi articole, 59^3 și 59^4 cu următorul cuprins:

”Art. 59^3 Acordul mediere încheiat în condiţiile prezentei legi dobândeşte data certă în privinţa obligaţiilor părţilor potrivit dispoziţiilor art. 278 C.proc.civ., după înregistrarea la biroul mediatorului.”

”Art. 59^3 Acordul mediere încheiat în condiţiile legii constituie titlu executoriu  în privința obligațiilor lichide, certe și exigibile ale părților asumate prin acord, după autentificarea la un notar public.”

        Justificarea propunerii:

Ca și alți profesioniști – avocați, juriști, medici, psihologi, consultanți fiscali, executori, etc. mediatorii sunt obligați să țină evidența documentelor, să organizeze arhiva și evidența contabilă, ca urmare și actele întocmite la mediator sunt înregistrate și pot să fie considerate cu dată certă, de la înregistrarea în evidențele biroului de mediator.

În prezent, una din slăbiciunile medierii este lipsa caracterului executoriu al acordului de mediere, acordul de mediere fiind un înscris sub semnătură privată și de aici, o parte din neîncrederea pentru apelarea la această cale de soluționare a litigiilor pe cale amiabilă este generată de lipsa unor garanții de executare a obligațiilor asumate prin acordul de mediere.

Potrivit actualelor prevederi ale art. 59 din legea medierii, acordurile pot căpăta caracter executoriu dacă sunt prezentate instanței pentru verificare și încuviințare. Însă, în contextul neexecutării obligațiilor lichide, certe și exigibile, potrivit noilor norme din Codul de procedură civilă privind executarea silită, considerarea acordului autentificat la notarul public ca titlu executoriu în privința acestora ar corela respectivele prevederi și ar asigura mai repede executarea silită la neîndeplinirea acelor obligații, dându-se o mai mare eficiență însăși procedurii de mediere.

  1. 3. Alineatul (1) al articolului 60^1 se modifică și va avea următorul cuprins:

    Art. 60^1- (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au încercat soluționarea conflictului prin mediere, în următoarele materii:

  1. a) – d) nemodificate;
  2. e) în conflictele de muncă izvorâte din contractele de muncă și raporturile de serviciu; dacă părțile au încercat soluționarea litigiului de muncă prin mediere, nu sunt obligate să urmeze procedura prealabilă de conciliere prevăzută de Legea nr. 62/2011 a dialogului social;
  3. f) – nemodificat;
  4. g) în domeniul contenciosului administrativ, privind litigiile dintre autorităţile sau instituţiile publice şi angajaţii acestora, precum şi dintre acestea şi persoanele juridice ori profesioniştii cu care autorităţile sau instituţiile publice au relaţii contractuale; încercarea de soluționare a litigiului prin mediere constituie în acest caz procedură prealabilă potrivit legii contenciosului administrativ;
  5. h) în domeniul contractelor locative dintre proprietari sau locatari și asociațiile de proprietari sau locatari, precum și între aceștia / acestea și furnizorii de servicii de utilitate publică ori de prestări servicii de orice altă natură.
  6. i) în litigiile decurgând din raporturile de asigurare de răspundere civilă și de bunuri pentru pagubele cauzate prin accidente de circulație;”

Justificarea propunerii:

     Se pot extinde domeniile de aplicare a procedurii de mediere față de cele actuale, fiind în concordanță și cu prevederile unor legi speciale în domeniile respective (muncă, asigurări, contracte, etc.).

  1. Alineatul (2) al art. 60^1, în prezent abrogat va avea următorul cuprins:

”Art. 60^1- (2) Participarea părților la încercarea de soluționare a conflictului prin mediere nu constituie o recunoaștere a dreptului ce ar face obiectul litigiului și nu întrerupe cursul prescripției extinctive. Prevederile art. 2532  pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată,  cu modificările ulterioare, sunt aplicabile înmod corespunzător, termenul de 3 luni de suspendare fiind calculate de la data la care cel împotriva căruia curge termenul de prescriptive s-a prezentat la mediator și a formulat cerere în vederea invitării celeilalte părți la mediere, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din prezenta lege.Justificarea propunerii:

Alin. (2) preia cuprinsul art. 60^2 adaptat la art. 2532 C.proc.civ. stipulând expres faptul că, atunci când părțile recurg la procedura prealabilă de încercare a soluționării litigiului prin mediere, care poate și trebuie folosită potrivit legii sau contractului, cursul prescripției extinctive este suspendat timp de 3 luni de la declanșarea procedurii.

  1. După alineatul (2) al art. 60^1 se adaugă un nou alineat (3) cu următorul cuprins:

      ”Art. 60^1- (3) Încercarea de înțelegere a părților asupra litigiului are loc după semnarea contractului de mediere, iar mediatorul nu poate fi ținut de rezultat dacă face toate diligențele necesare înțelegerii și stingerii litigiului.”

        Justificarea propunerii:

        Prevederile vin să completeze încadrarea temporală și legală a încercării de soluționare a litigiului prin mediere, specificarea obligației de diligență, nu de rezultat a mediatorului în procedura de mediere și obligației de confidențialitate asupra datelor de care a luat la cunoștință în timpul acestei proceduri prealabile, în prezent nefiind reglementată decât pentru mediere.

  1. Modificarea art. 187 (1) pct.1 lit.f) din Codul de procedură civilă, astfel:

    ”Art. 187   Încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului. Sancţiuni

    (1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

  1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:

  … f) refuzul nejustificat al părților de a se prezenta la mediator pentru încercarea de soluționare a litigiului prin mediere, în situaţiile în care au acceptat, potrivit procedurii speciale din legea medierii și art. 227 din prezentul Cod;”

    Motivație:

Ministerul Justiției a prevăzut în cazurile de la art. 60^1 o procedură prealabilă primului termen de judecată pentru a degreva instanțele de procese și a reduce cheltuielile judiciare, mai întâi de informare despre avantajele medierii, iar în noul proiect corelat cu Decizia CCR, de încercare a soluționării litigiului prin mediere lipsește; dacă, după ce au acceptat încercarea, nu se prezintă la mediator, există o justificare ca statul să-și compenseze cheltuielile cu procesul prin aplicarea unei sancțiuni părților care nu se prezintă motivat obiectiv la mediator să încerce medierea; în ședința CSM din 16.10.2014 această propunere a fost acceptată pentru că este într-adevăr necesară modificarea aceasta la art. 187;

Pe de altă parte, a renunța la această singură măsură sancționatorie posibilă, care deja era prevăzută în forma CPC anterioară Deciziei CCR pentru neprezentarea la informare, înseamnă să fie lipsită total de eficiență procedura specială prevăzută în proiectul nostru la art. 60^1 și art. 61, coroborat cu art. 227(1) și (2) din C.Pr.Civ. modificat, procedură deja acceptată de către MJ și CSM. Ar urma ca părțile care refuză încercarea în cazurile de la art. 60^1 să nu suporte nici o măsură și judecătorul să continue procesul, conform alin.(3) din art. 227 CPr.Civ. propus de Ministerul Justiției, ceea ce face inutilă recomandarea sau trimiterea părților să încerce medierea de către judecător, constituind în același timp o tergiversare a procesului.

  1. Modificarea art. 227 C.Pr.Civ. intr-o formă mai eficientă decât cea trimisă de CM la Ministerul justiției, astfel: completarea alin. (3) din proiectul nostrum initial și al MJ:

    ”(3) Dacă părţile nu se prezintă personal la termenul stabilit de instanţă în cazurile prevăzute la  alin. (1) şi (2) judecătorul poate trece la judecarea cauzei după parcurgerea procedurii special prevăzute de legea medierii.”

  1. Completarea art. 227 cu un nou alineat după alin. (3) modificat în forma de mai sus, astfel:

     ”(3^1) În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea încercării de soluționare a litigiului prin mediere. După informare și încercarea medierii, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul încercării medierii.”

  1. Completarea art. 227 cu un nou alineat, astfel:

      ”(3^2) Dacă reclamantul face dovada prezentării la mediator pentru încercarea de soluționare a litigiului prin mediere, cererea de chemare în judecată va fi primită fără plata taxei de timbru, aceasta putând fi amânată până la primul termen de judecată (începerea cercetării procesului), dacă litigiul nu s-a soluționat prin mediere, cu aplicarea legii privind taxele de timbru judiciar.”

           Motivație:

      Această măsură va stimula reclamantul, mai ales, să se prezinte la mediator să solicite chemarea celeilalte părți pentru a se încerca soluționarea litigiului prin mediere, indiferent dacă judecătorul îi va recomanda sau nu acest lucru în cadrul procedurii de regularizare și comunicare a documentelor către părți, înainte de fixarea primului termen de judecată. Prin aceasta se dă o șansă părților să își rezolve litigiul fără a se mai ajunge la un proces, iar dacă vor parcurge medierea cu succes, se vor prezenta judecătorului, care va lua act de acordul de mediere printr-o hotărâre și va scuti instanța, respectiv statul, să mai cheltuie fonduri pentru administrarea procesului. În acest caz, odată cu depunerea acordului și procesului verbal de închidere a medierii se va depune  dovada plății a jumătate din taxa de timbru, mai puțin în cazurile translative de drepturi de proprietate imobiliară. Plătind jumătate, reclamantul este încurajat și de faptul că nu va mai suporta ”birocrația” de a cere abia la sfârșitul procesului returnarea a jumătate din taxa de timbru, dacă s-a ajuns la un acord de mediere, conform OUG 80/2013.

      Dacă după încercarea medierii părțile nu acceptă medierea sau au acceptat-o și nu s-a ajuns la mediere și soluționarea litigiului, reclamantul va plati taxa de timbru întreagă și va prezenta dovada la primul termen fixat de instanță pentru începerea cercetării procesului.

x     x     x

   Aceste propuneri, fără a afecta dreptul statului și instanțelor de a administra justiția, creează niște avantaje clare pentru părți să încerce soluționarea litigiului prin mediere înaintea procesului, fiind singurele menite să eficientizeze aplicarea medierii, în concordanță și cu obiectivele de reformă a justiției urmărite de Guvernul României și instituțiile Uniunii Europene prin directivele și recomandările emise.

     Propunerile prezentate se înscriu în mare parte între cele cuprinse în proiectul de lege întocmit de Ministerul Justiției referitor la corelarea legii medierii cu Decizia nr. 266/2014, transmis spre consultare CSM și apoi Consiliului de mediere, prin adresa ministerului nr. 75576/26.09.2014.

     Justificarea propunerilor preia și Punctele de vedere ale CSM la proiectul de lege al Ministerului Justiției, în privința propunerilor care privesc înlocuirea informării obligatorii despre avantajele medierii cu încercarea de soluționare a litigiului prin mediere.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: