Consiliul de Mediere
Jurnalul Medierea
Medierea Onesti
Medierea online
UCMR
Uniunea Mediatorilor Bancari
Despre statutul profesiei de mediator, mediatorului, structurilor asociative ale mediatorilor
Mediator Asofronie Constantin
În ultima perioadă, în cadrul mai multor întruniri publice, şedinţe ale Consiliului de mediere sau comisiei consultative a asociaţiilor profesionale ale mediatorilor s-a vorbit despre „corpul profesional al mediatorilor”, fără ca acesta să fie definit în actul normativ de bază, respectiv Legea nr. 192/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator. De altfel, însăşi profesia de mediator apare în titlul legii şi al Capitolului al II-lea, dar nu are o definiţie sau explicaţie proprie, aşa cum nu este definit un statut al mediatorului, prin lege este stabilită „calitatea de mediator” pe care o poate dobândi o persoană în condiţiile prevăzute de art. 7. [1] Lipsa definiţiilor specifice ca şi a unor norme precise de exercitare a profesiei, de organizare unitară a mediatorilor în structuri asociative şi într-un corp profesional închegat, cu organe de conducere şi o funcţionare participativă, consultativă, democratică, a generat interpretări personale şi de grup contradictorii, iar încercarea Consiliului de mediere de a complini această lipsă a deraiat în anul 2011 în hotărâri contestabile care nu au contribuit la consolidarea corpului profesional al mediatorilor după 5 ani de la apariţia legii în România.
În această situaţie, pentru constituirea teoriei şi completarea legislaţiei trebuie să apelăm la cadrul legal şi doctrina altor profesii liberale, în rândul cărora este clară situarea profesiei de mediator. Deja o parte din discuţiile purtate până acum au conturat un consens relativ asupra definirii principalelor noţiuni cu care operăm în această profesie şi este cazul ca noul consiliu să consulte mediatorii şi să includă în proiectul de modificare a legii 192/2006 şi aceste reglementări absolut necesare, concomitent cu alte măsuri privind exercitarea profesiei, promovarea mai activă şi eficientă, introducerea obligativităţii medierii ca procedură preliminară apelării la organele judiciare şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale de către justiţiabili, în contextul mult aşteptatei reforme a justiţiei.
Astfel, putem defini corpul profesional al mediatorilor ca totalitatea mediatorilor autorizaţi şi care exercită profesia de mediator în condiţiile legii nr. 192/2006. Condiţiile de autorizare a mediatorilor şi de exercitare a profesiei sunt stabilite corespunzător în lege, fiind necesare mici completări din hotărârile consiliului şi actele normative ale altor profesii liberale. Aici ajungem să observăm acest „statut” al profesiei de mediator, de profesie liberală, trebuie inclus în lege, deşi este subînţeles, iar consiliul s-a asociat deja cu organele de conducere ale corpurilor profesionale ale altor profesii similare în Uniunea profesiilor liberale, structură asociativă federativă fără personalitate juridică şi administraţie comună permanentă. În acest context considerăm că nu mai este altceva de legiferat ca „statut al profesiei” drept act distinct, decât dacă se confundă cu alte statute.
De asemenea, pentru clarificare, nu considerăm că trebuie elaborat un „statut al mediatorului” adoptat de corpul profesional din următoarele motive: medierea fiind o activitate de interes public [2], principalele aspecte care definesc statutul mediatorului trebuie reglementate în lege, această regulă este aplicabilă oricărei alte profesii de acelaşi statut, liberal, de interes public, iniţiativa legislativă poate aparţine guvernului, unor deputaţi sau senatori şi consiliului de mediere, ca autoritate de reglementare în domeniu, iar atributul de adoptare revine guvernului prin ordonanţă de urgenţă sau parlamentului prin lege de modificare şi completarea legii medierii. Şi mediatorii pot face propuneri noului Consiliu de mediere, prin comisiile juridică şi consultativă, poate va fi mai receptiv decât cele anterioare.
Adevărat este că actualele prevederi ale Capitolului II privind profesia de mediator şi statutul mediatorului sunt insuficiente şi trebuie ridicate în rang unele prevederi din unele hotărâri ale CM.
Constatăm că legea a avut iniţial în art. 24 o prevedere facultativă şi generală privind aderarea mediatorilor la asociaţii profesionale, ceea ce nu a ajutat la realizarea coagularea în structuri asociative puternice, ce asigură apărarea drepturilor şi intereselor mediatorilor, reprezentarea şi pregătirea continuă.
De asemenea, se pare că la început nici nu era cazul forţării aderării la asociaţii şi apoi cu intenţie parcă nu s-a urmărit un cadru organizaţional clar şi obligatoriu, prin care toţi mediatorii să fie cuprinşi în asociaţii şi să poată fi implicaţi în mod activ în procesul decizional, în promovarea medierii, relaţionarea cu alte instituţii şi pregătire. Scuza că la data adoptării legii nu era constituit un corp profesional şi nici nu exista perspectiva organizării mediatorilor într-un astfel de corp, nu rezistă logic, pentru că, dacă vrei ceva, stabileşti asta în lege şi iei apoi în timp măsuri de aplicare, nu aştepţi invers, să se constituie de la sine un corp profesional şi apoi să îl înscrii în hotărâri ale consiliului şi lege. Ulterior, prin legea nr. 370/2009 art. 24 a suferit modificări, a dispărut caracterul facultativ şi a apărut caracterul obligatoriu, neexplicit, al aderării mediatorilor la asociaţii. [3]
În orice caz, dezbaterile actuale referitoare la organizarea profesiei de mediator şi a asociaţiilor profesionale sunt consecinţa firească a apariţiei şi dezvoltării corpului profesional al mediatorilor din ultimii ani. Ca atare, observăm un interes în creştere din partea mediatorilor, direct sau prin asociaţiile din care fac parte de a participa la procesul decizional care priveşte reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor. Organizarea actuală a profesiei este lipsită de cadrul prin care mediatorii îşi pot exprima şi materializa interesul mai sus menţionat.[4]
Legat de aceste subiecte şi cel al obsesiei pentru statute, în contrast cu promotorii existenţei unui număr nelimitat de asociaţii profesionale, constituite potrivit O.G. 26/2000, care pulverizează forţa şi coeziunea necesare unui corp profesional adevărat, considerăm că şi profesia de mediator trebuie să aibă o organizare unitară, cu o uniune de asociaţii unice constituite la nivel judeţean, în baza unui Statut elaborat şi adoptat de delegaţii acestor asociaţii la un Congres naţional, ca for decizional suprem, uniune cu organe de conducere deliberative şi executive la nivel judeţean şi central, ca la toate celelalte profesii reglementate prin lege. Despre acest subiect am făcut propuneri de modificare a legii medierii şi exercitării profesiei de mediator şi m-am opus reglementării prin adaos la lege a unor aspecte legate de organizarea corpului profesional prin hotărâri multiple de adoptare şi modificare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, cu care nu are legătură. Din orgoliul unor mediatori de a fi şefi peste asociaţii şi din interesele oculte şi oneroase urmărite de unii membri ai consiliilor anterioare, s-a ajuns simultan ca mai mult de jumătate din cei peste 3000 de mediatori autorizaţi să nu adere la asociaţiile proliferate prea mult în ultimele luni, ajungând la un număr nefiresc de 67, fără perspective de oprire. Dezavantajele acestui număr mare de asociaţii mai mari sau mai mici constau în: nu constituie o atracţie pentru noii mediatori autorizaţi, nu permite o bună consolidare a structurilor asociative, o promovare eficientă, o relaţionare unică la nivel judeţean cu autorităţile publice, instanţele, parchetele, poliţia, alte instituţii, o reprezentativitate bună la nivel central în comisiile de pe lângă consiliu şi nici pentru alegerea membrilor consiliului.
Un alt subiect legat de organizarea corpului profesional îl constituie obligativitatea înscrierii mediatorilor în asociaţii rezultată din caracterul imperativ al art. 24 din legea medierii modificată şi pentru care consiliul a emis mai multe hotărâri, între care H.C.M. nr. 2.892 din 25.11.2011 privind modificarea si completarea R.O.F. a Consiliului de mediere, publicată Monitorul Oficial nr. 883 din 14.12.2011, care stabileşte şi un termen limită, 17.04.2012, precum şi sancţiunea radierii din Tabloul mediatorilor, retragerea şi anularea autorizaţiei şi legitimaţiei de mediator în caz de neexecutare. Consider că nu trebuie interpretată ca imperativă această expresie din lege „mediatorii se constituie în asociaţii…” şi cu consecinţe sancţionatorii atât de grave neînscrierea în asociaţii profesionale, DAR ESTE OBLIGATORIE CONSTITUIREA CORPULUI PROFESIONAL, SINGURUL CADRU ÎN CARE UN MEDIATOR AUTORIZAT ÎŞI POATE EXERCITA PROFESIA, precum la toate celelalte profesii liberale. Am argumentat de ce nu este neconstituţională şi ilegală obligarea mediatorilor să facă parte obligatoriu din corpul profesional în articolul publicat în februarie 2011 pe blogul Asociaţiei Mediatorilor Galaţi: http://mediereagalati.wordpress.com/2011/02/27/obligatia-de-inscriere-a-mediatorilor-in-corpul-profesional-nu-este-ilegala-si-neconstitutionala/. În acelaşi timp, am propus un Proiect de organizare a corpului profesional al mediatorilor, în mod provizoriu până la modificarea legii, ca un capitol în R.O.F. a CM, precum şi un Protocol de colaborare între asociaţiile profesionale ale mediatorilor, ca mijloc de apropiere, coordonare şi colaborare treptată, până la fuziunea la nivel judeţean într-o singură asociaţie.
Legea nr. 370/2009 la pct. 18 prevede: ” Articolul 24 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 24. — Mediatorii se constituie in asociatii profesionale locale si nationale, avand drept scop reprezentarea intereselor profesionale si protejarea statutului lor, si pot adera la asociatii profesionale internationale in conditiile legii.” Am propus următoarea reformulare:
„Art. 24. (1) Mediatorii se constituie intr-un corp profesional unitar, organizat la nivel naţional şi judeţean, din care fac parte toţi mediatorii autorizaţi potrivit prezentei legi, în scopul apărării drepturilor şi intereselor mediatorilor, pregătirii profesionale continue şi relaţionării cu alte entităţi cu atribuţii în domeniu.
(2) Corpul profesional al mediatorilor este organizat potrivit unui statut adoptat de un congres naţional în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi. Pe baza prevederilor statutului, în termen de 3 luni de la adoptarea acestuia vor fi organizate alegeri pentru organele de conducere la nivel judeţean şi naţional ale corpului profesional.
(3) La nivel local si national international, mediatorii se pot înscrie în asociatii profesionale avand drept scop promovarea medierii, schimburi de experienţă, perfecţionarea pregătirii şi asigurarea calităţii serviciului de mediere si pot adera la asociatii profesionale internationale in conditiile legii.”
Comisia consultativă poate relua discutarea acestor concepte şi proiecte, furnizând noului consiliu materiale pentru luarea unor hotărâri de reglementare, corectare a altora anterioare, a R.O.F. a C.M., pentru proiectul de lege de modificare a legii 192/2006 iniţiat de dna deputat Alina Ştefania Gorghiu şi colegii săi. Este de lucru şi se poate miza pe plusul de încredere acordat noului consiliu, speranţa în realizări mari înaintea intervenirii altor crize, sincope, orgolii şi mai ales, cât reprezentanţii asociaţiilor profesionale mai au disponibilitatea să reia lucrul în echipă pentru sprijinirea îmbunătăţirii cadrului legal şi organizatoric al corpului profesional al mediatorilor. Este un drum anevoios, dar trebuie să nu mai pierdem timpul, să învăţăm de la alte profesii liberale cu reglementare şi exercitare de multă vreme şi să nu încercăm să reinventăm … roata!
[1] Capitolul II – Profesia de mediator
Sectiunea 1 – Dobandirea, suspendarea si incetarea calitatii de mediator
Art. 7 Poate deveni mediator persoana care indeplineste urmatoarele conditii: a) are capacitate deplina de exercitiu; b) are studii superioare; c) are o vechime in munca de cel putin 3 ani; d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati; e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, in conditiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master in domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere; g) a fost autorizata ca mediator, in conditiile prezentei legi.
[2] Legea nr. 192/2006 art. 4 alin. (1).
[3] art. 24 al legii nr. 192/2006 modificată şi completată de legea nr. 370/2009 prevede: „Art. 24. – Mediatorii se constituie în asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor, şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale în condiţiile legii.”
[4] Adi-Constantin GAVRILA, Marin PADEANU – Despre Statutul profesiei de mediator, www. juridice.ro 16.03.2011
Filed under: Articole
