Mediatorul, o nouã specie apãrutã pe traseul client-bancã


de Simona SIMIONESCU | Gandul, 29 IANUARIE 2010

Atunci când nu-şi mai pot plăti ratele la credite, clienţii băncilor încep timid să apeleze la mediatorii bancari. Află cu ce te poate ajuta.

Pentru un tarif pe măsură,  se „bat“ în contracte cu bancherii

După modelul din Occident, românii încep şi ei să apeleze la mediatori atunci când au o neînţelegere cu o instituţie şi care riscă să degenereze în proces, indiferent că este vorba de bănci, firme de asigurări sau conflicte de muncă. La prima vedere, ideea de a plăti pe cineva ca să-ţi rezolve problema pare un lux, însă sunt şi situaţii fără ieşire, când o persoană solicită restructurarea unui credit, iar banca nu acceptă sub niciun motiv. „Speţele din domeniul financiar-bancar s-au înmulţit pe timp de criză, însă băncile sunt dispuse să se aşeze la discuţii. Băncile acceptă relativ uşor să rezolve problemele legate de impunerea unor comisioane abuzive, în timp ce restructurarea unui credit este cel mai greu de mediat, din cauza reticenţei bancherilor”, a declarat pentru Gândul Constantin Asofronie, vicepreşedintele Uniunii Mediatorilor Bancari, organizaţie înfiinţată la sfârşitul anului trecut. Odată ce părţile ajung la un acord, se încheie un acord cu putere de contract, ce trebuie respectat.

Tariful mediatorului, cel puţin 100 de lei

Aşa a procedat şi clientul unei bănci din Iaşi: rămas fără loc de muncă şi cu restanţe la credit, omul a apelat la un mediator, mai ales că nu se întrevedea nicio rezolvare a problemei. Rezultatul: banca i-a mărit perioada de eşalonare a împrumutului de la trei la cinci ani, i-a recalculat dobânda şi a renunţat la penalizările de întârziere. Pentru un asemenea caz, tariful mediatorului este de 100-300 de lei, putând ajunge la 5-10% din suma care face obiectul negocierii. Unii mediatori chiar fac muncă pro bono până îşi fac un nume – mai ales că mulţi dintre clienţii lor sunt şomeri – şi se mulţumesc să încaseze numai partea de onorariu de la bancă, spune Asofronie. Activitatea de mediere în domeniul bancar este abia la început de drum în România, mulţi preferând să-şi rezolve problema direct la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). Instituţia nu poate însă să-i ajute decât pentru cazuri punctuale, de obicei prin amendarea băncii şi eliminarea din contract a unei clauze abuzive. De câţiva ani, comunitatea bancară a promis crearea Ombudsman-ului bancar – instituţie care să soluţioneze conflictele apărute între bănci şi clienţii acestora. Oamenii ar fi astfel mai bine apăraţi prin intermediul unui avocat al poporului, care ar avea atribuţii mai mari decât ANPC.

Ce fel de conflicte rezolvă mediatorii bancari:

• calcularea greşită sau impunerea de dobânzi şi comisioane abuzive

• erori în procesarea tranzacţiilor cu cecuri şi carduri

• neacceptarea restructurării creditului în cazul incapacităţii de plată

• introducerea de clauze abuzive

• înscrierea neanunţată sau eronată la Biroul de credit

• modificarea graficului de rambursare a creditului fără acordul clientului

Comentariu postat de Un client la 29.01.2010 09:31

Desi exista ANPC si alte solutii, nu as dori nimanui sa suporte calvarul unui proces pentru 2000 lei sau chiar mai mult la care sa se adauge timpul pierdut, blocajul afacerii, birocratia si trufia instantei, publicitatea negativa, ruperea relatiei banca – client in defavoarea amandurora.  Ca sa nu mai spun cat umbli pe drumuri si cat esti de umilit pe la ghisee si usile inchise! Se poarta cu noi ca si cu sclavii pe plantatie! Aceasta comportare agresiva si abuziva a bancilor s-a intors impotriva lor si nu-si dau seama nici in ceasul al 12-lea ca o banca lucreaza si are profit daca are mai multi clienti – debitori! Uitati-va la ce au ajuns, acum se milogesc ei prin telefon la cei care au sau au avut conturi pe la ei sa ia vreun credit ca sa functioneze sistemul!

Chiar daca ANPC sau acel Ombudsman ar amenda banca sau i-ar impune niste masuri, deocamdata mi-e mi s-a produs un prejudiciu nereparat si inca intr-un moment de criza.  M-am imprumutat la altii sa le dau lor cu varf si indesat ca sa lichidez imprumutul! Adio banca …

Mediatorul bancar nu poate functiona in subordinea si platit de banca. Asta fac si functionarii lor si ne-am bocat in discutii. ESENTA MEDIATORULUI DECURGE DIN NEUTRALITATEA LUI, INDEPENDENTA, IMPARTIALITATEA SA! Altfel cum sa ai incredere tot in unul de-al lor? O rezolvi la ghiseu cu functionarul de credite sau cu reclamatia la ANPC. Este clar ca bancile vor sa arbitreze incorect meciul dintre ele si noi clientii, cu arbitrul lor! Halal neutralitate si impartialitate!

Cand vor intelege mersul istoriei vor apela ele insele la mediator pentru ca acestea sunt si ele de fapt clientii mediatorului, care se afla intre banci si debitorii lor! Sper ca medierea adevarata se va impune, reclamatiile administrative nu impaca nici o parte complet, pe mine nu ma incalzeste amenda si chiar ridicarea licentei bancii, ma intereseaza sa nu ma mai fure cu clauze si greseli care sunt abuzive intotdeauna in defavoarea noastra.

Reclame

Medierea este obligatorie in alte tari, la noi bancile nu recunosc mediatorii independenti


de Mihai Boicu | Financiarul, 28 Ianuarie 2010

In Anglia, Ombudsmanul este in subordinea Parlamentului

In Romania, cazurile solutionate de mediatorii bancari pot fi numarate pe degete, in timp ce in alte tari cele mai multe dintre conflictele cu clientii se sting inainte de a ajunge in instanta. In Marea Britanie opiniile mediatorilor sunt obligatorii, in timp ce in Germania, litigiile care au ca obiect sume mai mici de 750 de euro se pot solutiona doar pe cale amiabila. Recent  infiintata Uniune a Mediatorilor Bancari din Romania a fost solicitata sa medieze 10 cazuri de la aparitia sa, in decembrie 2009.

Aparitia Uniunii Mediatorilor Bancari a dus la un conflict mai mult sau mai putin mascat cu Asociatia Romana a Bancilor, deoarece bancherii doresc un serviciu de mediere a conflictelor cu clientii pe care sa-l controleze. Tara noastra este printre ultimele care au adoptat o lege a medierii, Legea 192/2006, careia anul trecut i-au fost aduse cateva modificari ce pun aceasta profesie intr-o noua lumina.

In urma infiintarii UMB, ABR a anuntat ca isi va continua demersurile pentru crearea unui organism care sa se ocupe de problemele cu clientii. Pe de alta parte, UMB sustine ca persoanele cu aceasta ocupatie nu se vor putea numi mediatori, deoarece nu sunt impartiale, asa cum prevede Legea 192/2006.

In alte tari, medierea functioneaza de mult timp, iar cele mai multe dintre litigii se sting inainte de a ajunge la instantele de judecata. Din acest motiv, miza rezolvarii acestei probleme este foarte importanta pentru sistemul bancar din Romania. Bancile au plusat la initiativa lor de a pune la punct medierea conflictelor cu constituirea unui fond din care sa fie platiti mediatorii, astfel incat acest serviciu sa fie gratuit pentru nemultumiti. In pofida aparentei sale atractivitati, corectitudinea unei medieri in asemenea conditii poate fi afectata de lipsa de credibilitate.

Medierea este mai putin complicata decat un proces

In SUA exista un adevarat cult al medierii, dezvoltat de mai bine de 100 de ani. Din acest motiv, la proces se ajunge abia in ultima instanta, cand litigiile cu bancile nu pot fi rezolvate in urma discutiilor dintre parti. In statele europene cu o experienta mai mare in domeniu, pe langa medierea realizata de avocati, juristi si alte persoane abilitate, exista si institutia Ombudsmanului, care are rolul de a solutiona reclamatiile facute de clienti. La noi se resimte lipsa unei asemenea institutii, deoarece Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) nu poate da curs decat plangerilor facute de clientii persoane fizice. Firmelor nu le ramane altceva de facut decat sa se adreseze instantelor de judecata pentru a-si rezolva problemele.

In Franta, mediatorii sunt persoane care practica aceasta profesie in afara meseriei de baza, pentru a avea un venit suplimentar.

Reclamatiile sunt solutionate de Ombudsman, care in vara anului trecut daduse dreptate la 65% din cele 15.000 de companii nemultumite de institutiile bancare. Suma platita de banci in urma reclamatiilor se ridica atunci la 1,39 miliarde de euro.

In Marea Britanie, mediatorii castiga suficient de bine pentru a practica doar aceasta profesie, la fel cum se intampla si in Irlanda. Acestia sunt ajutati de faptul ca legislatia prevede ca la judecatori ajung doar dosarele care nu se pot solutiona pe calea medierii, ceea ce reduce foarte mult numarul proceselor. Ombudsmanul englez este controlat de Parlament, pentru a-i asigura neutralitatea.

In Germania, institutia Ombudsman­ului este mai complicata, deoarece sunt mai multi, in functie de serviciile oferite de institutiile bancare. In ceea ce priveste medierea, in anul 2000 a intrat in vigoare o lege potrivit careia toate conflictele intre vecini, precum si cele care au ca obiect sume mai mici de 750 de euro, trebuie solutionate pe cale amiabila.

Romania a fost intrecuta de catre vecini la legiferarea medierii

Rolul mediatorilor difera de la tara la tara si in functie de importanta opiniei pe care o au in cauzele pe care trebuie sa le solutioneze. In Austria, Italia, Germania, Grecia sau Polonia, opinia mediatorului are statutul de recomandare pentru institutiile de credit. In alte tari insa, cum sunt Marea Britanie, Spania sau Republica Ceha, solutiile date de mediatorii bancari sunt obligatorii. In Norvegia, judecatorii pot fi si mediatori, ceea ce nu este posibil in alte tari.

In Romania una dintre conditiile impuse de lege este impartialitatea, pe care Uniunea Mediatorilor Bancari o contesta in cazul proiectului Asociatiei Romane a Bancilor. De altfel, in urma reactiei avute de ARB la anuntarea infiintarii sale, UMB a renuntat la proiectul colaborarii cu Institutul Bancar Roman pentru organizarea unor cursuri pentru mediatori.

„Conducerea Uniunii Mediatorilor Bancari nu a fost surprinsa de aceasta reactie, pe care o considera normala din punctul de vedere al bancilor, frustrate ca nu au infiintat mediatorul bancar in subordinea lor”, spune Tudor Tatu, presedintele UMB. Acesta arata ca poate exista o institutie cu atributii jurisdictionale in domeniul bancar, de genul Ombudsman­ului, doar ca aceasta nu trebuie sa functioneze in subordinea bancherilor.

„Cei mai multi clienti ai bancilor care s-au adresat pana acum mediatorilor sunt nemultumiti de cresterea nejustificata a dobanzilor sau a comisioanelor, lipsa de intelegere pentru restructurarea sau reesalonarea creditului, introducerea unor clauze abuzive prin care isi rezerva dreptul de a modifica dobanzile dupa propriul interes, fara acordul prealabil al debitorilor”, a afirmat presedintele UMB.

Aberantul Comunicat al presedintelui Consiliului de mediere din 27.01.2010


Comunicatul presedintelui Consiliului de mediere din 27.01.2010

Prin atributiile fixate prin art. 20 din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, Consiliul de Mediere se inscrie in categoria entitatile prevazute de Legea 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.

In data de 2 februarie 2009, conform art.22 din Legea 677/2001, Consiliul de mediere a transmis notificarea către ANSPDCP prin care a solicitat luarea in evidenta ca operator de date cu caracter personal.

Ca urmare a acestui demers, in data de 20 februarie 2009, ANSPDCP a anuntat oficial ca a înscris Consiliul de mediere sub numarul 10723 in registrul de evidenta a prelucrării de date cu caracter personal, iar reprezentantul legal al Consiliului de mediere, Anca Elisabeta Ciuca în calitate de presedinte, si-a asumat raspunderea respectarii prevederilor legale sub aspectul protejarii datelor cu caracter personal si construirea mecanismelor interne de protejare a acestor date.

Urmare a celor prezentate mai sus, in acest moment doar presedintele, prin notificarea trimisa si inregistrata de ANSPDCP, si angajatii in Secretariatul Tehnic, prin fisa postului si angajamentele asumate, pot opera cu datele personale, cu respectarea Legii 677/2001.

Inca din data de 7 noiembrie 2009 (prima sedinta oficiala) s-a facut informarea membrilor Consiliului de mediere cu privire la obligatiile legale de protejare a datelor cu caracter personal, iar in contractul de mandat semnat de acestia la data respectiva este stipulata si responsabilitatea privind acest aspect, conditionat de adoptarea Codului deontologic al membrilor Consiliului de mediere si a unei hotarari privind procedurile de acces la date cu caracter personal.

Din pacate adoptarea Codului a fost amanata in sedintele din noiembrie si decembrie 2009.

In plus, consider deosebit de grav faptul ca in ultimele zile au aparut semnale din care rezulta ca unii membrii ai Consiliului, care sunt si membrii in Comisia Permanenta si analizeaza actele depuse la Consiliu, incalca deja prevederilor codului deontologic aflat in proces de elaborare, dar inca neadoptat, precum si ca au o intelegere deficitara a caracterului public al sedintelor Consiliului de mediere, in raport cu obligatia de a proteja datele cu caracter personal.

In consecinta, in calitate de Presedinte, anunt public anularea convocarii Comisiei Permanente in 28 ianuarie 2010 pana la remedierea situatiei, respectiv dupa adoptarea codului deontologic si a unei hotarari a Consiliului de mediere privind regulile interne de protejare a datelor cu caracter personal.

Anca Elisabeta Ciuca

Presedinte al Consiliului de mediere

Completare <newsletter@cmediere.ro> 28.01.2010 3:33:04 PM

In continuarea comunicatului transmis in 27 ianuarie 2010 referitor la protejarea datelor cu caracter personal doresc sa mai fac unele precizari:

Consiliul de mediere este un organism AUTONOM de interes public, conform Legii 192/2006, cu functie de autoritate competenta in domeniul medierii, conform Legii 200/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, si isi desfasoara activitatea respectand in totalitate cadrul legal din Romania.

Mai mult, prin natura activitatii sale, Consiliul de mediere lucreaza cu date cu caracter personal pe care are obligatia legala sa le protejeze, conform Legii 677/2001 si a tuturor legilor conexe acesteia.

Efortul permanent in calitate de presedinte a fost depus pentru a crea conditiile de lucru si de arhivare a acestor informatii/ date referitoare la persoane, astfel incat sa fie respectat cadrul legal.

In consecinta, pana la adoptarea codului de conduita (etic si deontologic), prevazut de Legea 677/2001, al membrilor Consiliului si elaborarea si adoptarea instructiunilor de acces la informatii ce contin date cu caracter personal, in calitate de presedinte NU voi aproba accesul la procese verbale, dosare de autorizare, dosare de candidatura, etc. al niciunei persoane, chiar daca are calitatea de membru in Consiliul de mediere.

In acest fel respect legea si protejez persoanele care si-au pus increderea in Consiliul de mediere trimitandu-ne documente sau copii ale unor documente incadrate de lege ca avand date cu caracter personal si sa nu le expun unor atacuri publice, inclusiv prin depuneri de plangeri penale impotriva acestora.

Anca Elisabeta Ciuca

Comentariu 27.01.2010

Iata de ce: urmasii din CM ai securistilor agita sperietoarea cu protectia datelor de interes personal: pentru a bloca accesul la sedinte a mediatorilor si a nu se mai uita altcineva pe actele facute sau nefacute in ultimii 2 ani, cum au cerut unii mediatori, in frunte cu dl. Mugur Mitroi, prin anunturile pe care mai multe site-uri si bloguri le-au publicat in ultima saptamana.

In loc sa o preocupe atributiile de baza ale membrilor CM si mediere, dna Ciuca si-a asumat responsabilitatea de securist a CM, uitand ca multi cunoastem ce spune aceasta lege, o aplicam de multi ani si chiar am fost sau suntem responsabili cu protectia datelor personale pe la diverse institutii, fara sa fim securisti fata de proprii colegi sau subalterni.

Deasemenea, uita ca destule date personale ale mediatorilor sunt pe site-ul CM si nu credem ca dna Ciuca a descoperit oul, ci ca si-a mai gasit un pretext pentru inmormantarea dialogului, parteneriatului, transparentei decizionale, participarii mediatorilor la luarea hotararilor.

Din anunturile dlui Mitroi nu reiese ca se doreste incalcarea prevederilor legale in sensul aratat de presedintele tot mai incurcat in interpretarea abuziva a legilor, ci oprirea incalcarii multor altor prevederi legale catre prea-cinstita doamna in criza de panica.

Asofronie Constantin

FARA GRAI

28.01.2010, Mugur Mitroi

Cu uimirea unui naiv in plina maturizare am fost supus la o incercare ce m-a lasat fara grai.

In calitate de membru al CdM am fost pus sa fac cerere atunci cand am dorit sa vad procesele verbale ale CdM, ca si cum calitatea mea nu-mi acorda dreptul de a-mi desfasura activitatea.

Altfel spus seful institutiei obstructioneaza activitatea celor care functioneaza in cadrul acestei institutii.

Cum doriti sa mearga implementarea medierii cand chiar presedintele se opune cu vehementa la a permite membrilor CdM sa participe la organizarea profesiei?

Dovada vehementei este demonstrata chiar de comunicatul presedintelui care nu intelege ca legea nr. 677/2001 se refera la raporturile institutiei cu tertii si nu cu propriii membri si refuza accesul membrilor la actele CdM.

Actiunea afisata si atitudinea presedintelui este echivalentul abuzului in serviciu contra intereselor publice, pentru ca prin ingradirea accesului la documentele CdM impiedica activitatea membrilor CdM si consecinta directa –  prejudiciaza mediatorii autorizati cat si pe cei ce doresc autorizarea.

Pentru ca m-am conformat dispozitilor, am redactat aceasta cerere si mi s-a comunicat ca o sa primesc raspuns in 30 de zile.

Sunt in masura sa va comunic si numarul de inregistrare al cererii, nr. 107/28.01.2010.

Concluziile le trageti dumneavoastra, consecintele tot dumneavoastra iar eu mi-am facut datoria de onoare in a prezenta o situatie de fapt din actualul CdM.

Credite, intarzieri de plata, leasing


Bancherii se plang de judecatori

25.01.2010   Evenimentul Zilei

In unele cazuri sunt debitori care merg cu garantia in mana la banca pentru a o preda, dar de aici mai departe bancherii se lovesc de incompetenta judecatorilor, potrivit revistei „Capital”. Sursa citata spune ca mii de romani sunt obligati sa plateasca penalizari de-a dreptul ridicole din cauza unor autoritati care nu stiu sa-si faca treaba.

„Am ajuns in situatia de-a dreptul penibila in care clienti de-ai nostri vin si ne predau garantia, insa noi nu o putem executa din cauza deciziilor judecatoresti de multe ori aberante si nefondate”, spune seful corpului executorilor bancari al Raiffeisen Bank, citat de „Capital”. Alti specialisti juridici din domeniul bancar sustin ca intervalul mediu pentru emiterea termenului de incuviintare este de aproximativ doua luni.

„Au existat cazuri in care termenul stabilit de catre instanta a fost de patru luni”, spun oficialii UniCredit. La acestea se mai adauga alte doua luni „necesare” redactarii si comunicarii incheierii de incuviintare.

Creditorii nu ajută cu nimic debitorii

Deşi bancherii se plâng că unii clienţi ar putea fi obligaţi să mai aducă bani de acasă pentru a-şi achita restanţele sau că, în unele cazuri, suferă penalizări de până la 0,5% pe zi, instituţiile financiare nu fac nicio mişcare pentru a opri acest proces de penalizare pe durata procedurii de executare.

Mai mult, aceştia se tem că, din cauza termenelor atât de lungi ale procedurilor, valoarea obiectului executat ar putea scădea, fapt care-l va afecta tot pe client.Potrivit bancherilor, problemele au început anul trecut, atunci când Curtea Constituţională a luat o decizie care avea ca scop protejarea clienţilor de eventualele abuzuri ale instituţiilor creditoare.

„De fapt, această decizie nu face decât să împovăreze debitorul în contextul în care pe toată perioada necesară obţinerii deciziilor judecătoreşti el plăteşte dobânzi penalizatoare, iar judecătorii dau dovadă de incompetenţă în aceste cazuri”, mai spun reprezentanţii Raiffeisen Bank.

susu: Dar de incompetenta consilierilor juridici din banci NU spuneti NIMIC???Daca au salarii mari NU inseamna ca si stiu carte!!! Astia sunt PROFESIONISTI iar restul sunt PROSTI!!! Daca partile sunt de acord sa vanda o garantie o vand si gata nu mai au nevoie de instanta!!!Se ridica interdictia de instrainare si gata!!!Ce NU ati inteles?? Despre cei de la UniCredit pot spune ca in multe cazuri nu au intocmite contractele de garantie mobiliara si nu sunt inscrise la AEGRM… (Mon 25 Jan 2010 08:15)

Intarzierile la plata de peste 90 de zile au ajuns la 75% din totalul sumelor restante

de Arabela Boboc | 12 Ianuarie 2010 | Financiarul, sursa Mediafax

Restantele persoanelor fizice la credite cu intarzieri la plata de peste 90 de zile au depasit, dupa primele 11 luni ale anului trecut, nivelul de doua miliarde de lei, ponderea acestora fiind de peste 75% din totalul sumelor restante, reiese din datele Biroului de Credit, publicate de BNR. Intarzierile la plata de peste 90 de zile de la sfarsitul lunii noiembrie erau de trei ori peste valoarea de la inceputul anului trecut si cu 3,2% mai mari fata de octombrie.

Restantele mai mari de 30 de zile inregistrate de persoanele fizice care au angajat credite insumau 2,69 miliarde de lei, in urcare cu 6% fata de octombrie si de 2,75 ori peste suma din decembrie 2008. Din totalul creditelor acordate persoanelor fizice, ponderea intarzierilor la plata a fost de aproape 2,7%.

Numarul restantierilor a crescut in primele 11 luni cu aproape 46%, la 655.907 de persoane, in timp ce numarul de restante a crescut cu 55,7% fata de sfarsitul anului 2008, la 979.991.

Aproape doua treimi din restante, respectiv 63% din totalul sumelor cu intarzieri peste 30 de zile, sunt la creditele in lei.

La Biroul de Credit furnizeaza date 30 de banci si, incepand cu luna ianuarie a anului trecut, 12 institutii financiar-nebancare.

26.01.2010 Infolegal.ro, Financiarul

Legea leasing-ului, promovata de parlamentari cu interese directe în aceasta afacere, este croita astfel încât cel care apeleaza la aceasta modalitate de a achizitiona un autoturism poate ajunge în faliment sau la închisoarea datornicilor.

Potrivit art. 15 din capitolul IV din aceasta lege, „Raspunderea partilor”, „în cazul în care utilizatorul nu executa obligatia de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat SA RESTITUIE BUNUL, SA PLATEASCA RATELE SCADENTE, cu daune interese, daca în contract nu se prevede altfel”. Si în contract nu se prevede niciodata altfel.

Cum se comporta firmele de leasing cu clientii de masini mai ieftine (Logan, Chevrolet)  ne-a spus avocatul unei firme de asigurari, Constantin Lupascu. Potrivit acestuia, anul trecut a avut circa 12 cazuri în care autoturisme Chevrolet Aveo achizitionate în leasing s-au rasturnat, au suferit dauna totala, firma de asigurari a despagubit firma de leasing, iar cei care le cumparasera au platit mai departe ratele.

„Utilizatorul primeste ceva doar daca redeventele (ratele) care mai sunt de platit pâna la finalul contractului sunt mai putin ca valoare decât valoarea despagubirii. Altfel, poti sa aduci bani de acasa, daca valoarea despagubirii este mai mica decât ratele care mai sunt de platit”, a spus avocatul.

Spre exemplu, într-un contract al uneia dintre cele mai importante firme de leasing din tara se specifica faptul ca în caz de dauna totala sau de furt, utilizatorul nu primeste nimic, indiferent câte rate mai are de achitat.

Aceeasi situatie este valabila si daca masina în leasing este furata. Asigurarea CASCO este achitata de utilizator, dar despagubita este firma de leasing, în calitate de proprietar al autoturismului, si daca acesta este furat sau distrus la începutul derularii contractului, utilizatorul este obligat sa plateasca în continuare pâna la acoperirea diferentei de valoare.

Topul reclamaţiilor făcute de români împotriva băncilor în 2009


PROBLEME De la clauzele abuzive din contract la refuzul de restructurare a unui împrumut

de Simona SIMIONESCU | Gandul – Financiar, 25 IANUARIE 2010

Relaţia românilor cu bancherii s-a dovedit a fi una tensionată şi în 2009: 3.000 de persoane au apelat la Protecţia Consumatorilor, iar 650 de cazuri sunt deja pe rolul instanţelor, numai în Bucureşti

Anul trecut, aproximativ 3.000 de români au reclamat băncile la Protecţia Consumatorilor, nemulţumiţi de comportamentul instituţiilor ori de serviciile oferite. De pe lunga listă a problemelor puse pe tapet, majorarea dobânzii la creditele contractate i-a supărat pe cei mai mulţi reclamanţi, potrivit datelor comunicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) la solicitarea Gândul. Au fost însă şi cazuri în care oamenii s-au simţit lezaţi în drepturile lor atunci când banca nu a vrut să le reeşaloneze creditul pe timp de criză ori pur şi simplu a refuzat să le acorde un împumut, fără a motiva decizia. Alţii s-au plâns de calitatea operaţiunilor cu cardul, după ce s-au trezit fără numerar în faţa bancomatului, cu banii blocaţi în cont ori cu tranzacţiile debitate de mai multe ori.

Bancherii, amendaţi cu 100.000 de euro în Bucureşti

Toate aceste probleme i-au costat însă destul de mult pe bancheri. În cursul anului 2009, numai la nivelul Capitalei, ANPC a amendat băncile cu 441.000 lei (aproximativ 105.000 euro), iar 650 de reclamaţii şi contracte de credit au ajuns pe rolul instanţelor.

N.n.: din surse ANPC, bancile nu prea au achitat aceste amenzi.

Nici cu un an înainte, relaţia românilor cu băncile nu a fost prea liniştită. La nivel naţional, instituţiile bancare au primit amenzi de peste 880.000 lei (aproape 240.000 euro), potrivit datelor Autorităţii.

Modificarea contractului, notificată cu 30 de zile înainte

Totuşi, în 2009, reclamaţiile românilor împotriva instituţiilor de credit s-au micşorat cu o mie faţă de 2008, după ce băncilor li s-a interzis de către ANPC să introducă sau să majoreze comisioanele pe durata derulării contractului, după bunul lor plac.

Potrivit reglementării respective, băncile sunt obligate să-şi anunţe clientul cu 30 de zile înainte de a intra în vigoare orice modificare a condiţiilor contractuale după semnarea documentului. În cazul în care persoana nu este de acord, poate cere rezilierea actului, inclusiv prin refinanţarea împrumutului, fără a mai plăti comisionul de rambursare anticipată. Toate aceste prevederi s-au aplicat numai la noile contracte, vechile înţelegeri dintre bancă şi client rămânând valabile aşa cum au fost semnate.

INFO PLUS

De ce reclamă românii băncile

• refuzul băncii de a diminua dobânda la creditele acordate în euro şi franci elveţieni

• clauze abuzive în contractele de credit

• refuzul băncii de a reeşalona creditele

• nu se primeşte răspuns la reclamaţiile depuse la sediile băncilor

• deficienţe în operaţiunile făcute prin intermediul cardurilor

Sursa: ANPC simona.simionescu@gandul.info

25.01.2010   Evenimentul Zilei

In unele cazuri sunt debitori care merg cu garantia in mana la banca pentru a o preda, dar de aici mai departe bancherii se lovesc de incompetenta judecatorilor, potrivit revistei „Capital”. Sursa citata spune ca mii de romani sunt obligati sa plateasca penalizari de-a dreptul ridicole din cauza unor autoritati care nu stiu sa-si faca treaba.

„Am ajuns in situatia de-a dreptul penibila in care clienti de-ai nostri vin si ne predau garantia, insa noi nu o putem executa din cauza deciziilor judecatoresti de multe ori aberante si nefondate”, spune seful corpului executorilor bancari al Raiffeisen Bank, citat de „Capital”. Alti specialisti juridici din domeniul bancar sustin ca intervalul mediu pentru emiterea termenului de incuviintare este de aproximativ doua luni.

„Au existat cazuri in care termenul stabilit de catre instanta a fost de patru luni”, spun oficialii UniCredit. La acestea se mai adauga alte doua luni „necesare” redactarii si comunicarii incheierii de incuviintare.

Creditorii nu ajută cu nimic debitorii

Deşi bancherii se plâng că unii clienţi ar putea fi obligaţi să mai aducă bani de acasă pentru a-şi achita restanţele sau că, în unele cazuri, suferă penalizări de până la 0,5% pe zi, instituţiile financiare nu fac nicio mişcare pentru a opri acest proces de penalizare pe durata procedurii de executare.

Mai mult, aceştia se tem că, din cauza termenelor atât de lungi ale procedurilor, valoarea obiectului executat ar putea scădea, fapt care-l va afecta tot pe client.Potrivit bancherilor, problemele au început anul trecut, atunci când Curtea Constituţională a luat o decizie care avea ca scop protejarea clienţilor de eventualele abuzuri ale instituţiilor creditoare.

„De fapt, această decizie nu face decât să împovăreze debitorul în contextul în care pe toată perioada necesară obţinerii deciziilor judecătoreşti el plăteşte dobânzi penalizatoare, iar judecătorii dau dovadă de incompetenţă în aceste cazuri”, mai spun reprezentanţii Raiffeisen Bank.

susu: Dar de incompetenta consilierilor juridici din banci NU spuneti NIMIC???Daca au salarii mari NU inseamna ca si stiu carte!!! Astia sunt PROFESIONISTI iar restul sunt PROSTI!!! Daca partile sunt de acord sa vanda o garantie o vand si gata nu mai au nevoie de instanta!!!Se ridica interdictia de instrainare si gata!!!Ce NU ati inteles?? Despre cei de la UniCredit pot spune ca in multe cazuri nu au intocmite contractele de garantie mobiliara si nu sunt inscrise la AEGRM… (Mon 25 Jan 2010 08:15)

Intarzierile la plata de peste 90 de zile au ajuns la 75% din totalul sumelor restante

de Arabela Boboc | 12 Ianuarie 2010 | Financiarul, sursa Mediafax

Restantele persoanelor fizice la credite cu intarzieri la plata de peste 90 de zile au depasit, dupa primele 11 luni ale anului trecut, nivelul de doua miliarde de lei, ponderea acestora fiind de peste 75% din totalul sumelor restante, reiese din datele Biroului de Credit, publicate de BNR. Intarzierile la plata de peste 90 de zile de la sfarsitul lunii noiembrie erau de trei ori peste valoarea de la inceputul anului trecut si cu 3,2% mai mari fata de octombrie.

Restantele mai mari de 30 de zile inregistrate de persoanele fizice care au angajat credite insumau 2,69 miliarde de lei, in urcare cu 6% fata de octombrie si de 2,75 ori peste suma din decembrie 2008. Din totalul creditelor acordate persoanelor fizice, ponderea intarzierilor la plata a fost de aproape 2,7%.

Numarul restantierilor a crescut in primele 11 luni cu aproape 46%, la 655.907 de persoane, in timp ce numarul de restante a crescut cu 55,7% fata de sfarsitul anului 2008, la 979.991.

Aproape doua treimi din restante, respectiv 63% din totalul sumelor cu intarzieri peste 30 de zile, sunt la creditele in lei.

La Biroul de Credit furnizeaza date 30 de banci si, incepand cu luna ianuarie a anului trecut, 12 institutii financiar-nebancare.

Restantierii la credite nu vor mai putea fi executati silit decat prin sentinta judecatoreasca


de Mihai Boicu | 19 Ianuarie 2010 |

Disputele dintre banci si clienti aparute cu ocazia inregistrarii restantelor nu vor mai fi rezolvate, pe viitor, tot de banci, ci in instante sau prin mediere. Un prim pas a fost facut prin aparitia Uniunii Mediatorilor Bancari, care pare sa ii fi iritat pe bancheri.

„Asociatia Romana a Bancilor (ARB) aduce la cu­nos­tinta clientilor institutiilor de credite, persoane fizice si juri­di­ce si canalelor media, pentru corecta si completa lor in­for­ma­re, ca Uniunea Me­dia­torilor Ban­cari din Romania – entitate recent infiintata – nu reprezinta materializarea pro­iec­tului pe care si l-au propus ARB si comu­ni­tatea bancara”, arata ARB  intr-un comunicat de presa. Re­prezentantii Asociatiei spun ca vor continua de­mer­su­rile pen­tru a infiinta o en­ti­tate care sa fie recunoscuta de catre ban­cheri.

Dar cel mai mare semn de intrebare legat de de­mer­su­rile ARB este gradul de in­de­pen­denta al unui asemenea organism. Tudor Tatu, presedintele Uniunii Me­dia­torilor Bancari, atrage atentia ca „mediatorii” institutiilor de credit nu pot avea calitatea de me­diatori bancari, deoarece nu sunt im­par­tiali. „In Legea 370/2009, practicarea medierii de catre alte persoane constituie infractiune. Asa cum s-a intamplat cu lichi­da­to­rii si cu executorii bancilor, asa se va intampla si cu mediatorii”, a precizat pentru „Financiarul” seful UMB.

Tudor Tatu este convins ca piata va determina bancile sa-i recunoasca pe mediatori. Un aspect important in acest sens sunt prevederile noului Cod de procedura civila, in care se spe­ci­fica faptul ca bancile nu vor mai avea dreptul sa lucreze cu exe­­cu­tori si lichidatori proprii, ci vor trebui sa apeleze la Jus­ti­tie pen­tru a-si rezolva pro­ble­me­le cu clientii. Deocamdata, ban­che­rii au scapat de aceasta pro­ble­ma datorita intarzierii cu care va in­tra in vigoare noul Cod de pro­ce­dura civila. Totusi, asta nu inseamna ca restantierii nu pot apela la Justitie pentru a rezolva disputa cu ban­ca, sau macar sa incerce tergiversarea pro­ce­sului de executare silita

Etapele unei executari silite

1/26/10 Infolegal, Money

Somajul în continua crestere, dar si blocajul din economie si de pe segmentul creditarii reprezinta motorul cresterii executarilor silite din industria bancara. Surse din sectorul bancar sustin ca aceste proceduri au un potential de aproximativ cinci miliarde de euro, suma care reprezinta doar creditele clasificate în categoria pierderi.

Potrivit Codului de procedura civila, licitatiile organizate de banci trebuie anuntate primariilor si judecatoriilor. Etapele unei executari silite, în cazul bancilor, sunt urmatoarele: se întocmeste un proces verbal, pe baza caruia se emite somatia de plata. Aceasta are termen de 15 zile. Executorul bancar noteaza somatia respectiva în cartea funciara a imobilului si solicita raport de evaluare a bunului. Rezultatul raportului este comunicat atât bancii, cât si debitorului. Apoi, se fixeaza termen de scoatere la vânzare prin licitatie publica.

La primul termen al licitatiei, pretul nu merge pe cel înscris în raportul de evaluare. La al doilea, poate sa scada cu 25% din valoarea de pornire a licitatiei si locuinta se poate adjudeca, daca la licitatie au fost prezente doua sau mai multe persoane. Imobilul este adjudecat de cel care ofera pretul cel mai mare. Executorii bancari spun ca pretul de vânzare nu are legatura cu acoperirea creditului. Daca imobilul se va vinde la un pret mai mic decât valoarea creantei, debitorul va fi astfel, urmarit în continuare de banca.

GALCEAVA IN MEDIERE: ARB SI UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI NU SE PUN DE ACORD


Alexandra Popa, Conso.ro, 26 Ianuarie 2010

Dupa mai bine de 3 ani de la reglemetarea medierii in Romania, aceasta face cunostinta cu sectorul bancar. Asociatia Romana a Bancilor (ARB), care si-a asumat de tot atatia ani infiintarea unui organism specializat, a fost devansata si este contestata de un mediator care a pus bazele unei uniuni independente la sfarsitul anului trecut.

La finalul lui 2009, un comunicat de presa anunta infiintarea Uniunii Mediatorilor Bancari, cu scopul de a promova si dezvolta medierea ca solutie alternativa de solutionare a conflictelor, in mod special, dintre banca si client.

In prezent, Uniunea se afla in proces de recrutare de noi membri si are in plan deschiderea de sucursale in Braila, Galati, Cluj si Oradea, pe langa sediul central din Bucuresti.

“Uniunea Mediatorilor Bancari a aparut ca o necesitate pe piata medierii in domeniul financiar-bancar romaneasc, dupa ce ani de zile s-a incercat crearea unei institutii care sa solutioneze conflictele aparute intre banci si clientii acestora”, a precizat pentru Conso.ro, presedintele Uniunii, Tudor Tatu.

De ce nu sunt de acord bancherii?

La o luna dupa aparitia Uniunii, ARB a emis un comunicat pentru a-si declara in mod oficial ca nu sustine aceasta actiune, cu toate ca in ultimii ani a promis realizarea unei institutii similare, care sa ajute la solutionarea problemelor aparute intre clienti si institutii financiare.

“Uniunea Mediatorilor Bancari din Romania – entitate recent infiintata – nu reprezinta materializarea proiectului pe care si l-au propus ARB si comunitatea bancara”, au precizat reprezentantii ARB.

Conform unor surse din cadrul Asociatiei, principala cauza pentru care Uniunea Mediatorilor nu este asimilata proiectului originar este lipsa de experienta a membrilor sai in domeniul financiar, chiar in conditiile in care detin calitatea de mediatori.

“Mediatorii cu care dorim sa colaboram nu vor lucra in banca, dar vor avea vaste cunostinte in domeniul bancar”, au precizat reprezentantii ARB.

Astfel, se doreste ca institutia de mediere formata de ARB sa includa fosti angajati din banci care sa poata intelege si solutiona inclusiv dispute care au la baza produse si servicii specifice domeniului bancar de o complexitate mai mare.

“ARB continua procedurile pentru infiintarea unei entitati cu sarcini de mediere in domeniul bancar care sa fie acceptata si recunoscuta de comunitatea bancara, al carei nivel de profesionalism si cunoastere a activitatii bancare sa reprezinte garantia unei analize competente si pertinente a cauzelor supuse medierii, asigurand pe cale de consecinta o decizie corecta care sa vina in intampinarea asteptarilor celor ce apeleaza la serviciile acestei entitati”, se mai precizeaza in comunicat.

Proiectul ARB este contestat

In schimb, reprezentantii UMB contesta demersul initiat de Asociatia Romana a Bancilor inca din stadiul conceptual, deoarece nu ar respecta conditiile impuse de lege precum principiile impartialitatii, neutralitatii si independentei dintre parti.

“Un mediator nu face cercetari, nu emite hotarari, ci ajuta partile sa ajunga la o solutie convenabila pentru ele, dincolo de formalismul si birocratia institutiilor judiciare si jurisdictionale”, spune Tudor Tatu.

In plus, el atrage atentia ca legea prevede ca persoanele aflate in orice fel de raporturi cu bancile – serviciu, colaboratori, asociatie patronata de banci – nu se vor putea numi mediatori, pentru ca nu ar respecta legislatia si practica internationala si nationala in domeniul medierii.

Pe de alta parte, avand in vedere ca persoanele pe care ARB doreste sa le formeze sunt fosti angajati bancari exista riscul ca acestea sa se plaseze in cadrul procesului de mediere, voluntar sau involuntar, de partea bancii si nu sa mentina o pozitie de corectitudine si neutralitate.

In schimb, daca se va dori un Ombudsman bancar care sa primeasca reclamatii de la clienti, sa le verifice temeinicia si sa dea verdicte, obligand banca sa ia o masura sau sa o amendeze, acesta nu va fi mediator, ci o institutie cu atributii jurisdictionale, care ar fi subordonata guvernului, nu bancilor care sunt parte a conflictului.

Indiferent de acordul partilor de a apela la mediatori in domeniul bancar, partilor le raman deschise caile catre o asemenea institutie cu rol de arbitru, catre ANPC, politie sau instante. Ramane de vazut care solutie le va conveni mai mult partilor dupa ce medierea bancara va reusi.

Ce face de fapt un mediator?

Activitatea de mediere a fost reglementata prin Legea nr. 192/2006 si prevede “o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.”

Conform reglementarilor in vigoare, calitatea de “mediator bancar” nici nu exista. Legea defineste numai conceptul  de mediator, obtinut in urma unor cursuri specializate si obtinerii autorizatiei de la Consiliul de Mediere.

Mediatorul nu va putea sa emita decizii sau hotarari, ci doar sa ajute partile sa ajunga la un compromis. Solutia finala este cea asumata de comun acord de partile implicate si poate chiar sa difere fata de ce ar presupune o decizie bazata pe litera legii.

Medierea implica insa o economie importanta de timp comparativ cu apelarea la instanta si un onorariu mai mic. Tudor Tatu spune ca tariful variaza in functie de valoarea litigiului, astfel ca poate porni de la 100 lei si ajunge la 5-10% din suma dezbatuta.

Medierea trebuie sa fie acceptata de ambele parti

In prezent, orice client nemultumit de o institutie poate apela la un mediator autorizat, in situatia in care nu a reusit sa isi rezolve problema pe cont propriu, dar nici nu doreste sa apeleze la instanta.

Mediatorul anunta institutia respectiva despre intentia clientului si, in cazul in care aceasta accepta, incepe procesul de mediere.

Exista insa si posibilitatea ca banca sau societatea de asigurari sa nu accepte ideea de mediere sau mediatorul propus. Daca toate conditiile sunt insa acceptate, partile aflate in conflict si mediatorul incheie un contract tripartit.

Mediatorul nu poate impune partilor o solutie iar, in cazul in care conflictul prezinta aspecte dificile sau controversate de natura juridica ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul poate sa solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.

Procedura de mediere se inchide prin ajungerea la o intelegere intre parti sau din contra, prin esuarea medierii.  Daca s-a ajuns la o intelegere, atunci se va incheia un acord intre partile aflate in conflict, ce va avea caracterul si puterea unui contract, ce trebuie respectat, conform legii.