Şansa unică a românilor de a avea dobânzi de 4% pe an la credite


19 aug 2010 Ziarul Financiar

 Băncile care au încercat să mascheze dobânzile înalte la credite legându-le de indici netransparenţi sunt obligate acum de ordonanţa Guvernului să micşoreze drastic nivelul costului creditului. Românii ar putea să obţină dobânzi nesperat de mici în condiţiile actuale de piaţă pentru creditele acordate în trecut, în urma aplicării ordo­nanţei de urgenţă a Guvernului din iunie care stabileşte noi condiţii pentru împrumuturile acordate persoanelor fizice.

În joc sunt creditele cu dobândă variabilă legată de indicatori netransparenţi – aşa-numita „dobândă internă de referinţă”, pentru care dobânzile la un ipotecar în euro ar putea să coboare de la 8%-10% la euro pe an spre 4% pe an, nivel comparabil cu cele de pe pieţele din vestul Europei. În funcţie de interpretare, anumite prevederi ale ordonanţei ar putea obliga băncile să ofere clienţilor marjele prevăzute în contractele de credit încheiate în trecut, dar acestea s-ar aplica acum la indicatorii independenţi – Euribor sau Robor – în locul indicatorilor de referinţă proprii, menţionaţi în actul iniţial, ceea ce ar conduce la dobânzi mult mai mici şi, consecutiv, venituri mult mai mici pentru bancheri. Mulţi clienţi au sesizat deja oportunitatea şi le-au cerut băncilor să le ofere dobânzi mici, ajungând chiar în instanţă. Reducerea ratelor la credite ar lăsa oamenilor mai mulţi bani pentru alte achiziţii, stimulând astfel consumul.

Foarte puţine bănci au ales în trecut să ofere clienţilor o structură de dobânzi transparentă, legând costul creditului de un indicator independent, cum sunt Euribor sau Robor. În schimb, majoritatea jucătorilor au preferat să indexeze costul creditului la o „dobândă internă de referinţă”, care reflectă teoretic costurile de finanţare ale băncii. Această formulă le-a permis bancherilor să modifice arbitrar dobânzile: în multe cazuri dobânzile au urcat în 2008, însă nu au mai coborât ulterior, deşi băncile centrale au forţat scăderea dobânzilor pe pieţele interbancare, atât la euro, cât şi la lei.

Dan Şucu, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri locali, spune că transparentizarea dobânzilor şi eliminarea comisionului de rambursare anticipată sunt singurele căi de a stimula competiţia în domeniul bancar. BNR rămâne însă cu un „cartof fierbinte” în braţe, pentru că bancherii se plâng că vor contabiliza pierderi de sute de milioane de euro în următoarele luni, iar acţionarii nu mai sunt dispuşi să le suporte, deoarece sunt pricinuite de o modificare legislativă, şi nu de neperformanţa portofoliilor.

Practic, dacă banca oferea clientului în contractul iniţial o marjă de 3 puncte procentuale peste o dobândă proprie de referinţă la euro de 8% pe an, conducând astfel la un cost total al creditului de 11% pe an, acum va trebui să aplice la marja la indicatorul Euribor, care abia se apropie de 1% pe an. Aceasta conduce la un cost al creditului de 4% pe an. Spre comparaţie, băncile plătesc dobânzi de 3%-4% pe an pentru depozitele luate de la clienţi.

Băncile cad astfel în propria capcană, pentru că au prezentat clienţilor marje mici, atractive, dar aplicate unui indicator netransparent, cu o valoare ridicată. Alte bănci, precum BRD, au venit pe piaţă cu credite imobiliare cu dobânzi legate de Euribor (o marjă fixă Ă Euribor la trei sau şase luni) încă de acum 5-6 ani. Atunci Euriborul era 4-5%, iar dobânzile finale erau mai mari decât ale altor bănci de pe piaţă, dar modul lor de calcul era transparent. Băncile care au preferat să nu lege nivelul dobânzii de un indice transparent au făcut-o ca să decidă discreţionar evoluţia dobânzii după semnarea contractului. Astfel, scăderea Euribor de la 4-5% la 1% acum s-a simţit în contractele de credit cu dobânzi legate de indici transparenţi, dar în cazul celorlate credite, dominante în sistem, nu s-a simţit. Guvernul a încercat să rezolve această situaţie prin Ordonanţa 50/2010. Bancherii ar vrea să seteze marje mai mari peste Euribor, care să le permită să menţină dobânda finală neschimbată. Aceasta ar putea lovi însă clienţii în anii următori, deorece Euribor se află aproape de minime istorice şi are toate şansele să urce.

În timp ce Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, cea care a iniţiat actul normativ, consideră că interpretarea corectă a textului nu duce la modificări ale costului creditului faţă de nivelul actual, bancherii şi inclusiv BNR se tem că orice client care se va adresa justiţiei cerând aplicarea marjei iniţiale la un indicator independent va avea câştig de cauză. ANPC le-a transmis bancherilor săptămâna aceasta că pot să construiască o nouă formulă de dobândă, în care pe lângă marja din contract, să aplice la indicatorul independent un coeficient de ajustare, egal cu „diferenţa dintre valoarea dobânzilor de referinţă (internă a băncii – n. red.) şi valoarea indicelui de referinţă, valabile la data intrării în vigoare a OUG 50/2010, respectiv 21 iunie”.

„Să citească cu atenţie răspunsul pentru Asociaţia Română a Băncilor. Răspunsul este în concordanţă cu Ordonanţa Guvernului. Dacă se iau frânturi de frază se poate interpreta orice”, spune Constantin Cerbulescu, preşedintele ANPC. Precizările ANPC conţin însă termeni care nu apar în ordonanţă, cum ar fi dobânda de referinţă – calculată de bancă pe baza propriilor costuri de finanţare.

Mulţi clienţi ai băncilor au început deja demersuri în justiţie, reclamând comportamentul „abuziv” al băncilor şi cerând scăderea costurilor, iar pe internet au apărut forumuri în care se dezbate această problemă şi se fac schimburi de experienţă. Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din BNR, atenţionează că unele bănci ar putea să contabilizeze pierderi atât de mari încât solvabilitatea lor – principalul indicator de prudenţă urmărit de BNR – va coborî sub pragul legal de 8%, situaţie în care acţionarii ar trebui să vină cu bani de acasă, sub sancţiunea de a pierde dreptul de vot. Aceştia au invocat însă deja că pierderile sunt pricinuite de modificări legislative, astfel că nu sunt dispuşi să le acopere.

„Ordonanţa nu poate avea în momentul de faţă altă formă, este în vigoare, este publicată în Monitorul Oficial”, spune Cerbulescu, de la ANPC. Ordonanţa 50/2010 a fost adoptată pentru a transpune în legislaţia locală o directivă europeană din 2008, privind creditul de consum. Directiva stipulează clar că reglementările se aplică doar creditelor acordate după data transpunserii prevederilor sale în legislaţia naţională. Guvernul a promovat însă o legislaţie extinsă, care se aplică tuturor tipurilor de credite aflate în derulare (inclusiv cele imobiliare) şi indiferent de momentul acordării împrumutului.

Steven van Groningen, vicepreşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor şi preşedinte al Raiffeisen Bank, susţine că autorităţile au ales cel mai prost moment să impună legarea dobânzilor la credite de ROBOR şi EURIBOR – adică tocmai când acestea erau la niveluri minime, şi este practic garantată o perspectivă de creştere, deja resimţită de unii clienţi.

„Ideea directivei europene era să se creeze transparenţă pe piaţă, iar transparenţa poate conduce în timp la costuri mai mici pentru clienţi. La noi, discuţia a fost deformată, clientul fiind de fapt indus în eroare pentru că aşa cum se poate observa deja, se ajunge de fapt la dobânzi mai mari din cauza legării directe a costurilor de ROBOR şi EURIBOR. Autorităţile au ales momentul cel mai prost pentru consumator şi nici nu îl lasă să aleagă singur dacă rămâne cu dobânda de referinţă a băncii sau trece la dobânda pieţei, aşa că această resetare a dobânzilor nu va ajuta foarte mult.” Cât priveşte comisionul de rambursare anticipată, Van Groningen respinge ideea eliminării acestuia indiferent de valoarea creditului şi pentru credite deja acordate, pledând pentru preluarea directivei UE ca atare.

„Când iei un credit de 200.000 de euro pentru casă cred că este de presupus că te gândeşti foarte bine şi te uiţi atent la condiţii, fiind practic a doua decizie ca importanţă în viaţă după căsătorie. Banca a oferit o dobândă mai mică, dar s-a protejat cu un comision de rambursare anticipată mai mare, totul a fost parte a unui calcul. Renunţarea la comision ar putea avea drept consecinţă o dobândă mai mare.”

Clienţii simt însă că băncile încearcă să impună dobânzi ridicate pentru a-şi acoperi cheltuielile mari. „Băncile au realizat că nu mai au cui să vândă credite la dobânzile pe care le solicită acum şi atunci ţin cu dinţii de clienţii pe care îi au deja şi pe care încearcă să-i ţină captivi. În schimb, nu au făcut mare lucru în ceea ce priveşte restructurarea şi eficientizarea activităţii lor”, scrie un cititor pe site-ul ZF. Van Groningen spune că dacă Guvernul nu va modifica ordonanţa de urgenţă după cum s-a angajat şi faţă de FMI şi UE, comunitatea bancară o va ataca în justiţie, iar Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor ar putea avea de plătit despăgubiri băncilor.

Uniunea Mediatorilor Bancari face eforturi de informare publică pentru a oferi băncilor şi clienţilor acestora cu care se află acestea în litigiu, servicii specializate de mediere, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, prim mediatori autorizaţi conform Legii nr. 192/2006 de către Consiliul de mediere, fiind în interesul ambelor părţi ca aceste litigii să se rezolve repede şi cât mai convenabil, în condiţii convenabile atât pentru bănci, cât şi pentru clienţii aflaţi în dificultate din cauza imposibilităţii respectării scadenţelor de plată.  Relaţii pe www.mediatorbancar.ro 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: