Gala excelenţei în mediere, un eveniment necesar, dar nu şi suficient


 Mediator Constantin Asofronie, Galaţi

         Voi relata câteva lucruri despre cel mai recent eveniment din activitatea mediatorilor români, Gala Excelenţei în Mediere, organizat în data de 27.09.2013 la Cluj Napoca, de un grup de mediatori ardeleni, condus de colega noastră Anca Lucia Stancu din Mediaş. Pe care îi felicit pentru munca depusă şi prezentarea oferită participanţilor. Am aşteptat să scrie ceva mai întâi organizatorii, însă văd că întârzie, iar nerăbdarea colegilor şi bârfa concretizate în referinţe răutacioase ale unor persoane străine de activitatea respectivă şi de mediere în general, în contrapartidă cu aprecieri laudative exagerate, mă fac să dau curs solicitărilor colegilor să prezint o informare cât mai clară.

         Aşa cum v-am obişnuit, nu pot fi apologetul unor astfel de manifestări festiviste şi cu caracter privat interesat, aşa că, deşi am fost unul din cei care au primit o diplomă, voi încerca să fiu cât mai obiectiv, realist, echilibrat, onest şi critic deopotrivă, pentru a vă oferi o imagine reală şi să corectăm nişte aspecte negative pentru viitor. Pentru că s-au susţinut şi lucruri nu tocmai reale cu gala, din partea ambelor tabere în care s-au postat cei care au spus câte ceva.

         Evenimentul s-a dorit a fi o iniţiativă privată şi până în ultima zi nu s-a făcut vreo legătură şi colaborare cu Consiliul de mediere, organismul abilitat cu supravegherea şi reglementarea formării, autorizării, disciplinei mediatorilor şi asigurarea calităţii serviciului de mediere, de interes public.  În acest context, m-am exprimat de la anunţarea acţiunii că nu este bine ca să nu fie o colaborare cu Consiliul şi structurile asociative ale mediatorilor, pentru că altfel va rămâne o nouă festivitate fără recunoaştere, fără participarea largă la desemnarea unor laureaţi, de unde poate fi contestată şi se vor ivi şi alte încercări paralele de premieri şi desemnări subiective în funcţie de simpatii şi amtipatii, ceea ce nu ar face decât ca haosul din mediere să fie continuat şi sub aspectul aprecierii şi recunoaşterii performanţelor în profesie. Exact lucrul de care mi-a fost teamă deja s-a întâmplat. Comentariile şi întrebările critice de pe reţelelele de socializare şi forumuri confirmă temerile mele.

         De ce m-am dus la această gală? Am fost invitat de organizatoarea acesteia motivându-mi-se că îmi apreciază activitatea, ţinând cont de poziţia şi contribuţia mea de-a lungul timpului în profesie. Am exprimat temerile de mai sus şi altele, vis-a-vis de nişte conferinţe similare organizate de Consiliu în anii anteriori în care se premiau şefii din Consiliu şi unele asociaţii care-şi arogă naşterea medierii în România. Am fost asigurat că se va asigura o acţiune transparentă şi corectă, o radiografie fidelă a activităţii mediatorilor şi o garanţie a neamestecului Consiliului în desemnarea laureaţilor, chiar mai mult, că nu se face acţiunea din partea unei anumite asociaţii care să îşi facă promovare şi favorizarea unor mediatori pe considerente personale sau de grup, că nu se încasează taxe şi se suportă cheltuielile de organizatori. M-a convins şi afirmaţia că prin participarea mea şi a altor persoane care au mai avut critici la adresa membrilor Consiliului şi a unor neajunsuri din mediere se asigură chiar un acces larg a mediatorilor indiferent de opinii şi apartenenţă asociativă, lucru care totuşi a venit în discordanţă cu invitarea privată la gală, faţă de o participare liberă deschisă oricărui mediator.

         Fără a diminua meritele şi munca susţinută a organizatorilor în frunte cu colega Anca Lucia Stancu, aceştia trebuie să accepte nişte observaţii care sper să nu îmi atragă acuzaţii de nerecunoştinţă şi manifestări filozofale subiective, astfel încât galele viitoare să se îmbunătăţească.

         În primul rând, lipsa de pe diplome şi suporturile publicitare a siglei şi numelui instituţiei Consiliul de mediere, scade din importanţa evenimentului şi oficialitatea meritocraţiei promovate.  Amplasarea a zeci de sigle ale „asociaţiilor partenere” pe roll-up şi site, nu înseamnă consultarea democratică în desemnarea candidaţilor şi apoi a laureaţilor la titluri de excelenţă, iniţiativa privată neînsemnând la nici o profesie că, dacă cineva organizează un astfel de eveniment şi suportă nişte cheltuieli de protocol, trebuie să hotărască singur cui decernează titluri de excelenţă. Ce am face dacă ar exista mai multe astfel de iniţiative şi fiecare face după cum crede de cuviinţă?

         În al doilea rând, fără anunţarea anterioară a vreunui sondaj, a unor criterii de selecţie a candidaţilor, a unor domenii de premiere, a vreunei consultări a reprezentanţilor oficiali ai corpului profesional, Consiliul de mediere şi preşedinţii asociaţiilor profesionale, pentru recunoaştere profesională cât mai largă, lipsa unor informaţii semnificative despre activitatea celor selecţionaţi şi a unor criterii de performanţă avute în vedere la evaluare şi desemnare va naşte mereu acuzaţii de party-pris şi subiectivitate pe care nu şi le poate asuma cineva doar pentru că aşa vrea el, pentru că are iniţiativa organizării evenimentului. Tocmai asta am criticat la festivităţile Consiliului şi asociaţiilor.

         Mai departe, există o tradiţie ca la astfel de întâlniri organizate de câteva asociaţii şi de către Consiliu în anul 2019 şi 2010 să fie premiaţi mereu aceleaşi persoane din consiliu sau pe lângă, care revendică faptul că medierea există în România datorită lor, şi ca atare trebuie asistăm la o repetare la indigo a aceloraşi istorii tămâiate şi merite mai mult sau mai puţin impuse, nefiind loc de outsideri. Ei doar trebuie să plătească tributul de taxe, cotizaţii, sponsorizări, plecăciuni şi laude jenante, în loc să fie recunoscuţi oficial într-o istorie a medierii în ţara noastră (idee preluată de cineva şi folosită în interes personal şi de grup) şi apoi laureaţi pentru lucruri noi, semnificative pentru profesie. Nu de alta, dar, în aceeaşi măsură trebuie să-şi asume ori să li se spună în faţă şi eşecurile, lucrurile mai puţin corecte şi chiar abuzurile făcute ca să-şi menţină poziţiile şi să îşi scrie singuri propria istorie, fără note critice.

         În altă ordine de idei, şi la aspectul anterior şi la următorul, ar mai bine să ne mai inspirăm şi de la alţii, cum îşi recunosc valorile profesionale. Într-o înşiruire de nume, mai puţin surpriză decât m-am aşteptat, nu trebuie amestecate scurtele prezentări ale persoanei laureate cu lansări de carte, expuneri de doctorate, amiciţii, pentru că denaturează scopul şi solemnitatea acţiunii, ducând spre comentarii critice, părăsirea sălii, discuţii pe grupuri, punând şi pe cel vizat într-o poziţie stânjenitoare. La cealaltă extremă, întreruperea sau tăierea expunerii celor mai serioşi sau care îndrăznesc să prezinte şi aspecte critice, elimină orice urmă de egalitate de şanse, transparenţă, realism, obiectivitate, diplomaţie.

         O solemnitate de premiere trebuie să aibă şi o componentă de perspectivă, de determinare a competiţiei, de creionare a valorilor şi ţintelor profesionale care pot genera în rândul participanţilor a ambiţiei şi mobilizării pentru ca la o ediţie viitoare să fie şi ei băgaţi în seamă. Când evaluarea candidaţilor şi desemnarea laureaţilor este îndreptată mai mult spre trecut şi nu pentru generarea competiţiei viitoare, ne vom complace în aceleaşi situaţii deja consumate de câţiva ani, cu aceeaşi oameni, repetând aceleaşi platitudini şi autoaprecieri subiective, specifice cultului personalităţii.

            Nu în ultimul rând, rezultatul desemnării ar trebui să fie public, transparent, pe domenii, de către un juriu, lucru care se respectă la gale similare din teatru, film, premiile Nobel s.a.m.d., premiile anuale ale academiilor, presei, asociaţiilor oamenilor de afaceri, ale altor profesii.  După mine, aş fi ales cele mai semnificative domenii, cu desemnarea a 3 candidaţi de către comisia consultativă a corpului profesional, după care, înaintea galei, juriul format din persoane competente şi neutre ar fi hotărât laureaţii, dând numele doar organizatorului principal pentru pregătirea diplomelor. Şi cine prezintă laureaţii nu trebuie să fie aceeaşi persoană, ca să nu … ne plictisească, să obosească ori să-i sece inspiraţia, aşa încât momentul solemn să se banalizeze ori să deranjeze şi publicul şi persoana.

         Revenind la cele petrecute la Gala excelenţei în Mediere de la Cluj din 27.09.2013, cu toată consideraţia şi toleranţa, evenimentului i-au lipsit multe din aceste caracteristici şi le spun cu tot riscul de antipatie, dar şi cu toată responsabilitatea, că ar trebui corectate în viitor, dacă vrem ca profesia de mediator să nu fie un şir nesfârşit de lucruri reglementate de amatori, întâmplătoare, improvizate, aranjate, nemotivante, contestate, bârfite, cu efecte negative după aşteptări prea mari nesatisfăcute.

         Solicit membrilor Consiliului de mediere să nu mai organizeze o copie a evenimentului la Bucureşti, după alte pretenţii, interese şi valori, să organizeze acea Conferinţă anuală a mediatorilor prevăzută de Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al consiliului, la care în final să nu se premieze reciproc sau pe grupuri de interese similare, pentru că a fost un an prost pentru mediere deşi erau aşteptări foarte mari la cei amăgiţi astfel pe la cursuri şi conferinţe, ci să marcheze cumva cele mai semnificative lucruri bune şi să stabilească nişte obiective clare pentru anul viitor. Cât priveşte recunoaşterea profesională, mă angajez ca în mandatul de coordonator al comisiei consultative din semestrul I 2014, să prezentăm un proiect finalizat cu un Regulament de organizare a unor astfel de gale de excelenţă, astfel încât să ne fie recunoscute adevăratele valori profesionale.

         Şi ca să clarific şi alte critici de pe forumuri şi grupuri de pe internet, nu am ceva împotriva celor premiaţi vineri pentru întreaga activitate sau aportul la dezvoltarea profesiei de mediator în România. Dar au fost prea mulţi şi aceeaşi, iar noutatea a însemnat prea puţin. În afara acestora, dacă Viorel Danciu din Satu Mare s-a remarcat cu asigurarea logistică a galei şi medierea într-un stil propriu şi nu prin metode întotdeauna acceptabile de marea masă a mediatorilor, cu o campanie comercială agresivă ce i-a adus, zice-se, cel mai mare număr de cazuri de mediere, cred că surpriza a fost mediatorul Constantin Asofronie, ca recunoaştere pentru un Ghid despre mediere pentru poliţia judiciară, proiectul de Statut al profesiei, participarea activă pe linie legislativă şi la organizarea corpului profesional. M-a surprins plăcut şi acordarea diplomei dnei mediator (fost judecător) EUGENIA ŞORTAN pentru susţinerea medierii şi apoi lucrările valoroase cu care ne ajută în pregătirea continua si desfasurarea activitatii. Dar nu este suficient ca doar acestora să le fi recunoscut nişte merite la un astfel de eveniment deosebit. Şi nu este suficientă doar o astfel de gala ca medierea să funcţioneze normal în România.

Ataşez o cronică filmată de organizatori a evenimentului:   http://youtu.be/xmDKUDycA0c

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: