Explicaţiile D-nei Kibedi asupra introducerii medierii în legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor


Mediator Asofronie Constantin

De la publicarea pe site-ul MJLC a proiectului de lege şi a primei informări a dnei Kibedi din data de 17 mai 2010, au apărut câteva comentarii pe blogurile câtorva colegi privind modul în care este promovată medierea ca modalitate facultativă de soluţionare pe cale amiabilă, extrajudiciară, a conflictelor. De la unul care exaltă nejustificat anunţând triumfător că medierea devine procedură prelabilă obligatorie, până la altul care vede numai negru şi consideră că s-au făcut mari greşeli, eu am invitat colegii la dezbateri şi să trimitem la Consiliul de mediere opinii argumentate pentru susţinerea unor modificări ale proiectului, ceea ce personal am şi făcut.  Perioada scurtă de numai o saptămână pentru primirea amendamentelor sau opiniilor, faptul că unele asociaţii au o activitate slabă sau formală în teritoriu şi lipsa de interes a mediatorilor în general pentru asemenea act normativ, deşi cu influenţe majore asupra practicării medierii, au dus la susţinerea numai a unor propuneri ale APMR, despre care nu ştim cum a fost delegată, demers rămas, după cum se vede în forma finală a proiectului legii, fără rezultate pozitive. 

Ulterior, câţiva colegi, între care mă număr şi eu, au adus unele acuze Consiliului de mediere, care nu a postat nici măcar o copie după extrasul nostru cu prevederi la mediere, nici înainte nici după adoptarea proiectului de lege în şedinţa de guvern, nu a exprimat un punct de vedere oficial al consiliului faţă de acesta, nu a informat mediatorii asupra propunerilor făcute şi adresei către minister, rezultând o lipsă totală de implicare, ce nu putea avea alte consecinţe decât eşecul poziţiei mediatorilor faţă de proiectul acestei legi. Pe fondul acelor opinii critice, a fost transmisă prin newsletter o a doua Informare de către dna Kibedi, în care se explică de ce nu s-a introdus procedura prealabilă obligatorie a medierii în unele cazuri, fără a da alte răspunsuri la câte întrebări se puseseră pe bloguri.

În acest sens, în şedinţa comisiei consultative din data de 29 iulie a.c. au fost date următoarele explicaţii:  – nu s-a introdus medierea ca procedură prealabilă obligatorie pentru că nu sunt fonduri la bugetul MJLC care ar fi trebuit fi plătite ca onorarii mediatorilor şi pentru că există un număr redus de mediatori în unele judeţe, iar justiţiabilii ar fi obligaţi să se deplaseze în alte localităţi pentru a apela la serviciile unui mediator.  Majoritatea mediatorilor consideră insuficiente aceste argumente şi consideră că trebuia ca membrii Consiliului de mediere să se implice pentru înlăturarea acestor motive. Dacă lipsa banilor ce puteau fi acordaţi ca ajutor judiciar public ca la asistenţa judiciară de către avocaţi, va fi acceptată până la urmă şi mediatorii vor face gratuit informarea părţilor care se prezintă la mediator atunci când medierea este recomandată de un judecător, în schimb situaţia deficitară a numărului de mediatori în unele judeţe este imputabilă şi consiliului şi formatorilor. Subsemnatul a solicitat  preşedintelui consiliului să se discute problema serios în comisia de formare şi să se recomande furnizorilor să facă demersuri pentru publicitate şi atragerea de cursanţi şi în judeţele respective, pentru că dacă se aprobă legea, tot consiliul va fi răspunzător în faţa MJLC şi justiţiabililor pentru că nu a urmărit în 4 ani acest lucru. Replica dnei Ciucă a fost ca de obicei, că formatorii, între care se numără şi ea,  nu au nici o vină şi că nu pot fi obligaţi să facă cursuri în orice judeţ.  Nu mai comentăm asemenea interes de îndeplinire a atribuţiilor legale, dar problema rămâne şi dacă o tratăm la fel de superficial, la toamnă vom pierde şi ce am câştigat până acum prin legea nr. 370/2009 şi această lege a „micii reforme în justiţie”. 

Legat de acest lucru şi de faptul că în multe judeţe, chiar mulţi mediatori formaţi şi autorizaţi nu au deschis o formă de exercitare a profesiei şi nu au sediu sau nu s-au înscris la administraţia financiară pentru cod fiscal (fără de care nu pot exercita profesia), am întrebat de ce Consiliul nu are o evidenţă clară şi nu de ce este de acord cu acel sondaj propus de subsemnatul cu privire la stadiul practicării medierii în România, care nu ar fi costat consiliul şi asociaţiile nimic, dar ar fi oferit datele la zi despre numărul de mediatori activi şi numătul de medieri, acţiuni de promovare, întâlniri cu magistraţii de la instanţe şi parchete, cu poliţia şi alte autorităţi obligate să recomande medierea conform art. 6 din Legea nr. 192/2006, modificat delegea nr. 370/2009. Aceste date statistice, neutre, ar fi fost furnizate de asociaţii şi mediatorii activi neasociaţi, după care ar fi fost puse la dispoziţia acestora şi consiliului (la conferinţa anuală din noiembrie), inclusiv acelor organe judiciare la întâlnirile de lucru din judeţe şi ar fi putut constitui referinţe pentru alte măsuri prevăzute în codurile de procedură, analize şi informări, campanii de promovare, susţinerea modificărilor viitoare ale legii medierii. Răspunsul dnei preşedinte Ciucă a fost stupefiant, probabil din reflex, numai pentru că nu şi-a îndeplinit atribuţia de a constitui o astfel de bază de date la consiliu şi pentru că propunerea a venit de la mine: în afara adunării de astfel de date, benevol de fiecare asociaţie (dar ce facem cu mai mult de jumătate din mediatorii neînscrişi într-o asociaţie?), centralizarea lor la nivel naţional ar însemna un abuz şi ar atrage răspunderea disciplinară a mediatorului Asofronie Constantin!!!  No comment!!!   Cum să ştim atunci pe ce lume trăim şi să vrem să facem ceva pentru mediere (unii sunt plătiţi de noi şi obligaţi de lege să facă asta şi nu o fac, alţii o fac pe banii lor, dar consiliul nu vrea să se achite de obligaţia de promovare măcar legislativă, de încheierea unor protocoale cu ministerul, Poliţia Română şi Parchetul General, de stabilirea înscrierii informării cu privire la mediere în citaţii şi alte propuneri şi iniţiative de la mediatori, cărora consiliul le dă cu piciorul sau le face proces de intenţie, ori chiar îi va sancţiona!!!). Numai în România şi la actualul consiliu de mediere este posibil aşa ceva!

Dna Kibedi a dat şi alte explicaţii pe care mi le însuşesc:  măcar acum la început, mediatorii ar trebui să înţeleagă că pentru promovare obligaţia de informare gratuită nu înseamnă mare lucru şi mediatorii trebuie să se străduiască apoi să convingă părţile să semneze contractul; magistraţilor nu le-a căzut bine şi aşa munca de recomandare şi informare despre mediere conform art. 6 pentru că nu au timp;  avocaţii au o atitudine ostilă pentru că îşi pierd clientela, care, mai ales pe fondul crizei economice apelează mai rar la asistenţa avocaţilor; am cerut să se insiste la toamnă la parlament pentru câteva modificări, semnate de consiliu, după consultarea mediatorilor şi asociaţiilor, pentru scoaterea sintagmei „avizarea acordului de mediere” şi înlocuirea cu „instanţa poate cere un aviz de la autoritatea tutelară” în cazul divorţului pe cale amiabilă soluţionat prin acordul de mediere, când în cauză există copii minori.  Vom reveni cu alte amănunte.

 

Anunțuri