Medierea – soluţie pentru litigii în proiectul Codului de procedură administrativă


Vă informez că în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerului Administraţiei şi Internelor supune dezbaterii publice un proiect de Cod de procedură administrativă. Subsemnatul a participat la etapa consultării interne din parte organizaţiei profesionale Corpul Naţional al Poliţiştilor şi a propus această soluţie de rezolvare pe cale amiabilă, faţă de forma anterioară a acestui cod, care a mai fost pus în dezbatere acum câţiva ani şi a fost abandonat. Am invocat legea 192/2006, legea 202/2010 privind „mica reformă în justiţie”, cele 4 noi coduri şi am susţinut că medierea este cea mai avantajoasă cale de rezolvare a litigiilor administrative pentru instituţiile publice, din următoarele argumente: nu ar mai fi reclamate zilnic la instanţe pentru orice problemă, nu ar mai fi târâte în procese lungi şi costisitoare, nu ar trebui să mai aibe scheme mari de jurişti care pierd procesele intentate de salariaţi şi alte persoane fizice sau juridice, nu le-ar fi pătată reputaţia la evaluări la capitolul transparenţă şi soluţionarea petiţiilor, cererilor şi reclamaţiilor, nu ar mai fi acuzate de birocraţie şi abuzuri. Pentru cetăţeni, medierea este o procedură convenabilă  pentru că nu îi costă atât de mult cât onorariile avocaţilor, nu durează luni şi ani de zile, au posibilitatea să-şi negocieze pretenţiile şi să păstreze o relaţie bună cu institiţia respectivă. Totodată, am susţinut că nu este necesară o suspendare de 90 de zile a procedurii administrative, cum se întâmplă la cea civilă sau penală în prezent, mai complicate, ci mai puţin, cât să se poată cita, informa şi discuta cu părţile, ajungându-se la o suspendare de numai 10 zile (poate prea puţin, puteau să fie 15 zile), pe motivul încadrării în termenul imperativ de 30 de zile de soluţionare a cererii de către instituţia publică.  Această includere a medierii în cadrul procedurii administrative necontencioase este o dovadă a informării de către mediatori în ultimii ani a administraţiei publice despre avantajele acesteia,  dând mediatorilor satisfacţie că în acest domeniu, faţă de cel contencios, sunt mult mai multe şanse de recomandare şi acceptare a medierii, şi de aici, posibilitatea practicării cu succes a acestei noi profesii pentru România.  Cu ocazia discuţiilor din timpul consultărilor premergătoare finalizării proiectului, am subliniat că introducerea medierii în această procedură administrativă poate constitui o garanţie pentru reuşita reformei administrative, ţinând cont de faptul că, şi în trecut a existat o formă de mediere a acestor litigii la noi în ţară şi că acum este practicată şi în alte ţări europene, cu tradiţie democratică şi administraţii mai puţin birocratice şi abuzive decât în România.   Mediatorii trebuie să îşi însuşească prevederile acestui cod de procedură administrativă ce va fi supus aprobării parlamentului la toamnă şi trebuie să se familiarizeze cu activitatea în diverse instituţii publice la care apelează cetăţenii ori salariaţii unei instituţii pentru a-şi rezolva problemele, fiind necesară şi o informare mai intensă despre posibilităţile de soluţionare a litigiilor administrative prin mediere. Vă vom înştiinţa asupra evoluţiei discuţiilor după terminarea etapei de consultare publică şi asupra formei finale a acestui nou cod în privinţa medierii, pentru a putea face eventuale intervenţii de îmbunătăţire la dezbaterile parlamentare, deşi există şi o grabă asupra aprobării prin O.U.G., ca să fie în aplicare  înaintea alegerilor de anul viitor.

Mediator Constantin Asofronie

 TITLUL II    ETAPELE PROCEDURII ADMINISTRATIVE,  Capitolul VIII  Finalizarea procedurii administrative

Finalizarea procedurii administrative

Art. 78 – Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operaţiuni administrative sau prin emiterea/adoptarea unui act administrativ, respectiv încheierea unui contract administrativ.

Acordul de mediere

Art. 79 – (1) Dacă două sau mai multe părţi cu interese opuse participă în cadrul procedurii, autoritatea publică va încerca pe tot parcursul acesteia să le determine la încheierea unui acord de mediere, total sau doar asupra unor aspecte disputate.

(2) Este nul acordul de mediere contrar interesului public sau care afectează terţe părţi.

(3) Autoritatea publică constată semnarea acordului de mediere şi face menţiune despre acord în actul administrativ de finalizare a procedurii.

(4) În cazul în care părţile cu interese opuse apelează la un mediator, în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, procedura administrativă se suspendă la cererea acestora până la finalizarea medierii, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice.

Dacă autoritatea publică ce conduce procedura acceptă rezultatul medierii, face menţiune despre aceasta în actul administrativ de finalizare a procedurii.

(5)Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile pentru încheierea contractelor administrative sau în cazurile în care legea interzice, în mod expres sau implicit, încheierea unui acord de mediere.

Intregul Proiect al Codului de Procedură Administrativă la:  http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/Proiect%20COD%20procedura%20administrativa.pdf

Sunt cetăţean al unei foste ţări – Lucian Avramescu


Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.

Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul  că  buletinul naşterii mele este  fals. M-am  născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri. Satul meu, Sângeru, nu mai e, nu mai figurează în nimic, judeţul meu, Prahova, desenat într-o hartă care mi se părea eternă şi osoasă ca un schelet de dinozaur, nu mai joacă în şotronul planetar. România a murit grafic din toate desenele şi geografic de tot. Doar câte o crimă scârboasă sau câte un viol, petrecut prin nu ştiu ce italii sau americi, mai aşază în supratitluri porecla odioasă de român în gazetele universului. M-a sunat un prieten, cu disperare, să mă uit la un interviu  televizat, pe nu ştiu ce program, cu istoricul Giurescu. N-am fost pe fază. Dinu C. Giurescu, des­cendent al unei familii cu trei ge­neraţii de academici ai istoriei naţionale, cu originea în Chiojdul Prahovei, vorbea – am înţeles mai încolo – despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dicta­tul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi. Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e. Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bu­nici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.