Medierea (penală) în România – necesară, fezabilă, dar şi dezirabilă?


Mediator Ana Balan
Aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea Sociertăţii Române de Criminologie şi Criminalistică!
Ocazia perfecta pentru mine, mediator şi criminolog, să vorbesc despre „Mediere şi prevenirea criminalităţii”. Redau câteva paragrafe, articolul integral urmând a fi publicat în volumul Conferinţei.

Medierea în România- necesară, fezabilă, dar şi dezirabilă?

Necesară?
Poliţia raportează, pentru anul 2014, un număr de 401.094 infracţiuni cercetate/declinate parchetului, privind 209.022 persoane.
Volumul total de activitate al parchetelor a înregistrat, în anul 2014, 3.168.541 de lucrări, din care 1.880.309 dosare penale.
Înărcătura, la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii, a fost, în medie națională, de 1.552 de dosare penale pe procuror.
În procente, operativitatea înregistrată la nivelul tuturor parchetelor în anul 2014 a fost de 60% pentru lucrări, respectiv de 36% pentru dosare.
Anual, pe rolul instanţelor de judecată se află peste 3 milioane de dosare, în care sunt implicate peste 5 milioane de persoane; încărcătura medie pe judecător este de circa 1000 dosare anual, procentul de soluţionare este, în medie, în jur de 70 %, iar gradul de operativitate, în medie, aproximativ 68%.
Procentul celor nemulţumiţi şi care atacă hotărârile pronunţate de instanţele de judecată este de circa 48%.
Costurile, provenite din bani publici, pentru realizarea volumului impresionant de activitate legat de soluţionarea cauzelor penale sunt greu de estimat. Cert este că, în procesele penale, statul avanseaza sumele necesare, iar recuperarea acestora, de la cei găsiţi vinovaţi este, conform unor cifre neoficiale, sub 10%.

Fezabilă?
Dreptul de a apela la un mediator este prevăzut în legislaţia penală.
Părţile pot soluţiona prin mediere atât latura penală a infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (peste 30 de infracţiuni prevăzute în Codul penal şi legi speciale), cât şi latura civilă a oicărei infracţiuni, indiferent de gravitatea acesteia.
Dacă a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau dacă a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată.
Renunţarea la urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege este o altă o instituţie unde medierea poate să joace un rol important, oferind părţilor cadrul necesar pentru înlăturarea consecinţelor faptei penale, repararea pagubei produse ori convenirea cu partea civilă a unei modalităţi de reparare a acesteia sau pentru a cere scuze persoanei vătămate. De asemenea, acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi însoţit de un acord privind latura civilă a infracţiunii, realizat în cadrul procedurii de mediere.
Având în vedere că acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune şi eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor acesteia sunt luate în considerare de către instanţele de judecată drept circumstanţe atenuante şi, în anumite situaţii, condiţii pentru aplicarea unei sancţiuni mai blânde, apelarea la mediere constituie modalitatea potrivită pentru realizarea unui acord agreat de părţile implicate în cauză, cu beneficii evidente pentru ele, pentru instanţe şi pentru comunitate.
Există un număr suficient de mediatori (6.787 în august, 2015), organizaţi la nivel teritorial, care au investit în dezvoltarea profesiei şi care au nevoie de sprijinul instituţiilor din sistemul penal pentru ca informaţiile privind această modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativă sau complementară la justiţia clasică, să ajungă la cei care au nevoie de ea.

Dezirabilă?
Deşi, conform legii, medierea este o activitate de interes public, iar „organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele” (art.6 din Legea nr.192/2006), un procent redus de procurori şi judecători sunt informaţi cu privire la legislaţia privind medierea şi, ca urmare, puţini sunt cei care recomandă recurgerea la această procedură. Situaţia este aceeaşi în rândul poliţiştilor şi al autorităţilor publice locale, iar o parte dintre avocaţi manifestă încă multă reticenţă în sfătuirea clienţilor să recurgă la mediere, în cazurile pretabile.
Un element important pentru transpunerea în practică a medierii în cauze penale este informarea părţilor despre posibilitatea de a alege să participe la o astfel de procedură; la fel de importante sunt nivelulul de influenţă şi autoritate al celui care recomandă medierea, informațiile furnizate, frecvenţa şi modul cum se face.
Conştientizarea beneficiarilor şi atitudinea instituţiilor din sistemul penal, alături de comunicarea şi colaborarea dintre aceştia şi mediatori sunt factori – cheie care pot contribui la dezvoltarea justiţiei restaurative şi prevenirea criminalităţii în cazurile pretabile.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: