PREȘEDINTELE ROMÂNIEI- MEDIATORUL CONSTITUŢIONAL


      PREŞEDINTELE ROMÂNIEI – MEDIATORUL CONSTITUŢIONAL

    Medierea este o modalitate alternativă viabilă de soluţionare a conflictelor în afara justiţiei, pe cale amiabilă, reglementată în România de Legea nr. 192/2006, părţile fiind asistate de o terţă persoană specializată în mediere, mediatorul.
Între prerogativele prezidenţiale stabilite prin Constituţia României la art. 80 alin.(2) sunt cele care prevăd că Preşedintele „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
Aceasta este şi o formă specială de aplicare a principiului separaţiei puterilor în stat, condiţionată de necesitatea existenţei unui arbitru sau mediator, care să îndeplinească atribuţia de apărare a interesului public al statului, reprezentat prin puterile şi instituţiile sale, precum şi a intereselor private colective ale celor care compun aceste puteri şi instituţii, precum şi ale cetăţenilor şi altor persoane juridice.
Medierea exercitată de preşedinte păstrează caracteristicile specifice obligatorii ale acestei forme alternative de soluţionare a disputelor pe cale nejudiciară, cu unele particularităţi pe care le vom explicita în continuare, pentru evitarea confuziilor.
Obiectul medierii pe care o poate exercita preşedintele poate fi constituit de:
– divergenţe între puterile statului – legislativă, executivă şi judecătorească;
– dispute între autorităţi, instituţii autonome sau subordonate acestor puteri;
– conflicte între puterile, autorităţile sau instituţiile statului şi societatea reprezentată de cetăţeni, categorii sociale, profesii, entităţi etnice, religioase, alte persoane juridice.
– conflicte între partide politice, profesii, categorii/grupuri sociale, etnice, religioase.


Preşedintele nu se ocupă de conflicte între persoane fizice, între acestea şi persoane juridice în domeniul comercial, prestarea unor servicii între persoane juridice.
Preşedintele poate participa ca reprezentant al statului la medierea unor conflicte internaţionale de natură diplomatică, militară, economică, socială, etnică, religioasă, etc.
La rezolvarea conflictelor prezentate mai sus, preşedintele poate să participe din iniţiativă personală, la solicitarea părţilor implicate sau în baza unui mandat.
Pentru a exercita funcţia de mediator preşedintele trebuie să aibe o pregătire minimă în domeniul medierii, să fie consiliat de personal specializat, fără a fi necesară o autorizare obţinută potrivit legii privind medierea şi exercitarea profesiei de mediator, întrucât preşedintele nu exercită medierea ca pe o profesie special reglementată, ci atribuţiile stabilite de constituţie şi lege, ocazional şi cu specificul dat de natura conflictelor şi părţilor participante la mediere.
Caracterul de utilitate publică al instituţiei medierii este cel mai pregnant reliefat în cazul preşedintelui, pentru că interesele apărate nu sunt de natură privată a unor persoane fizice şi juridice, ci interesele individuale ale tuturor cetăţenilor sau cel puţin cele colective ale unei părţi semnificative din rândul acestora.
Medierea de către preşedinte se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă acestuia în calitate de mediator, ca garant al apărării constituţiei, ordinii de drept, funcţionării normale a puterilor statului, autorităţilor şi instituţiilor, drepturilor omului.
În acelaşi timp preşedintele trebuie să convingă că este o persoană aptă să faciliteze negocierile dintre părţile aflate în divergenţe sau conflicte, că poate prin prerogativele şi personalitatea sa să le sprijine în soluţionarea conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii reciproc convenabile, dar cu mai multă stricteţe în respectarea legalităţii.
Şi la acest nivel, medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere, dar care să servească atât intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict, cât şi interesului public.
Pentru ca preşedintele să exercite cu adevărat o mediere, în înţelegerea universală a termenului conform literaturii de specialitate şi a practicii din Europa şi din întreaga lume, este necesară îndeplinirea ireproşabilă a principiilor şi obligaţiilor definitorii:
– să păstreze neutralitatea (independenţa) faţă de părţi, adică să nu fie ataşat de una din acestea din nici un punct de vedere care ar afecta credibilitatea sa. În acest sens este şi reglementarea stabilită la art. 84 Incompatibilităţi din Constituţia României, care stabileşte imperativ că „În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o alta funcţie publica sau privată.”
– să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate, adică să nu urmărească prin medierea conflictului între părţi vreun interes personal, înţelegându-se aici că nici pentru familia sa, persoanele apropiate, grupurile sau partidele care l-au susţinut;
– să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi atribuţiilor constituţionale şi legale ale părţilor sau reprezentanţilor acestora;
– să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în mediere, cu excepţia asupra cărora părţile au convenit că este necesară publicarea, fiind de interes public, ori legea obligă la aceasta din acest motiv.
– să ajute părţile să discute deschis problemele şi să-şi identifice soluţii durabile de rezolvare a divergenţelor sau conflictelor, urmărind în acelaşi timp prevenirea unor conflicte cu legea sau alte puteri, autorităţi, instituţii, categorii sau grupuri sociale;
– să nu decidă el cu privire la cine are dreptate, să nu judece ce s-a întâmplat şi să nu caute vinovaţi.
În acest context, spre deosebire de finalitatea celorlalte atribuţii prezidenţiale la care constituţia, legislaţia şi practica internă şi externă a stabilit putere de decizie, pentru prerogativa stabilită prin art. 80 alin.(2) din Constituţia României, trebuie respectat cadrul general valabil pentru mediere în literatura de specialitate şi practica internaţională, altfel această formă de soluţionare a conflictelor folosită de preşedinte nu mai poate fi denumită mediere, lipsindu-i principiile şi obligaţiile esenţiale consacrate.
Abordarea corectă, completă şi permanentă a acestor principii şi obligaţii de către preşedintele – mediator constituţional, în exercitarea funcţiei de mediere a divergenţelor şi conflictelor între puterile statului, precum şi între stat şi societate, poate asigura caracterul durabil, legal, preventiv, acceptat, al acţiunii de mediere a preşedintelui ţării.
În acelaşi timp, respectarea principiilor medierii contribuie la promovarea corectă a acestei alternative de soluţionare nejudiciară a conflictelor în societate, nouă în România, dar practicată cu succes de multe decenii în ţările occidentale, poate contribui la impunerea medierii ca pe o procedură capabilă să îmbunătăţească actul de justiţie din punct de vedere calitativ, prin degrevarea instanţelor de anumite categorii de litigii, prin reducerea cheltuielilor, prin scăderea climatului social tensionat, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar, o cerinţă rezultată din Recomandările şi Directivele europene.

Mediator Constantin ASOFRONIE – Galaţi

Motivaţie: În contextul revenirii preşedintelui suspendat la Cotroceni, repostez un material scris în 2009, dupa altă perioadă conflictuală, din care nu s-a învăţat, se pare, nimic. Este vorba despre îndeplinirea unei atribuţii din Constituţie, asupra căreia însăşi Curtea Constituţională a avut critici în analiza deciziei parlamentului de suspendare a preşedintelui Băsescu. Poate că totuşi, ţinând cont de situaţia ţării şi supărarea poporului, când o viaţă mai bună nu i se poate garanta (să trăiţi bine! nu mai merge), preşedintele revenit în funcţie să îşi exercite mai bine aceasta atribuţie constituţională, care nu necesită cheltuieli. Dimpotrivă, îi pot aduce capital politic, instituţiilor statutului o mai bună colaborare, iar nouă mai multa linişte şi concentrare pe munca şi viaţa zilnică. Nu am pretenţii de profesor, am dobândit unele cunoştinţe, deprinderi şi atitudini de mediator prin cursurile şi seminariile din ultimii ani, dar cred postarea este utilă şi altora,  ajutând la paşii spre reconciliere şi o mai bună înţelegere între puterile statului şi între acestea şi alte entităţi. 

Președintele NU ȘTIE CE ÎNSEAMNĂ CUVÂNTUL ȘI ROLUL DE ”MEDIATOR”. Astăzi 14.02.2017 după întâlnirea de la Palatul Cotroceni cu primul-munistru a emis următoarea învățătură către ziariști: “Am să vă explic ce înseamnă rolul de mediator. Mediator înseamna să atrag atenția atunci când cineva greșește”. Ca mediator autorizat potrivit legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, atrag atenția, cu scuzele de rigoare că dumnealui greșește și îi ofer din nou consultații GRATUITE domnului președinte Klaus Iohannis.  https://www.facebook.com/notes/constantin-asofronie/pre%C8%99edintele-rom%C3%A2niei-nu-este-%C3%AEnc%C4%83-mediatorul-constitu%C8%9Bional/1501885513169537

http://radu-tudor.ro/iohannis-nu-voi-demisiona-va-explic-ce-inseamna-mediator/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: