Interviu acordat de presedintele Tribunalului Vrancea, judecatorul Adrian Neacsu, vicepresedintelui Camerei Mediatorilor Vrancea mediatorului Nicolaie Dediu

http://mediator-bejeus.blogspot.com

N.D.-Buna seara domnule Adrian Neacsu

A.N.-Buna seara domnule Dediu

N.D.-Ne intalnim din nou dupa ce in luna aprilie Camera Mediatorilor Vrancea, o asociatie cu peste 20 de mediatori, in colaborare cu Tribunalul Vrancea au organizat conferinta de presa Medierea in Vrancea

A.N.- Da. Asa este. Am vorbit si atunci despre increderea pe care o am in viitorul institutional al medierii.

N.D.- Am citit articolul publicat de dumneavoastra pe blogul Judecator Adrian Neacsu. Ati afirmat in acel articol ca sunteti una dintre persoanele care investesc foarte mult in mediere.Care este motivul pentru care acordati atata incredere medierii? 

A.N.- Privesc intr-adevar cu interes si cu speranta dezvoltarea institutiei medierii. Ceea ce la noi pare oarecum exotic si starneste inca rezistenta si supiciuni, in justitiile consolidate este o realitate, care a produs deja efecte palpabile, in primul rand in ce priveste cresterea calitatii serviciilor juridice oferite cetatenilor si degrevarea instantelor de procese. Astfel fiind, increderea pe care o investesc in mediere are atat o dimensiune profesionala  cat si una intemeiata pe cointeres. Imi doresc o institutie a medierii functionabila pe deplin atat pentru ca o parte din presiunea imensa pusa pe instantele judecatoresti sa fie eliberata, cat si intrucat justitia trebuie sa fie prima interesata ca servicile auxiliare oferite cetatenilor sa creasca in diversitate si in calitate. In orice caz, aceasta evolutie este naturala si nu poate fi oprita. 

N.D.- In Vrancea judecatorii recomanda medierea?

A.N.- In general da. Sau oricum, in prezent mai mult decat inainte. Suntem departe insa de a fi eliminat toate retinerile fata de aceasta institutie noua si atat timp cat nu exista prevederi legale clare si obligatorii, trimiterea la mediere tine doar de optiunea individuala a judecatorului. Aceasta este si principala vulnerabilitate, pentru ca in sala de judecata timpul curge altfel, iar presiunea luarii intr-un interval scurt a zeci si zeci de dosare determina judecatorul la o atitudine precipitata, care deseori este incompatibila cu luxul explicarii partilor a metodelor alternative pe care le au pentru solutionarea conflictului. La aceasta se adauga si o alta realitate pe care am mai expus-o. Justitiabilul, adica cetateanul care s-a adresat deja instantei, constituie un complex psihologic care il face aproape in mod absolut incompatibil cu disponibilitatea pentru dialogul si cedarea reciproca prin care se realizeaza medierea. Justitiabilul este un cetetan inversunat, concentrat exclusiv pe dreptatea pe care crede ca o are. De aceea este eronata si neproductiva asteptarea ca un numar important de cereri de mediere sa vina din dosarele deja aflate pe rolul instantelor, prin intermediul judecatorilor. Medierea trebuie sa interactioneze cu cetateanul pana la luarea deciziei de sesizare a instantei cu o cerere, moment in care conflictul sau se institutionalizeaza.  Mediatorii si structurile lor organizate trebuie sa coboare acolo unde „se naste” justitiabilul, sa intervina imediat dupa aparitia conflictului, sa ofere perspectiva rezolvarii acestuia inainte de a se escalada si a se institutionaliza prin sesizarea instantei.

N.D.- Cate dosare are de solutionat un judecator in Vrancea si cate ar fi normal sa solutioneze?

A.N.- Anul trecut, instantele din Vrancea au atins numarul cel mai mare de dosare din ultimii 20 de ani. Acest record va fi depasit cu siguranta in 2010, cand deja cresterea este cu cca 20%. In 2009, cele 4 instante din Vrancea au avut pe rolul lor un numar record de cca. 34.000 de dosare, civile si penale. La o populatie a judetului Vrancea de 393.000 de locuitori si avand in vedere ca aproape in fiecare dosar sunt cel putin doua parti, inseamna ca unul din sase vranceni a fost implicat intr-un dosar de pe rolul celor 4 instante. Raportat doar la populatia activa a judetului, adica fara minorii sub 14 ani, ar inseamna ca unul din 2,4 vranceni a avut in 2009 o afacere judiciara. In aceasta statistica nu sunt cuprinse persoanele chemate in fata instantelor ca martori, rudele sau insotitorii partilor la termenele de judecata. In ce priveste numarul de dosare care revine unui judecator, acesta a depasit de mult  limita biologica de suportare. Daca in 2007 unui judecator din Vrancea ii revenea spre solutionare 449 de dosare pe an, in numai doi ani s-a ajuns sa i se aloce 622 de dosare. Daca ne referim numai la instantele de fond, judecatoriile, incarcatura pe judecator a fost de peste 1000 de dosare. In acest ritm colapsul sistemului este de neevitat.

N.D.- Care sunt reactiile judecatorilor din Vrancea si din tara cu privire la posibilitatea justitiabilului de a alege medierea?

A.N.- Pentru a fi sincer pana la capat, s-a dat o prea mare amploare intrarii in vigoare a art 6 din Legea 370/2009. In cele din urma, judecatorii au ca singura obligatie de serviciu aplicarea legilor in vigoare. Legea actuala nu prevede medierea ca o procedura prealabila obligatorie, ci doar ca o facultate la care partile pot apela din initiativa lor. Medierea ramane in mentalitatea predominanta din instante doar o procedura facultativa si aflata exclusiv la dispozitia partilor, iar lipsa efectelor pozitive imediate in ce priveste degrevarea instantelor de dosare face ca judecatorii sa nu se raporteze la ea ca o institutie juridica de succes. Obligativitatea recomandarii nu suplineste caracterul facultativ al medierii.

N.D.-  Introducerea medierii ca procedura prealabila obligatorie in anumite spete, mai ales in plangerile prealabile, ar putea fi benefica pentru justitie? A.N.-  Bineinteles. De altfel este singura cale posibila. Medierea, pentru a fi un succes in justitia din Romania,  trebuie sa devina obligatorie. Situatia supraincarii instantelor este prea grava pentru a mai avea rabdarea promovarii medierii ca optiune individuala a partilor. Romania nu-si permite luxul testarii functionarii institutiei medierii ca alternativa la rezolvarea conflictelor pusa la decizia exclusiva a partilor.  Apelul la judecator si la forta statului pentru rezolvarea conflictelor sociale ar trebui sa fie ultima optiune, dupa ce au fost epuizate toate metodele neprocesuale pentru solutionarea prin acord reciproc al acestora.

N.D.- Ce credeti ca ar trebui sa faca mediatorii si Consiliul de Mediere pentru ca medierea sa poata functiona bine?

A.N.-Nu stiu daca sunt in masura sa dau astfel de sfaturi. In primul rand, activitatea institutionala de lobby ar trebui sa se indrepte catre statul roman, care trebuie obligat sa-si asume medierea drept strategie nationala pentru diversificarea si cresterea calitatii serviciilor juridice oferite societatii. Principala obligatie pentru promovarea medierii si pentru consolidarea ei o are Guvernul Romaniei  prin ministerul justitiei. Investitia statului, a tuturor autoritatilor publice implicate in problema justitiei dar si in mentinerea pacii sociale, in identificarea unor metode alternative de rezolvare a conflictelor si de degrevare a instantelor este absolut necesara. In al doilea rand,  strategiile si campaniile de popularizare, informare si consolidare in constiinta publica a medierii ca alternativa viabila de solutionare a disputelor trebuie sa tina seama ca majoritatea litigiilor purtate in instante sunt „marunte”, ca instantele de fond sunt percepute ca „mediatori” institutionali ai statului si ca proportia majoritara a justitiabililor apartine mediului rural al judetului, chiar depasind ponderea acestuia de 60% din populatie. Campaniile nu trebuie sa se limiteze la mediul urban si nu trebuie derulate exclusiv prin utilizarea tehnologiilor moderne de comunicare, care dimpotriva pot avea efectul invers, de bariera in comunicarea mesajului. Cetatenii trebuie convinsi in mod direct ca un mediator „privat” este la fel de eficient sau chiar mai eficient decat un „mediator” institutional, cum pare a fi perceput judecatorul de fond. Aceasta presupune ca argumentele care i se aduc nu trebuie sa depaseasca sfera abstractului ci sa se refere la avantaje concrete. De la reducerea costurilor, la scurtarea dramatica a temenelor, la posibilitatea recuperarii unor cheltuieli si pana la transarea definitiva a conflictului si caracterul obligatoriu intre parti al intelegerilor realizate. Mediatorul nu-i poate face „concurenta” judecatorului. Daca va avea de ales, cetateanul va prefera intotdeauna judecatorul. Inaintea colaborarilor cu instantele trebuie sa fie parteneriatele cu primariile, cu bisericile, cu posturile de politie locala, cu politia comunitara, cu comunitatile insele.

N.D.-Cateva cuvinte la final?

A.N.- Mai devreme sau mai tarziu, medierea se va regasi si in sistemul nostru juridic intr-un mod similar sistemelor europene, ca o institutie viabila, eficienta in stingerea timpurie a conflictelor si cresterea echilibrului social. Tine de implicarea institutionala si individuala a fiecaruia ca acest mai tarziu sa nu se tranforme intr-un prea tarziu. Intre justitie si mediatori/mediere va exista un parteneriat pe deplin functional, justitia ramanand  locul institutional de solutionare a conflictelor grave, ce n-au putut fi solutionate sau atenuate ca urmare a interventiei unor „judecatori” informali. Ramane ca fiecare dintre persoanele si institutiile implicate, de la Guvern la judecatori si mediatori, sa inteleaga aceste evolutii de neoprit si sa contribuie dupa puteri si responsabilitati la corecta configurare si impamantenire a acestei institutii juridice.

N.D.- Va multumesc domnule judecator Adrian Neacsu pentru timpul acordat si sper pe viitor intr-o colaborare fructuoasa intre justitie si mediatorii vranceni.

A.N.- Si eu va multumesc si sper ca acest parteneriat intre justitie si mediere sa devina unul functional.